Centrul Cultural Italo Român
Milano

Publicații

O nouă traducere a operei lui Liviu Rebreanu la editura Rediviva din Milano: romanul “Amândoi” (Tutti e due)

O nouă traducere a operei lui Liviu Rebreanu la editura Rediviva din Milano: romanul “Amândoi” (Tutti e due)

Editura Rediviva împreună cu Centrul Cultural Italo Român din Milano are plăcerea de a anunța publicarea în limba italiană a romanului “Amândoi” [Tutti e due] de Liviu Rebreanu, subintitulat Enigma unei crime, în traducerea lui Alessio Colarizi Graziani și Alinei Monica Turlea, volum inclus în colecția Quaderni romeni. Este al treilea volum din opera marelui scriitor Liviu Rebreanu care apare în colecția Caiete românești, după publicarea în 2017 a romanului Adam și Eva (Adamo ed Eva, traducere Davide Arrigoni) și Ciuleandra (La Ciuleandra, 2020,  traducere Alessio Colarizi Graziani și Alina Monica Țurlea)

In uscita presso Rediviva: “Umbre și lumini/Ombre e luci” di Lucia Ileana Pop

In uscita presso Rediviva: “Umbre și lumini/Ombre e luci” di Lucia Ileana Pop

Rediviva edizioni annuncia l’uscita del secondo volume di versi di Lucia Ileana Pop: Umbre și lumini/Ombre e luci, edizione bilingue, collana Phoenix, 146 p, con la prefazione di Ingrid Beatrice Coman Prodan. Il volume è formato da 60 poesie in romeno e le loro rispettive traduzioni in italiano, precedute da una presentazione scritta dalla scrittrice Ingrid Beatrice Coman Prodan (nelle due lingue). Sono poesie su temi diversi, scritte la maggior parte al tempo della pandemia, avendo come sottofondo la preoccupazione per i diversi inconvenienti portati dalla situazione sanitaria, la ricerca delle cose positive che ci sono in ogni parte oscura della vita e la speranza in giorni migliori.

Scriitorului nostru de suflet, La Mulți Ani

Scriitorului nostru de suflet, La Mulți Ani

L-am admirat în zilele interviului de la Paris, unde am avut bucuria să-l întâlnesc pentru întâia oară: un om așezat, de o eleganță fără timp, pe care-l puteai cu ușurință confunda cu o elită intelectuală pariziană, dacă Parisul încă se mai poate lăuda cu așa ceva. L-am ascultat cu bucurie și recunoștință narând curiozități despre monumentele pariziene, pe care le vedeam pentru întâia oară, amestecate cu amintiri despre istoria țării noastre, mici anecdote ale drumului său literar, povești despre oameni și despre locuri. Nu te mai săturai să-l asculți. Atunci mi-am dat seama întâia oară cât de mult avea nevoie să fie ascultat. Iar când îi vorbeai despre cărțile și personajele lui, i se aprindea o scânteie în ochi, de parcă i-ai fi adus acolo, la masă lângă el, ființe dragi rămase în urmă.

M-am întors acasă cu o lecție de viață care până în ziua de astăzi ține cald sufletului meu, dar și cu o dorință înverșunată de a pune o cărămidă, oricât de mică, la temelia unui templu atât de meritat, dedicat operei acestui scriitor.
Așa s-a născut hotărârea de a traduce în italiană romanul ”Dimineața unui miracol”, de care mă bucur ca de o binecuvântare, pentru că am învățat atât de multe lucrând la această traducere. A fost, pentru mine, o lecție de literatură din cele fără timp și fără moarte, care nu se pleacă la meschinăriile modelor și canoanelor, clasică prin excelență, dacă prin clasic încă mai înțelegem valoare universală dincolo de timpuri, așezată pe drept în rafturile ideale ale celor care au contribuit la formarea sufletului nostru ca națiune.

Fotografii și reportaje dedicate României,  în ultimul număr al revistei milaneze La Tigre di carta – octombrie 2017

Fotografii și reportaje dedicate României,  în ultimul număr al revistei milaneze La Tigre di carta – octombrie 2017

Ultimul număr al revistei La tigre di carta, apărut în octombrie, publicată în cadrul asociatiei La taiga din Milano, dedică mai multe pagini prezentării României, cu ilustrații și fotografii din regiunea Maramureș, îndeosebi legate de Cimitirul vesel din Săpânța sau alte locuri. Conținutul revistei este însoțit de mai multe reportaje legate de România de ieri și de astăzi, așa cum o văd turiștii, porniți să descopere ceva din misterul care transpare din locurile și tradiția tării nostre. În fapt, România este și titlul festivalului organizate de Asociația culturală La Taiga, care se desfășoară pe tot parcursul lunii octombrie la Milano, intitulat în limba română Oglindă, și cuprinde evenimente literare, spectacole de teatru, muzică și o expoziție cu locuri din Maramureș, reflectate în actualul număr al revistei.

La editura Rediviva din Milano a apărut volumul: BORDER CROSSINGS: RETHINKING “TRANS-” IN LITERATURE, LANGUAGE, AND MEDIA CONFERENCE PROCEEDINGS

La editura Rediviva din Milano a apărut volumul: BORDER CROSSINGS: RETHINKING “TRANS-” IN LITERATURE, LANGUAGE, AND MEDIA CONFERENCE PROCEEDINGS

Volumul de faţă abordează cu responsabilitate diferitele faţete ale elementului de compunere „trans-” în literatură, limbă, media şi cultură şi oferă cititorului răspunsuri la întrebări precum: Unde şi cum fenomenele depăşesc graniţe sau combină domenii? Ce forme de diversitate permit sau instigă procesele
„trans-”? Oare aceste fenomene „trans-” transcend[!] graniţe? Sau stabilesc altele noi? De ce este trans-” atât de mult în atenţia publicului astăzi?

Mi-au furat cadavrul, dar nu si spiritul …  de Carmen Mihali

Mi-au furat cadavrul, dar nu si spiritul … de Carmen Mihali

In anul 2016 am avut dorinţa şi ocazia să vizitez Muzeul Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei (funcţionează ca ansamblu de interes naţional conform Legii nr. 95/1997), o fostă închisoare politică a regimului comunist, localizată în Sighetu Marmaţiei, la 80 de km de oraşul meu natal, Borşa. Memorialul are drept principal scop reconstruirea şi păstrarea memoriei poporului român; devine, astfel, un muzeu comemorativ care aminteşte generaţiilor viitoare de cruzimea cu care au fost suprimaţi şi chinuiţi cei care au refuzat cu fermitate şi curaj comunismul în România

Memoriile unei femei obișnuite: Lilian Kertay “Forntierele inimii”

Memoriile unei femei obișnuite: Lilian Kertay “Forntierele inimii”

Volumul a fost prezentat la Salonul internaţional de carte de la Torino, apoi la Bucureşti, la librăria Cărtureşti, în faţa unui public surprinzător de mare. Cu câteva luni în urmă, scriam la rubrica „În lume” despre apariţia, la editura Rediviva, după un sfert de veac de la prima sa publicare în Italia, în anul 1991, la editura Moderna din Bologna, a acestei cărţi oferite în două limbi*), pentru cititorul român şi cel italian, o carte aflată, de la primele sale pagini, sub semnul emoţiei, suferinţei, dar şi bucuriei: viaţa Lilianei Tarozzi (1908-2004), pseudonim Lilian v Kertay, născută în Bologna.

Italienii din Craiova

Zona de emigrare, în etapa iniţială este predominant rurală şi concentrată într-un „nucleu central”. Primele emigrări s-au făcut din zone rurale ale Italiei, urmate apoi de emigrări din zone urbane. Regiunea de provenienţă a emigranţilor italieni a fost Friuli-Venezia-Giulia. Pionierii acestui fenomen au fost păturile sărace de agricultori. Ulterior, imigrările s-au făcut din zone predominat urbane, acestea fiind şi mai diversificate: Trieste, Brescia, Parma, Torino, Venezia, Abbrutzzi.

Mari artiști romani ai Diasporei: Luminița Dobrescu

În anul 1970, Luminiţa Dobrescu s-a stabilit în străinatate. Ca şi ceilalţi artişti care au ales viaţa în străinatate, regimul comunist a şters aproape orice urmă despre Luminiţa Dobrescu.(…) După 1990, artista a venit frecvent în ţară pentru a-şi vedea părinţii, rudele şi prietenii. În anii’90, au apărut în presa românească, câteva articole şi interviuri cu Luminiţa Dobrescu. In anul 2006, TVR Internaţional a produs mini filmul documentar “Lumea şi noi”, despre Luminiţa Dobrescu, filmat la Stresa, Lago Maggiore (Italia), actuala reşedinţă a artistei.

O jucărie pentru oameni singuri de Ingrid B. Coman

(…)Ceva învățase totuși Magda din plecările acelea neanunțate: că trebuie să te bucuri de fiecare clipă, că orice răsuflare ar putea fi ultima, și că nu trebuie să lași niciodată o poveste nespusă sau o vorbă bună neșoptită pe a doua zi, că ziua aia care se află dincolo de hotarul nopții ar putea să se răzgândească și să nu mai vină, și atunci rămâi cu vorba în aer, la jumătate de poveste, și ultima mângâiere îți rămâne pe palme neîntâmplată.

Dacă se termină laptele.. de Ingrid Beatrice Coman

Ultima îmbrățișare, înainte de a pleca, i-o dăduse pe furate, că bunicul era deja în casă și o tot certase, lasă băiatul că-i mare, nu-l mai dădăci atâta, că doar nu vrei să crească speriat și alintat ca o muierușcă, dar ea tot găsise un prilej și îl strânsese puternic la pieptul ei, ai grijă, Cătălin și ține minte: te iubește mama…

Vlad Scolari “M-am simtit dator sa fac cunoscuta cultura romaneasca””

Nascut, crescut si format in Italia, absolvent al Scolii de Arta Dramatica Paolo Grassi din Milano, Vald Scolari puncteaza cu brio si la ce insemna “jumatatea sa romaneasca”; vorbeste foarte bine limba romana si mai mult “scotoceste” artistic autori si dramaturgi romani pe care ii pune in scena.

Alfabetul sarb de Ingrid Beatrice Coman

…’Doamne, ce cuvinte să găsească să-i explice femeii aceleia cu unghii roşii că m-ul nu putea coborî pe hârtie, lângă celelalte litere, pentru că-l avea legat de suflet cu o promisiune de neîncalcat, un jurământ care-i bătea în piept şi-l ajuta să respire, în zilele când dorul se făcea laţ neiertător şi ameninţa să-i smulgă inima din piept’.

“Pentru cine cresc trandafirii” noul roman al scriitoarei Ingrid. B. Coman

Pe paisprezece septembrie 1989 Catalin isi urma hotararea de a taia puntile cu trecutul si a o lua de la capat intr-un loc nou, cu o slujba noua si cu promisiunea unui nou inceput. Voia sa redevina unul ca oricare, fara misiuni de indeplinit si fara inutile acte de eroism. Sa abandoneze trecutul si sa intre in prezent ca intr-o haina proaspat croita”.

Marco Baratto – un italian care iubeste Romania

Marco Baratto, un italian din Lodi faimos deja pentru activitatea sa în favoarea comunităţii româneşti din Italia, îşi lansează o carte în care se pune în legătură Revoluţia italiană din 1848 – Risorgimento – şi Independenţa României.