Publicații

Zona de emigrare, în etapa iniţială este predominant rurală şi concentrată într-un „nucleu central”. Primele emigrări s-au făcut din zone rurale ale Italiei, urmate apoi de emigrări din zone urbane. Regiunea de provenienţă a emigranţilor italieni a fost Friuli-Venezia-Giulia. Pionierii acestui fenomen au fost păturile sărace de agricultori. Ulterior, imigrările s-au făcut din zone predominat urbane, acestea fiind şi mai diversificate: Trieste, Brescia, Parma, Torino, Venezia, Abbrutzzi.

În anul 1970, Luminiţa Dobrescu s-a stabilit în străinatate. Ca şi ceilalţi artişti care au ales viaţa în străinatate, regimul comunist a şters aproape orice urmă despre Luminiţa Dobrescu.(…) După 1990, artista a venit frecvent în ţară pentru a-şi vedea părinţii, rudele şi prietenii. În anii’90, au apărut în presa românească, câteva articole şi interviuri cu Luminiţa Dobrescu. In anul 2006, TVR Internaţional a produs mini filmul documentar “Lumea şi noi”, despre Luminiţa Dobrescu, filmat la Stresa, Lago Maggiore (Italia), actuala reşedinţă a artistei.

(…)Ceva învățase totuși Magda din plecările acelea neanunțate: că trebuie să te bucuri de fiecare clipă, că orice răsuflare ar putea fi ultima, și că nu trebuie să lași niciodată o poveste nespusă sau o vorbă bună neșoptită pe a doua zi, că ziua aia care se află dincolo de hotarul nopții ar putea să se răzgândească și să nu mai vină, și atunci rămâi cu vorba în aer, la jumătate de poveste, și ultima mângâiere îți rămâne pe palme neîntâmplată.

Ultima îmbrățișare, înainte de a pleca, i-o dăduse pe furate, că bunicul era deja în casă și o tot certase, lasă băiatul că-i mare, nu-l mai dădăci atâta, că doar nu vrei să crească speriat și alintat ca o muierușcă, dar ea tot găsise un prilej și îl strânsese puternic la pieptul ei, ai grijă, Cătălin și ține minte: te iubește mama…

Italiana pentru români este un manual de gramatică care oferă o descriere clară şi articulată a tuturor structurilor...

Nascut, crescut si format in Italia, absolvent al Scolii de Arta Dramatica Paolo Grassi din Milano, Vald Scolari puncteaza cu brio si la ce insemna “jumatatea sa romaneasca”; vorbeste foarte bine limba romana si mai mult “scotoceste” artistic autori si dramaturgi romani pe care ii pune in scena.

…’Doamne, ce cuvinte să găsească să-i explice femeii aceleia cu unghii roşii că m-ul nu putea coborî pe hârtie, lângă celelalte litere, pentru că-l avea legat de suflet cu o promisiune de neîncalcat, un jurământ care-i bătea în piept şi-l ajuta să respire, în zilele când dorul se făcea laţ neiertător şi ameninţa să-i smulgă inima din piept’.

Marco Baratto, un italian din Lodi faimos deja pentru activitatea sa în favoarea comunităţii româneşti din Italia, îşi lansează o carte în care se pune în legătură Revoluţia italiană din 1848 – Risorgimento – şi Independenţa României.

A apărut prima enciclopedie a balerinilor Operei Române! O culegere care îi menţionează pe toţi cei care au urcat pe scena bucureşteană în paşi de dans, de-a lungul timpului. Deşi este vorba despre balerinii acestei ţări, produsul editorial a fost lansat peste graniţele ţării

”Muzică pentru lupi”, cartea lui Dario Fertilio, jurnalist la Corriere della Sera, prezintă unul din cele mai teribile episoade din timpul regimului comunist din Romania: experimentul Pitești.

‘Acel virus care se numeşte rom’ este titlul volumului recent apărut în librării, ce vorbeşte despre viaţa unui comunităţi de ţigani din periferia oraşului Milano.

O pasăre pe sârmă’ de Ioana Nicolaie va fi tradus în italiană apară în 2010 şi lansată la Târgul de Carte de la Torino, anunţă reprezentanţii editurii Polirom

Pentru romanii di Italia parcursul de la condiţia de imigranţi la cea de cetăţeni comunitari, egali in drepturi, a fost lung şi sinuos şi încă nu e pe deplin încheiat, cu toate că au trecut doi ani de la începutul procesului.

Critic şi prozator, Paul Georgescu s-a născut în 1923, în judeţul Ialomiţa şi s-a stins din viaţă pe 15 octombrie 1989 (înaintea revoluţiei!). Ideolog marxist din „gaşca” lui Leonte Răutu, animat de idealurile troţkismului, din primele sale pagini de critică –Încercări critice (I-II, 1957-1958) – deducem că încorsetarea şi supravegherea cenzorilor comunişti erau maxime; nu era loc nici măcar de haz de necaz atâta vreme cât, din aceste comentarii literare, nu transpare nici urmă din ironia sarcastică, acut intelectuală şi livrescă, care va constitui stratul cel mai profund al poeticii romanelor de mai târziu.

Mihai Zamfir – Acasă; Poveste de iarnă, Polirom, Iaşi,

2004, 344 p.

doctorand Diana Pavel Cassese

Nu mai constituie o surpriză bivalenţa artistică a criticilor postbelici. Figuri aristocratice precum G. Călinescu, Paul Georgescu şi Mihai Zamfir, şi-au fructificat tot mai des vocaţia epică în proze de imaginaţie. Abandonează astfel peniţa subţire, protocolul exegetului atent la textul de comentat şi se metamorfozează în romancieri

În sfîrşit, elita intelectuală românească iese în faţă în Italia graţie cărţii Violetei P. Popescu, scrisă în italiană, intitulată Personalità romene in Italia. Interviste, storie ed esperienze (Personalităţi româneşti în Italia: interviuri, istorii şi experienţe). Cu o prefaţa semnată de un academician de referinţă în Italia, prof. Giorgio Galli, cuprinsul cartii este urmat de două studii: unul descrie relaţiile socio-politice italo-române, celălalt, bogat în intuiţii, definiţii şi observaţii de mare fineţe, priveşte salvarea prin cultură a diasporei româneşti din Italia – două analize atente, bine documentate, pe care, de acum încolo, nu le va putea ignora nici o istorie a exilului românesc.

Viata “reginei arte” asa cum a fost numita Ileana Sonabbend, este reunita intr-un amplu volum de 355 de pagini aparut in limba italiana la Roma, semnat de Manuela Gandini, jurnalista si critic de arta italian, cu o prefata apartinand lui Achille Bonito Oliva. Cartea parcurge o traiectorie e vietii artistice si personale a aceastei personalitati, un parcurs uimitor, plin de succese, de experiente inedite, dar si dezamagiri.

La finele anului 2008 a apărut cartea „Aetas aurea- Feţele unui veac” de Maria Stoica, publicată la editura Eurocarpatica din Sf.Gheorghe. Îmbinând forma traducerii artistice cu acurateţea analizei ştiinţifice, volumul profesoarei Maria Stoica introduce în atmosfera unui secol care a dat literaturii latine nume de referinţă ale poeziei, în contextul special al epocii augustane ce a făcut posibilă reeditarea vechiului mit al „vârstei de aur” despre care vorbeşte şi grecul Hesiod în poemul „Munci şi zile”.

Celebra Editura Harmattan din Italia aduce in fata publicului italian romanul “Tè al samovar” in traducere romana – Ceai la samovar – voci din gulagul sovietic, apartinand tinerei scriitoare de origine romana Ingrid Beatrice Coman. Autoarea locuieste in Italia din anii ’90 si adoptat limba italiana in scrierile ei, debutand in urma cu cativa ani cu o serie de nuvele publicate in reviste culturale italiene. Ca romanciera se lanseaza in 2005 cand editura Luciana Tufani din Ferrara ii publica romanul “Orasul lalelelor” (La città dei tulipani) – roman apreciat de critica literara italiana. Anul 2008 s-a dovedit prolific pentru tanara autoare prin publicarea a inca doua volume in Italia: romanul Tè al samovar “(“Ceai la samovar”, Harmattan Italia, Torino) si culegerea de nuvele si teatru “Non spegnete la luce” (“Nu stingeti lumina”, Memoria del Mondo, Milano)

Ingrid Beatrice COMAN, Tè al samovar – voci dal gulag sovietico (Ceai la samovar-voci din gulag-ul sovietic), Editura Harmattan Italia, Colecţia “Memorie”, Torino, 2008, 175 p.; prefaţa Monica Joiţa. “Tè al samovar” (Ceai la samovar), scris de Ingrid Beatrice Coman în limba italiană, este un roman substanţial şi matur, cu filon de saga realist-magică despre tratamentele aplicate şi îndurate într-un gulag din Rusia. Acţiunea este amplasată într-un loc devenit tristul simbol al tuturor sistemelor totalitare: lagărul rus Kolyma.