Publicații

Zona de emigrare, în etapa iniţială este predominant rurală şi concentrată într-un „nucleu central”. Primele emigrări s-au făcut din zone rurale ale Italiei, urmate apoi de emigrări din zone urbane. Regiunea de provenienţă a emigranţilor italieni a fost Friuli-Venezia-Giulia. Pionierii acestui fenomen au fost păturile sărace de agricultori. Ulterior, imigrările s-au făcut din zone predominat urbane, acestea fiind şi mai diversificate: Trieste, Brescia, Parma, Torino, Venezia, Abbrutzzi.

În anul 1970, Luminiţa Dobrescu s-a stabilit în străinatate. Ca şi ceilalţi artişti care au ales viaţa în străinatate, regimul comunist a şters aproape orice urmă despre Luminiţa Dobrescu.(…) După 1990, artista a venit frecvent în ţară pentru a-şi vedea părinţii, rudele şi prietenii. În anii’90, au apărut în presa românească, câteva articole şi interviuri cu Luminiţa Dobrescu. In anul 2006, TVR Internaţional a produs mini filmul documentar “Lumea şi noi”, despre Luminiţa Dobrescu, filmat la Stresa, Lago Maggiore (Italia), actuala reşedinţă a artistei.

(…)Ceva învățase totuși Magda din plecările acelea neanunțate: că trebuie să te bucuri de fiecare clipă, că orice răsuflare ar putea fi ultima, și că nu trebuie să lași niciodată o poveste nespusă sau o vorbă bună neșoptită pe a doua zi, că ziua aia care se află dincolo de hotarul nopții ar putea să se răzgândească și să nu mai vină, și atunci rămâi cu vorba în aer, la jumătate de poveste, și ultima mângâiere îți rămâne pe palme neîntâmplată.

Ultima îmbrățișare, înainte de a pleca, i-o dăduse pe furate, că bunicul era deja în casă și o tot certase, lasă băiatul că-i mare, nu-l mai dădăci atâta, că doar nu vrei să crească speriat și alintat ca o muierușcă, dar ea tot găsise un prilej și îl strânsese puternic la pieptul ei, ai grijă, Cătălin și ține minte: te iubește mama…

Italiana pentru români este un manual de gramatică care oferă o descriere clară şi articulată a tuturor structurilor...

Nascut, crescut si format in Italia, absolvent al Scolii de Arta Dramatica Paolo Grassi din Milano, Vald Scolari puncteaza cu brio si la ce insemna “jumatatea sa romaneasca”; vorbeste foarte bine limba romana si mai mult “scotoceste” artistic autori si dramaturgi romani pe care ii pune in scena.

…’Doamne, ce cuvinte să găsească să-i explice femeii aceleia cu unghii roşii că m-ul nu putea coborî pe hârtie, lângă celelalte litere, pentru că-l avea legat de suflet cu o promisiune de neîncalcat, un jurământ care-i bătea în piept şi-l ajuta să respire, în zilele când dorul se făcea laţ neiertător şi ameninţa să-i smulgă inima din piept’.

Marco Baratto, un italian din Lodi faimos deja pentru activitatea sa în favoarea comunităţii româneşti din Italia, îşi lansează o carte în care se pune în legătură Revoluţia italiană din 1848 – Risorgimento – şi Independenţa României.

A apărut prima enciclopedie a balerinilor Operei Române! O culegere care îi menţionează pe toţi cei care au urcat pe scena bucureşteană în paşi de dans, de-a lungul timpului. Deşi este vorba despre balerinii acestei ţări, produsul editorial a fost lansat peste graniţele ţării

”Muzică pentru lupi”, cartea lui Dario Fertilio, jurnalist la Corriere della Sera, prezintă unul din cele mai teribile episoade din timpul regimului comunist din Romania: experimentul Pitești.

‘Acel virus care se numeşte rom’ este titlul volumului recent apărut în librării, ce vorbeşte despre viaţa unui comunităţi de ţigani din periferia oraşului Milano.

O pasăre pe sârmă’ de Ioana Nicolaie va fi tradus în italiană apară în 2010 şi lansată la Târgul de Carte de la Torino, anunţă reprezentanţii editurii Polirom

Pentru romanii di Italia parcursul de la condiţia de imigranţi la cea de cetăţeni comunitari, egali in drepturi, a fost lung şi sinuos şi încă nu e pe deplin încheiat, cu toate că au trecut doi ani de la începutul procesului.

Critic şi prozator, Paul Georgescu s-a născut în 1923, în judeţul Ialomiţa şi s-a stins din viaţă pe 15 octombrie 1989 (înaintea revoluţiei!). Ideolog marxist din „gaşca” lui Leonte Răutu, animat de idealurile troţkismului, din primele sale pagini de critică –Încercări critice (I-II, 1957-1958) – deducem că încorsetarea şi supravegherea cenzorilor comunişti erau maxime; nu era loc nici măcar de haz de necaz atâta vreme cât, din aceste comentarii literare, nu transpare nici urmă din ironia sarcastică, acut intelectuală şi livrescă, care va constitui stratul cel mai profund al poeticii romanelor de mai târziu.

Mihai Zamfir – Acasă; Poveste de iarnă, Polirom, Iaşi,

2004, 344 p.

doctorand Diana Pavel Cassese

Nu mai constituie o surpriză bivalenţa artistică a criticilor postbelici. Figuri aristocratice precum G. Călinescu, Paul Georgescu şi Mihai Zamfir, şi-au fructificat tot mai des vocaţia epică în proze de imaginaţie. Abandonează astfel peniţa subţire, protocolul exegetului atent la textul de comentat şi se metamorfozează în romancieri