Centrul Cultural Italo Român
Milano

 “Hariclea Darclée. Diva muzicii lirice care a fermecat artiștii și publicul” de Ida Garzonio, editura Rediviva – 85 de ani de la moartea marii soprane

Gen 11, 2024

 “Hariclea Darclée. Diva muzicii lirice care a fermecat artiștii și publicul” de Ida Garzonio, editura Rediviva – 2023

 

Proiectul Omagiu marii soprane Hariclea Darcle, desfășurat în anul 2023 prin dezvelirea plăcii memoriale în Via Cernaia, 2 din Milano, loc unde marea artistă a trăit peste două decenii (1890-1910) o inițiativă a Centrului Cultural Italo Român în colaborare cu Primăria din Milano, cu sprijinul financiar al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, a cuprins și editarea volumului în limbile română și italiană: “Hariclea Darclée. Diva della lirica che incantò artisti e il pubblico”, [Hariclea Darclée. Diva muzicii lirice care a fermecat artiștii și publicul]” de Ida Garzonio, editura Rediviva.

Pe parcursul celor patru capitole ale lucrării: Date biografice;  Darclée la Scala; Primele reprezentații și Diva, autoarea aduce în atenție aspecte mai puțin cunoscute din viața muzicală a marii artiste, prezența ei în orașul Milano pentru aproape patru decenii, colaborarea cu marii compozitori ai vremii, Pietro Mascagni, Antonio Gomes, Alfredo Catalani, Giacomo Puccini, cele 12 producții în care a apărut la Teatro alla Scala, colaborarea cu marii tenori în diferitele opere.

În cronicile marilor ziare ale vremii, Gazzetta Musicale, Corriere della Sera, Corriere Milano – scrie Ida Garzonio – reiese faptul că Hariclea Darclée s-a prezentat întotdeauna ca o “interpretă de excepție”, fiind considerată uneori, stâlpul stagiunii muzicale la Scalacare în unele cazuri a salvat situații delicate. Avea “o voce sigură, cristalină și fermecătoare, cu o extensie de trei octave”. (Gazzetta Musicale din Milano).

Volumul este îmbogățit spre final cu un capitol care conține ilustrații, imagini, afișe ale vremii cu operele în care a apărut marea soprană, fotografii ale sale realizate în marile studiouri fotografice din Roma și Milano (Guigoni, Bossi, Montabone, pe care diva Darclée, le oferea admiratorilor ei, vederi cu semnătura unor mari compozitori, imagini în care chipul ei apărea ca publicitate pentru parfumurile epocii (ex. parfumul Essenza), etc.

Partea cea mai importantă a lucrării, o constituie aspectele legate de viața muzicală a marii soprane Darclée, puțin studiată, cum remarcă autoarea, întrucât a prevalat în timp, mai mult interesul pentru cunoașterea vieții sale personale, decât impresionantul său parcurs muzical.  Pe baza Cronologiei întocmite de Giampiero Tintori, publicate în 1979, (Duecento anni di Teatro alla Scala), autoarea reia cronologic aparițiile sopranei în marile producții muzicale ale vremii.  Compozitori, dirijori, muzicieni, cântăreți, teatre, critici, rivalități între editori, informații inedite aduse la cunoștința publicului,  pe care autoarea, pe baza cercetărilor efectuate în arhivele din Milano, a căutat să le detalie, reconstituind atmosfera muzicală a sfârșitului de secol XIX și început de secol XX, nu doar în Italia, ci și pe plan internațional, întrucât marea artistă a fost protagonista marilor producții muzicale, care au avut zeci de reprezentații pe scenele mari ale lumi, îndeosebi în Barcelona; Brazilia, Portugalia, Rusia, America etc.

Meritul autoarei constă în publicarea, în urma unei minuțioase cercetări întreprinse la Arhivele de la Teatro alla Scala, Arhivele muzicale ale Casei Ricordi și Arhivele editurii muzicale Sonzogno, a unor interesante și inedite relatări, care conțin informații prețioase legate de parcursul ei muzical italian sau referințe la vocea și interpretarea marii soprane. Din păcate – cum afirmă autoarea lucrării de față – matricele înregistrărilor realizate pentru Casa Discografică Fonotipia din Milano între 1903 și 1905 au fost distruse, astfel că, pentru reconstituirea și cunoașterea calităților sale vocale, dispunem doar de informațiile  găsite în aceste arhive, sau în afirmațiile criticilor care, din când în când, în cronicile lor, ne-au lăsat însemnări  despre interpretările și particularitățile vocii sale.

Pe baza cercetărilor întreprinse, autoarea Ida Garzonio, aduce în atenție importante mărturii ale vremii, publicate în volumul de față, aparținând unor colaboratori ai marii soprane, tenori, muzicieni ai vremii sau critici muzicali. De exemplu, Gino Marinuzzi, la acea vreme încă un tânăr tenor (avea să fie considerat drept unul dintre cei mai mari dirijori ai secolului al XX-lea), într-o scrisoare din 15 iunie 1905, adresată părinților săi legată de un turneu muzical cu opera Don Pasquale, scrie că soprana Darclee – are “un timbru minunat și o voce omogenă, puternică, ductilă, susținută de o excelentă pregătire tehnică, combinată de un farmec actoricesc (…)”. Este o cântăreață excelentă, are toate defectele divelor. Impresarul nostru de fapt este ea. Are o voce minunată, cu o gamă fenomenală, de la contralt până la solul cel mai înalt (…)

În relatarea din Gazzetta Musicale (februarie 1891), legată de interpretarea sopranei în opera Condor de Gomes, editorul Giulio Ricordi avea să scrie;  (…) “În ceea ce o privește pe Darclée, ea avea să aibă parte de elogiile obișnuite: Deși nu a avut în această operă un rol care să corespundă registrului vocii sale, ea a reușit totuși să se facă admirată pentru blândețea, armonia și extensia vocii sale, pentru intonația perfectă, pentru felul rafinat de a interpreta; toate aceste calități fac din doamna Darclée o artistă de primă clasă (…)”.

Tot în Revista Gazzetta Musicale, din anul 1891, de această dată, criticul muzical Alfredo Soffredini face o analiză detaliată a operei Cavalleria rusticana de P. Mascagni, subliniindu-i caracteristicile și meritele, iar când vorbește despre Santuza, al cărei rol a fost interpretat de Hariclea Darclee, autorul menționează: “Povestea Santuzei este o pagină atât de minunată încât prefer să nu o analizez; majoritatea celor care mă citesc au auzit-o cântată de către interpreți talentați și cu siguranță nu există cineva care să nu se fi emoționat la acele note încărcate de expresivitate, la acea ultimă izbucnire de durere, atât de adevărată, atât de sfâșietoare! (…)”.

(…) Partea feminină a întrecut cu mult vocea bărbătească în spectacolul de aseară – se scrie în Corriere della Sera, rubrica muzicală din 13/14 martie 1892, după premierea operei „Hughenoţii”, de Meyerbeer, și primele onoruri au revenit doamnei Darcle, care a câștigat definitiv simpatia publicului pe care o merită deplin, căci se poate spune că a fost stâlpul stagiunii actuale (…).

Legat de perioada ei milaneză, autoarea oferă detalii și informații despre fiul ei, Ion Hartulari, pe care marea soprană îl va aduce la Milano și îl va înscrie în 1897 la cursurile școlii Convito Nazionale Pietro Longone, până la admiterea sa în 1905 la Conservatorul din Paris. Apoi, după terminarea studiilor, ea avea să îl sprijine în activitatea sa strălucită de compozitor, care avea să fie încununată de succes: în 1913, la Opera Liceu din Barcelona, Compania italiană Scognamiglio-Caramba va prezenta comedia sa muzicală în trei acte: Capriccio antico (după Novella de M. M. Bandello), muzica de Ivan Hartulary Darclée, versiune de C. Zangarini, sub conducerea lui Vincenzo Bellezza, care colabora încă cu companii de operetă, înainte de a face pasul la nivelul marilor dirijori. În 1912, editura Sonzogno a publicat această lucrare cu o copertă realizată de Ludovico Lambertini, un pictor și acuarelist foarte cunoscut la acea vreme (o copie sub formă de poster se află în Colecția Bertarelli de la Castello Sforzesco din Milano).

Autoarea își îndreaptă atenția și spre ceea ce a însemnat marea soprană ca artistă a acelei  vremi, apreciată, invidiată adesea, o adevărată divă, un arbitru al eleganței perioadei Belle Époque, care și-a creat propriul mit. După ce Darclée a interpretat rolul Floriei Tosca, multe actrițe și cântărețe o vor imita în costumul și postura din această operă. Multe doamne, fascinate de ținuta ei elegantă, de pălăriile și șalul stil Darcle, se vor inspira de la ea, pentru cele mai elegante ținute ale lor.

În cadrul celebrării Anului Giacomo Puccini în Italia, volumul va fi prezentat pe parcursul anului 2024, în mai multe orașe din Italia, la invitația unor instituții sau fundații italiene, care vor organiza manifestări dedicate marelui compozitor.

Editura Rediviva

www.rediviva.it

 

 

 

 

 

 

Loading