Autore: Violeta Popescu

Luni 23 octombrie 2017 în prezența unui numeros public a fost prezentat recentul volum de poezie al autoarei Elena Nemes Ciornai, intitulat Gânduri interzide (Pensieri proibiti) apărut în limbile română si italiana la editura 2000diciasette

La invitatia Parohiei Ortodoxe Române „Pogorârea Duhului Sfânt” din Milano și a Părintelui Traian Valdman, duminică 22 octombrie 2017, după săvârșirea Sfintei Liturghii, a fost prezentat volumul Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt, reeditat recent în limba italiană, cu titlul Diario della felicità, la editura românească Rediviva din Milano. „Anul acesta, pe întreg cuprinsul Patriarhiei Ortodoxe Române se face comemorarea celor care au suferit pentru credința ortodoxă în timpul regimului comunist – a spus Preotul Traian Valdman – așa încât este de datoria noastră ca în parohii să prezentăm tema martiriului creștin. Între acești mărturisitori de seamă, In acest an în care se împlinesc 105 ani de la nașterea lui Nicu Aureliean Steinhardt, Academia Română a decis să îi acorde titlul de academician postmortem pentru întreaga sa activitate adusă în folosul culturii române.

Cu ocazia reeditării în acest an a volumului Jurnalul fericirii, în limba italiană cu titlul Diario della felicità, a fost invitată să vorbească, din partea editurii Rediviva, Prof. Violeta Popescu, coordonatoarea colecției Memoria. Mulțumind pentru invitație și pentru posibilitatea oferită de a face cunoscut acest proiect editorial în Italia, Violeta Popescu a adus în atenția celor prezenți modul în care s-a reflectat opera Jurnalul fericirii în rândul cititorilor italieni, care au descoperit un autor și o carte fundamentală a literaturii române, un volum cu adâncă semnificație spirituală, care transmite o trăire, o experiență de viață, valabilă și actuală pentru viața oricărui creștin care o citește. 

Născut în anul 1924, Camilian Demetrescu a fost diplomat al Academiei de Bellearte din Bucuresti, dar a urmat și cursuri paralele de medicină și de filosofie. Membru fondator al UAP, participă, între 1950–1969, la diverse expoziții de stat în țară și în străinătate. Între anii 1964–1969 se implică mult în presa scrisă, dar și la radio și televiziune, publicând articole în calitate de critic de artă și nu numai. În anul 1966, la Editura Meridiane, îi apare volumul de estetică intitulat „Culoarea – suflet și retină“, ca apoi în 1968 să i se confere ordinul „Meritul cultural“, decorație pe care o refuză, ca protest față de politica culturală oficială. Astfel, în 1969 se pregătește să iasă din țara unde nu mai vedea nicio alternativă de a trăi liber ca artist. „Când am înțeles cum stau lucrurile, după ce am epuizat toate trucurile pentru a mă eschiva, nu mai aveam de ales. În asemenea cazuri nu ai decît trei alternative: ori accepți jocul, ori te sinucizi, ori fugi. Cum nu aveam nici o vocație pentru primele două, am ales fuga. Profitând de „stima“ și „aprecierea“ ministrului culturii, cu stratagema unei expoziții (fictive) la Roma, am smuls pașaportul și, împreună cu Mihaela, nevasta mea, am aterizat la Fiumicino.

Autoarea Elena Nemes Ciornei invită publicul român și italian din Milano la lansarea ultimului său volum de poezie bilingv română-italian: Pensieri proibiti/“Gânduri interzise”, pe care o dedică femeilor emigrate din România, deopotrivă tuturor celor care sunt departe de România.