Un regal de muzică lirică și memorie: Centenarul morții sopranei Elena Teodorini la San Marino și Milano

Un regal de muzică lirică și memorie: Centenarul morții sopranei Elena Teodorini la San Marino și Milano

S-a încheiat la Teatrul Titano din San Marino cea de-a doua parte a Centenarului Elena Teodorini (Craiova, 25 martie 1857 – București, 27 februarie 1926). Manifestarea — un adevărat maraton muzical și cultural dăruit primei soprane lirice române de talie internațională — a fost inaugurată pe 25 septembrie la celebra Casa Verdi din Milano. Alegerea spațiului nu a fost întâmplătoare: Elena Teodorini a fost contemporană cu marele maestru Giuseppe Verdi, fiind extrem de apreciată de acesta pentru modul magistral în care îi interpreta operele. Cu prilejul deschiderii festive de la Milano, a fost vernisată și o expoziție de documente și fotografii inedite, realizată cu sprijinul excepțional al Arhivei Istorice Ricordi din Milano. În cadrul acestor manifestări de prestigiu a fost lansat și volumul monografic: „Elena Teodorini. O divă între secolele al XIX-lea și al XX-lea, prima voce românească la Scala” (300 pagini), apărut la Editura Rediviva din Milano și semnat de Violeta Popescu și Ida Garzonio.

De la Casa Verdi, Centenarul a continuat la Teatrul Titano din San Marino, un maraton muzical care a durat cinci zile. Inima și sufletul acestui proiect cultural a fost Asociația „Dacia Senza Frontiere”, a cărei dăruire a făcut posibile cinci zile pline de emoție și rafinament artistic: pentru prima oară, s-a desfășurat un Masterclass de canto organizat sub numele marii artiste, condus de soprana și profesoara Doina Dinu (Conservatorul din Como), acompaniată la pian de maestrul Armando Calvia; Sesiuni dedicate operei, vieții și moștenirii artistice lăsate de Elena Teodorini; Gală Lirică Extraordinară: Un moment festiv ce le-a avut ca protagoniste pe sopranele Rodica Vică, Daniela Ciociea, Elina Velica și Mihaela Anghel — aceasta din urmă fiind solistă și calda amfitrioană a întregului maraton; Interpretarea sensibilă a pianistei Sânziana Mircea, un omagiu adus primilor pași muzicali pe care Elena Teodorini i-a făcut ca pianistă la Craiova și la Conservatorul din Milano; Un concert de închidere emoționant dăruit de tinerele voci participante la Masterclass.

Considerată de marile enciclopedii muzicale ale lumii drept una dintre cele mai mari voci ale liricii internaționale de la răscrucea secolelor XIX și XX, Elena Teodorini a marcat istoria operei mondiale: Prima voce românească la Teatro alla Scala: În martie 1880, la doar 22 de ani, a debutat pe celebra scenă din Milano în rolul Margueritei din opera Faust de Charles Gounod; A fost prima voce din România care a cântat pe scena prestigioasei opere din Londra, în stagiunea lirică din primăvara anului 1886; Cu o carieră solistică desfășurată pe parcursul a două decenii (1876–1900), Teodorini a fost una dintre ultimele mari interprete ale secolului al XIX-lea înzestrate cu o voce amplă, dramatică și de o calitate excepțională; Peste 40 de titluri abordate, de la Armando Gondi (Maria di Rohan) și Valentina (Hughenoții), la Rachele (La Juive), Leonora (Favorita), Santuzza (Cavalleria rusticana), Maria (Fiica regimentului) și Rosina (Bărbierul din Sevilla); A dat viață pentru prima dată unor roluri fundamentale în premiere absolute pe mari scene europene și sud-americane: Cordelia de S. Gobatti (Bologna, 1881), Bianca da Cervia de A. Smareglia (La Scala, 1882), Il violino di Cremona de G. Litta (La Scala, 1882), I Doria de A. Machado (Lisabona, 1887) și Mala Pasqua! de S. Gastaldon (Teatro Costanzi, Roma, 1890). Elogiile presei vremii au fost pe măsura talentului său. În 1890, cronicarul celebrei publicații Gazzetta Musicale di Milano scria despre Elena Teodorini cuvinte intrate în istorie: este „o cântăreață care ar fi de ajuns ea singură, prin valoarea sa, să ducă la liman orice corabie artistică, oricât de avariată ar fi…” După retragerea treptată de pe scenă de la începutul secolului XX, Elena Teodorini s-a dedicat pedagogiei vocale, devenind o adevărată ctitoră de școli de canto la Milano, Paris, București, Buenos Aires și Rio de Janeiro. De numele său se leagă, de asemenea, reorganizarea Teatrului din Craiova (1886–1888) și o contribuție fundamentală la formarea primei generații de artiști lirici ai Operei Române din București. S-a stins la București la 27 februarie 1926.
Proiectul a avut sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, un parteneriat esențial pentru promovarea și păstrarea patrimoniului cultural românesc peste hotare