A predat arta baletului timp de peste trei decenii într-una dintre cele mai vestite școli de balet ale Italiei, Scuola di Danza – Teatro alla Scala din Milano, fondată în 1813, loc de formare pentru mari nume ale baletului internațional. Este vorba despre Loreta Alexandrescu, un nume cunoscut în lumea dansului și baletului milanez și nu numai, întrucât tineri îndrumați de ea au devenit stele ale baletului contemporan, precum Roberto Bolle, Marta Romagna, Rebecca Bianchi, Alessandra Vassallo.
Apreciata maestră de origine română Loreta Alexandrescu s-a stins zilele trecute, în urma unei boli necruțătoare, lăsând un imens gol în inimile celor care au cunoscut-o, au lucrat sau au colaborat cu ea de-a lungul anilor.
„Loreta Alexandrescu lasă un gol imens în rândurile studenților, care au apreciat experiența, dăruirea și sensibilitatea ei. Pentru colegii Academiei, ea va rămâne mereu în amintire, ca o persoană generoasă, zâmbitoare și strălucitoare, mereu atentă și gata să asculte. Drum bun, Loreta”, au transmis reprezentanții Academiei Teatro alla Scala pe 17 februarie, ziua în care s-a stins.
Câteva sute de persoane – studenți, profesori, prieteni, cunoștințe, membri ai familiei – s-au reunit sâmbătă, 19 februarie 2022, la Chiesa Santa Maria delle Grazie din Milano, pentru a-și lua ultimul rămas-bun de la amatissima maestra di danza clasica (îndrăgita profesoară de balet clasic), cum au scris ziarele italiene. Zeci și sute de mesaje de condoleanțe au fost transmise pe canalele media, ziare, mesaje publice de la importante personalități artistice din Italia care au elogiat personalitatea, profesionalitatea și competența ei, maestra care „dăruia artă la fiecare cuvânt și mișcare” (Alexandra Celentano, coregrafă și balerină, Mediaset, Italia).
Formată la școala de balet din Cluj-Napoca în anii ’70, devine prim-balerină la Teatrul Rapsodia din București. „Școala de balet din Cluj mi-a dat tot ceea ce a fost nevoie pentru o pregătire solidă și serioasă în lumea baletului. Profesori foarte mari, renumiți m-au îndrumat, mi-au dat încredere și m-au susținut. Mă raportez la acea perioadă din viața mea ca la una de bază în tot ceea ce a însemnat drumul meu în arta baletului” – avea să mărturisească în interviul din volumul Personalità romene in Italia (Edizioni dell’Arco, 2008). O conjunctură fericită a acelor ani, mai exact anul 1978, a făcut-o să ajungă în Italia ca turistă: o excursie transformată apoi, ca pentru mulți artiști români din vremea dictaturii comuniste, în decizia de a nu se mai întoarce. A urmat primirea sa ca balerină în compania lui Marinel Ștefănescu și a Lilianei Cosi din Reggio Emilia, una dintre cele mai importante companii de balet din Italia de la acea vreme.
La sfârșitul anilor ’80 intră în corpul profesoral de la Școala de Balet de la Scala, unde își va desfășura activitatea de profesor de balet clasic vreme de peste trei decenii, încheiată cu puțin timp înainte să se stingă. Despre impresiile stabilirii în Italia avea să scrie în același volum că „emoțiile începutului s-au estompat și curând mi-am dat seama că ceea ce pentru noi, ca balerini formați în România, era considerat «normal», în Italia era văzut ca «extraordinar»”.
Repeta deseori că „nu poți fi profesor și îndrumător bun dacă nu iubești cu adevărat baletul, iar meseria de profesor, de îndrumător artistic de balet este foarte grea, o responsabilitate pe care o ai în fața unor copii care vor mulți dintre ei să o transforme în profesiune”.
Stabilirea și evoluția ei ulterioară în Italia a datorat-o unor importante nume ale lumii baletului italian: „Marinel Ștefănescu, un balerin, coregraf și un om deosebit, căci cu ajutorul lui eu și alți balerini români am găsit sprijin în drumul nostru artistic. Valentina Massini și Gabriel Popescu, nume de marcă ale baletului. Un apropiat prieten mi-a fost și îmi este balerinul Gheorghe Iancu, un nume devenit celebru în Italia. Apoi alți prieteni italieni care m-au sprijinit, Beppe Menegatti și Carla Fracci”.
Un accident la coloana vertebrală o împiedică să mai continue cariera interpretativă, un moment trist, dar nu descurajant, întrucât două mari nume ale coregrafiei și baletului italian, Beppe Menegatti și Carla Fracci îi propun să lucreze la Teatrul din Macerata ca asistent coregraf la regia spectacolului Lacul Lebedelor.
Intrarea la Accademia Teatro alla Scala în anul 1988 a venit la momentul potrivit, cum avea să își amintească. „Cred că m-au chemat atunci la audiție căci reprezentam acea figură profesională de care aveau nevoie: eu nu eram nici o balerină faimoasă și nu eram nici italiancă! Dar aveam niște ani de experiență artistică, aveam o maturitate profesională, îmi creasem un nume și mă simțeam în stare să-mi spun «ce la farò!»” (voi reuși). Din anul 1988 și până la sfârșitul vieții sale, a fost profesoară a Școlii de balet a Academiei Teatrului Scala din Milano, fiind apreciată și iubită deopotrivă. Activitatea sa pedagogică a fost complexă, formând generații de balerini; a fost de asemenea și asistent coregraf al spectacolelor produse de Academie. Tot în cadrul Academiei Teatrului Scala din Milano, în cadrul cursurilor de master, a format profesori de dans, dar și viitori formatori de profesori în domeniul baletului. Loreta Alexandrescu a făcut parte din juriile unor importante competiții de profil din Italia și a susținut cursuri de balet în alte țări europene, dar și în afara continentului, în Japonia și în Statele Unite ale Americii.
Născută la Sinaia, își amintea că a copilărit „în grădinile Castelului Peleș, care în acel timp nu erau îngrădite, și aveam deci libertatea de a mă juca pe pajiștea regelui Carol I”. La nicio întâlnire nu uita de România, vorbea perfect limba română și avea dorința să participe și să contribuie la organizarea evenimentelor culturale românești din Milano. În 2008, pe fondul unei ostilități a opiniei publice față de imaginea românilor în Italia, au fost organizate două evenimente culturale care făceau vizibile importante personalități de origine română, care de peste două decenii își aduceau contribuția lor artistică și culturală în societatea italiană. Una dintre aceste personalități prezentă în cadrul seratelor desfășurate la Centrul de Producții Teatrale din Milano, a fost și Loreta Alexandrescu, care a acceptat imediat să participe, preocupată și interesată să transmită ceea ce cu adevărat reprezintă românii în Italia. O întâlnire care apoi a generat includerea ei în realizarea documentarului video: Incontri con artisti straordinari dell’Est. Romania (regia Maria Ștefanache) și în volumul Personalità romene in Italia, edizioni dell’Arco, Milano, 2008.
Integrată și, în același timp, respectată în mediul artistic italian, Loreta Alexandrescu a devenit, pe măsură ce românii din Milano au cunoscut-o, un reper și un motiv de mare mândrie pentru comunitatea noastră. Cu drag ne-a deschis multora ușa casei povestind începuturile ei în Italia, greutățile și dificultățile prin care a trecut, invitându-ne mereu la spectacolele de balet din marile teatre din oraș.
Nu doar balerinii și studenții ei o deplâng, ci și noi, comunitatea românească din Milano, care a stimat-o și a iubit-o pe Loreta Alexandrescu, ca pe o desăvârșită profesionistă și, în același timp, o iubitoare a țării în care s-a născut și de care era foarte mândră.
Ne luăm rămas-bun cu sufletele îndoliate și, în același timp, fericiți de a o fi cunoscut.
Violeta Popescu
Centrul Cultural Italo-Român
Milano, 20 februarie 2022
