Institutul Cultural Român organizează, în colaborare cu Pavilionul României din cadrul EXPO Milano 2015, un spectacol de excepție de dans contemporan și muzică veche românească: „Sarea pământului”, miercuri, 19 august, la ora 20:00, cu participarea extraordinară a artistului Grigore Leșe.
Concept și coregrafie: Liliana Iorgulescu
Muzica: Grigore Leșe
Interpreți:
Grigore Leșe – voce, tilincă, fluier, caval, toacă
Liliana Iorgulescu – dans
Andreea Duță – dans
Violeta Dincă – dans
Alina Iacov – dans
Mihaela Culda – dans
„Sarea pământului” este un spectacol de dans contemporan care preia ritualuri ce însoțesc momentele importante din existența individului nealterat de cotidianul urban. Simbioza celor două forme spectaculare – folclorul autentic și dansul contemporan – creează un univers dinamic ce potențează nevoia de auto-reflecție.
Cronici
„Mișcările simple, amintind pe alocuri gestul cotidian, prelucrat insa, unghiularitățile majoritarii acestor mișcări, si săriturile cu genunchii îndoiți au constituit morfologia propozițiilor coregrafice, care au dat naștere unui stil propriu – Liliana Iorgulescu”.
Liana Tugearu – „România literară”
„Sarea Pământului se bucura de participarea extraordinara a lui Grigore Lese, care cânta live muzica veche româneasca si se pliază perfect pe intenția coregrafei de a regresa câtre rădăcinile rituale ale ființei romanești. Spectacolul reface, cu o tenta esențializat folclorica, drumul vieții din perspectiva arhaica… Se poate vorbi despre o stilistica a austerității in viziunea coregrafica.”
Cristina Rusiecki – „Curierul românesc”
„Sarea Pământului este un spectacol al momentelor importante din viață: nașterea, moartea, nunta”. Coregrafia prim-balerinei spectacolului Liliana Iorgulescu este gândită în alb și negru: dansatoarele (Ioana Macarie, Andreea Duță, Violeta Dumitrașcu, Ramona Bărbulescu) sunt îmbrăcate în negru peste alb sau în alb; un univers auster al satului în alb/negru: e bine/nu e bine, e voie/nu e voie…Grigore Leșe, într-o cămașă lungă, albă, este întruchiparea țăranului de demult, care se înfățișează lumii descoperit doar la înmormântări. Iar albul iese cu atât mai mult în evidență, în momentul în care apare cu toaca sprijinită de umăr – o imagine amintind de îngerul din nuvela lui Gabriel Garcia Marquez”
Ana-Maria Grad
