Autorul ei este Cătălin Caracaş, balerin al Operei Naţionale Bucureşti, cel care îşi continuă „munca’ în artă şi dincolo de activitatea din lumina reflectoarelor, completând-o cu… activităţi „de birou’. „Sunt consilier al Operei Comice, unde şi dansez, fac coregrafii, răspund de mica companie de balet creată. Dar este mai mult o muncă de creaţie decât de consiliere. Însă birocraţia îşi spune şi aici cuvântul, aşa că fascinaţia scenei alunecă şi spre activităţile «de birou»’. De cum am deschis cartea am văzut cele câteva cuvinte care o… închină părinţilor săi, cei care l-au şi sprijinit în lumea dansului. Îmi place teribil şi cum arată numele său şi al tatălui trecute, unul sub altul, la cuprins: Adrian Caracaş, Cătălin Caracaş. Pentru Cătălin scena bucureşteană „a reprezentat şi reprezintă foarte mult, pot spune că înseamnă chiar viaţa. De peste 27 de ani slujesc cu devotament această scenă. Ea m-a ridicat, ea mi-a dat cele mai mari satisfacţii dar şi momente de insatisfacţie, pe scândurile ei am făcut primii paşi în această lume mirifică a poantelor, a prafului de sacâz, a decorurilor şi costumelor, a personajelor cărora le-am dat viaţă’. Îi cunoşteam activitatea în domeniul coregrafic, însă nu ştiam că are şi preocupări… editoriale. Proiectul pe care l-a realizat este important pentru identitatea pe care o capătă în conştiința publică balerinii Operei. Unii s-au stins din această lume, alţii au fost complet daţi uitării… deşi erau vremuri când cabinele le fuseseră asaltate cu flori. Alţii strălucesc încă în amintirea spectatorilor nostalgici, iar cei mai… „norocoşi’ păşesc în fiecare seară, pe scenă. Pentru ei sunt acum florile, aplauzele! Pentru ei şi pentru Cătălin Caracaş, care a dus la bun sfârşit acest proiect unic în România. De ce tocmai acum?! „Cartea… zace de câţiva ani buni. De ce acum? Simplu – acum am găsit nişte oameni iubitori de artă, de arta baletului în special, care m-au ajutat să duc la bun sfârşit – peste graniţele ţării – o lucrare care aici nu ar fi avut sorţi de izbândă. Ei sunt cei care m-au ajutat şi cărora le sunt profund recunoscător: Asociaţia Culturală Riflesso D‘Arte (DART) reprezentată de doamna Sabrina Maria Arpini şi Centrul Cultural Italo-Român din Milano reprezentat prin doamna Violeta Popescu’. Perioada de documentare „a durat destul de mult, neexistând consemnate multe informaţii. Aşa am început să apelez la memoria unora din marile stele ale baletului românesc care azi îşi trăiesc zilele uitate de lume… Au fost şi materiale din arhiva personală a familiei (a nu se uita că şi tatăl meu a fost balerin al acestei scene). Am căutat în arhivele statului, în cărţi documentare apărute… Efectiv, cartea a început să prindă contur prin anii ’97-’98. Lansarea ei nu a avut loc în ţară. Şi ar fi rămas necunoscută publicului dacă, într-o luni seara, când la Operă este relache… nu l-aş fi întâlnit pe maestrul Adrian Caracaş, care mi-a înmânat cartea fiului său. Cătălin este un om discret. L-am întrebat de ce lansarea cărţii nu a avut loc în ţară, pentru că mă gândesc că ar fi fost frumos ca evenimentul să fie găzduit chiar de ONB… de vreme ce cartea prezintă balerinii acestei instituţii… „România nu este pregătită pentru aşa ceva. Acest proiect nu a fost aprobat, din lipsă de fonduri, nici de CND, nici de MCCC, două instituţii care alocă fonduri pentru asemenea tipărituri dar… trăim în România până la urmă şi probabil această carte de nişă nu constituia o necesitate pentru acest moment’. „Consemnări coregrafice’ nu este încă disponibilă în ţară… „Sperăm că această carte va fi disponibilă şi în librăriile de aici din luna octombrie a acestui an. Este şi aici o problemă de birocraţie a sistemului de librării din România faţă de o editură din afară’. Am observat că până şi preţul este trecut în euro, nu în lei… „Preţul pentru România va fi cel puţin la jumătate faţă de preţul de afară’. Munca pentru un astfel de proiect este inimaginabil de migăloasă. Aşadar, l-am întrebat pe Cătălin dacă a meritat. „Munca a fost migăloasă, dar a existat un om, un prieten, care a pus umărul alături de mine pentru acest proiect -Vivia Săndulescu. Dacă a meritat sau nu… cititorul va fi până la urmă cel care va decide…’Lucrarea este structurată pe capitole: Interpreţii (soliştii şi prim-soliştii, în ordine alfabetică, de când există date despre aceştia, adică de aproape un secol); Coregrafii (împărţiţi în Creatorii de balete şi Creatorii de divertismente şi mişcare scenică, pe criteriul consistenţei operelor lor, prezentaţi de asemenea în ordine alfabetică) şi Coregrafiile (un Calendar al premierelor de balet şi al operelor cu divertismente dansate şi/sau mişcare scenică, cât şi un Index cronologic de balete, în care se regăsesc toate versiunile coregrafice ale titlurilor, montate de-a lungul vremii). La acestea se adaugă în Anexe invitaţii de peste hotare care au evoluat pe scena Operei, companiile găzduite de aceasta şi turneele externe efectuate de baletul bucureştean.
Sursa: Eveline Pauna, 18 iunie 2010; Q Magazine
