Maria Stoica, Despre o vârstă de aur a poeziei: poetii Horatiu si Ovidiu
La finele anului 2008 a apărut cartea „Aetas aurea- Fețele unui veac” de Maria Stoica, publicată la editura Eurocarpatica din Sf.Gheorghe. Îmbinând forma traducerii artistice cu acuratețea analizei științifice, volumul profesoarei Maria Stoica introduce în atmosfera unui secol care a dat literaturii latine nume de referință ale poeziei, în contextul special al epocii augustane ce a făcut posibilă reeditarea vechiului mit al „vârstei de aur” despre care vorbește și grecul Hesiod în poemul „Munci și zile”. Despre această stare de grație a poeziei care este înzestrată cu forța de a învinge barierele timpului, înscriind într-un prezent etern creații poematice nemuritoare , ne vorbește și coperta cărții. Reproducerea după tabloul “Sapho și Alceu la Mytilene”, al lui Lawrence Alma Tadeus, este sugestiv aleasă pentru a crea deschiderea către trecutul aureolat de frumusețea ce a definit arta antichității, atrăgându-i atributul seninătății și al tinereții perpetue.
Aflăm din prefața cărții, semnată de reputatul scriitor Ion Topolog Popescu, despre selecția pe care autoarea a operat-o asupra poeziei latine din această perioadă.Subtitlul volumului face trimitere spre două nume de corifei, Horațiu și Ovidiu, poeții pe care îi apropie conținutul tematic și speciile literare cultivate, dar se află la la antipod datorită cursului aparte al vieții lor. Ordinea în care autoarea înscrie cei doi poeți în cadrul volumului are rolul de a ilustra procesul (firesc)al succesiunii și continuității, cu acumulările pe care le-a fundamentat această epocă a poeziei, de mare importanță pentru literatura modernă europeană și universală. Cartea ne oferă o imagine sintetică a celor doi autori latini, necesară pentru cei care nu sunt familiarizați cu studiul literaturii latine.Traducerile literare ale poemelor reprezintă ,implicit, o invitatie la lectură pentru iubitorii de literatură de pretutindeni, iar analiza întreprinsă asupra poeziilor introduce cititorul în universul aparte al literaturii, prin raportarea la convențiile literare specifice timpului, dar și prin relaționările cu poezia de mai târziu, urmărind recurența unor teme și motive. Semnificativă este, în acest context, tema poeziei înseși pe care o dezbat poemele alese pentru analiză.Autoarea se oprește asupra unor creații semnificative din opera celor doi poeți, punăndu-i în relație cu autori precum Charles Baudelaire, Mihai Eminescu.
Un loc aparte deține în volum poetul Ovidius, sărbătorit în această perioadă în România și în Italia.Sunt 2000 de ani de când Ovidiu a devenit „poetul Romei și al Tomisului”, asigurând legătura spațio-spirituală dintre două lumi extrem de diferite.Cartea acreditează ideea nașterii unei noi forme de poezie, a înnoirii limbajului poetic, sub efectul hotarârii de relegare a poetului la Tomis.Primit cu onoruri de către tomitani, Ovidiu va împărtăși soarta locuitorilor de la țărmul Mării Negre, necontenind să scrie poezia care îl ajută să reziste vicisitudinilor.Aceasta reflectă o altă imagine a scriitorului latin, care folosește notațiile autobiografice cu valențe literar-artistice, aducând mărturii importante despre modul de viață al daco-geților și indicii prețioase despre propria viață.
Ilustrația grafică a cărții, aparținând pictoriței Camelia Elena Comșia, este în acord cu tematica volumului.Ea ne oferă portrete lucrate magistral, ale poeților în cauză, invită în atmosfera specială a poeziei înfățișate și dă expresie singulară semtimentelor umane.Se completează în chip fericit o imagine de ansamblu propusă de volumul care are menirea de a informa asupra unei perioade literare,de a forma o viziune diacronică asupra literaturii, dar și de a atrage cititorul în atmosfera unei epoci privilegiate din existența poeziei.
Ultima secvență a cărții cuprinde imagini de epocă, alese din perioada împăratului Octavian Augustus, ca și reproduceri după lucrări de referință din literatura universală, ale autorilor analizați.Un accesoriu necesar pentru cititorii dornici să afle mai multe despre „vârsta de aur” a poeziei latine, dar și o invitție la reflecție pentru tinerii creatori de poezie ai vremurilor noastre. Cartea este, în ansamblul ei, un îndemn de a recunoaște valoarea incontestabilă a marii literaturi pe care” trecerea timpului are doar rolul de a o înnobila, îmbogățind expresia unui veac apus”(Maria Stoica,op.cit.,Cuvânt către cititor).
