FOTO. Luminita Dobrescu la primirea Cerbului de Aur: Brasov
Până acum câţiva ani, Luminiţa Dobrescu, una dintre cele mai celebre soliste din perioada 1965-1970, dispăruse din peisajul divertismentului românesc. Pe lângă faptul că a fost prima căştigătoare a mult râvnitului “Cerb de aur” artista a reprezentat România la Festivaluri Internaţionale de prestigiu (Sofia, Bratislava, Sopot) şi a lansat câteva şlagăre care au făcut epocă: “Ceva, ceva s-a întâmplat cu mine” (1966), “Doar băieţii sunt de vină” (1967), “Câtă dragoste” (1967), “Ia din viaţă ce-i frumos” (1968), “Dacă nu iubeşti” (1968), “Of, inimioară” (1969), “Îndrăgostiţii n-au nevoie de cuvinte” (1969), “De ce?” (1970), etc.
În anul 1970, Luminiţa Dobrescu s-a stabilit în străinatate. Ca şi ceilalţi artişti care au ales viaţa în străinatate, regimul comunist a şters aproape orice urmă despre Luminiţa Dobrescu.
În decembrie 1970, Luminiţa Dobrescu s-a stabilit în Germania de Vest, în urma primirii unui contract cu o casă de discuri (Ariola/Hansa şi apoi Emi-Electrola). În Germania, artista îl cunoaşte pe percuţionistul de la orchestra simfonică Bucureşti, Adrian Ciceu (Cicero) şi pe fratele lui, Eugen Cicero, amândoi facând parte din Big Bandul Radio Berlin (SFB TANZORCHESTER), sub conducerea legendarului compozitor, interpret şi band leader, Paul Kuhn. Adrian Cicero se dovedeste a fi un nou mentor al artistei, al stilului său nou de a aborda muzica. În Germania, Luminiţa Dobescu a înregistrat 10 discuri şi are un mare success cu piesa, “I’ve Found My Freedom” (Mac & Kattie Kisoon), un mare hit al anilor’70. De asemenea, artista a jucat în două seriale de televiziune, unde a deţinut rolul principal.
Iată ce a declarat Luminiţa Dobrescu, într-un interviu din numărul 997/2011 al revistei Formula AS
“Cursul vietii mele, intre 1970-1989, nu se poate povesti in doua randuri, este o perioada extrem de complexa. Pe scurt, la Berlin, prin intermediul unei bune cunostinte, o mare personalitate a scenei germane, am fost prezentata celei mai mari case de discuri, dupa care mi s-a oferit un contract exclusiv. Am inceput sa inregistrez, sa fac turnee, spectacole, sa am marea onoare de a canta sub bagheta marelui dirijor, interpret si big band leader Paul Kuhn. Au urmat si doua seriale TV, unde am jucat rolul principal. In paralel, am inceput sa-mi reactivez vechea pasiune pentru pictura pe sticla, pe hartie japoneza. Am avut nenumarate expozitii, printre care si una special organizata in memoria victimelor marelui cutremur din 1977, banii din vanzari fiind transmisi, prin Ambasada Romaniei, sinistratilor. A urmat si un alt, la inceput, hobby, si anume, colectionarea de arta veche, de bijuterii vechi, hobby care s-a transformat, cu timpul, intr-o a doua meserie a mea, pe care o profesez si in momentul de fata. Viata mea a fost presarata de perioade de activitate diferite, asta si pentru ca “Gemenii” (…) au nevoie de reinnoire continua. Schimbarea face parte din viata, tot ce ne inconjoara are nevoie de schimbare, de reinnoire, universul la fel. Tot! A urmat o perioada foarte interesanta, intre anii 1995-1999, cand am fost Consul Onorific al Romaniei in doua landuri din Germania: Brandemburg si Sachsen-Anhalt. Acest lucru mi-a adus foarte mari satisfactii, astfel putand sa contribui la schimburile culturale si economice dintre Germania si Romania. In tot acest timp, nu am renuntat la “marea mea dragoste” – muzica – ba chiar am reusit foarte bine sa impletesc toate aceste activitati, astfel incat sa nu ma plictisesc si sa am satisfactii multiple si diverse.”
În 1982, artista şi-a deschis la Berlin prima galerie de artă. Şi în prezent, artista se ocupă cu comerţul de antichităţi.
Timp de 16 ani, până în anul 2006, Luminiţa Dobrescu a ţinut o fermă în Toscana. Într-un interviu din ziarul “Adevărul”, din 9 martie 2008, artista a declarat:
“Acolo am avut o fermă de 65 de hectare, cu 35 ha de pădure, 2.000 de măslini, 4 ha de viţă-de-vie. Două familii de ţărani se ocupau de întreţinerea ei. Iar casa noastră, veche de o mie de ani, care cândva fusese mânăstire, era imensă. Din cei 1.700 de metri pătraţi locuibili, o parte i-am amenajat pentru a primi turişti. Făceam agroturism, cum se spune acum şi în România. Clientela era foarte selectă, lucram cu agenţii, care ne trimiteau oameni aleşi, din toată lumea. Toscana este un tărâm ales, aleile cu chiparoase, aerul, culorile îi dau acea unicitate specifică. Nu întâmplător acolo, în zonă, aproape de noi, Luciano Pavarotti îşi cumpărase un chalet, Sting avea o reşedinţă… Eu eram director de hotel, dar după 16 ani am zis gata, pentru că era obositor, îmi ocupa tot timpul. Am vândut, ne-am mutat pe malul Lacului Maggiore, la 45 km de graniţa cu Elveţia.”
După 1990, artista a venit frecvent în ţară pentru a-şi vedea părinţii, rudele şi prietenii. În anii’90, au apărut în presa românească, câteva articole şi interviuri cu Luminiţa Dobrescu.
În anul 2006, TVR Internaţional a produs mini filmul documentar “Lumea şi noi”, despre Luminiţa Dobrescu, filmat la Stresa, Lago Maggiore (Italia), actuala reşedinţă a artistei.
Am redescoperit-o pe Luminiţa Dobrescu pe 1 ianuarie 2007, când a fost invitată în cadrul popularei emisiuni TV “Surprize, surprize” (TVR1). Artista arăta splendid şi venise special pentru a-i face o supriză regretatului Emanoil Valeriu, un mare om de televiziune. Artista i-a mulţumit domnului Valeriu pentru faptul că, în anul 1966, acesta i-a făcut cunoştiinţă cu celebrul compozitor George Grigoriu. În cadrul emiunii Luminiţa Dobrescu şi Emanoil Valeriu au fost distinşi cu Trofeul TVR50 (trofeu acordat cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la inaugurarea Televiziunii Române).
Pe 1 martie 2008, am revăzut-o pe Luminiţa Dobrescu ca invitată în emisiunea “Cerbul de Aur… de la alb-negru la color”, realizată de Televiziunea Română, pentru a celebra 40 de ani de la debutul festivalului, în 1968. Numeroase personalităţi au fost prezente în studioul 3 al TVR pentru a evoca, pentru telespectatori, istoria Cerbului de Aur de la alb-negru la color. Câteva zile mai târziu, Luminiţa Dobrescu a acordat un amplu şi interesat interviu, în cadrul popularei emisiuni “Profesioniştii”, realizată de Eugenia Vodă. În luna mai a aceluiaşi an, artista a participat la cea de-a doua Gală Unicef şi a avut o apariţie inedită în cadrul emisiunii “O data-n viaţă” (TVR1), unde a interpretat muzică populară.. Puţini ştiu că Luminiţa Dobrescu a debutat cu acest gen de muzică.
Pe 6 aprilie 2009, “Jurnalul naţional” ne-a oferit o Ediţie de Colecţie dedicată Luminiţei Dobrescu. Ediţia de colecţie a fost însoţită şi de un CD inedit cu 18 şlagăre, lansate de Luminiţa Dobrescu în perioada 1966-1970. Pe CD figurează şi celebrul recital al artistei susţinut pe scena celei de-a III a ediţii a Festivalului Internaţional “Cerbul de aur” (3-8 martie 1970), recital care, din păcate, a dispărut din arhiva TVR.
În anul 2011 am avut prilejul s-o revedem pe Luminiţa Dobrescu ca invitată în cadrul emisiunilor “Confesiuni” (TVR2) şi “Întrecerea anilor” (TVR1), unde ne-a surprins plăcut interpretând, alături de Cornel Fugaru, piesa “When I Fall in Love”. Din păcate, aceasta a fost una dintre ultimele apariţii ale lui Cornel Fugaru, acesta plecând dintre noi pe 13 iulie 2011.
În ziua de Crăciun a anului 2011, TVR Cultural a difuzat un documentar special despre Luminiţa Dobrescu, intitulat “Drumul unui cerb de aur” (realizator: Mariana Badan).
Pe data de 9 iunie 2012, Luminiţa Dobrescu a lansat, la Fundaţia Radio România, dublul CD “Un cântec pentru tine”. Albumul conţine 24 de piese din repertoriul propriu, precum şi câteva coveruri foarte reuşite. Prezentarea albumului beneficiază şi de câteva rânduri scrise cu multă sensibilitate de Titus Andrei. Iată un fragment din rândurile lui Titus Andrei:
“Perseverenţa artistei în realizarea acestui album, care venea după mulţi ani la reîntâlnirea cu publicul din România, era perfect justificată. Luminiţa Dobrescu ştia ce poate, ştia că numai aşa poate convinge, ştia că finalul acestui proiect echivalează cu o întreagă carieră. Şi bine a făcut. “Quod erat demonstrandum (Ceea ce era de demonstrat)”, “Hoc erat in votis” (Aceasta mi-era dorinţa) (…) Ei…dar cum punctul de plecare al unui succes, pe lângă datele artistului, este se-lec-ţi-a, pot afirma că Luminiţa Dobrescu întrece toate aşteptările. A reuşit să pună în mişcare un flux sonor capabil să-i dezvăluie întreaga personalitate artistică, iar realizarea s-a dovedit a fi pe măsură pentru că din orice punct al albumului începi audiţia, totul pare un “crescendo”, cu aceeaşi tensiune a ideilor şi interpretării vocale”.
Albumul a fost lansat în cadrul unui concert deosebit, susţinut de Luminiţa Dobrescu şi invitaţii săi, la Sala Radio. Colega Ioana Matfeev, a scris un frumos articol despre acest eveniment. Puteţi citi articolul aici.
Luminiţa Dobrescu a promovat albumul “Un cântec pentru tine”, în cadrul unor emisiuni precum “Atenţie se cântă” (TVR2) şi “Ne vedem la TVR” (TVR1).
Luminita Dobrescu este şi scriitoare, compune poezii şi proza. În prezent artista lucrează la un volum de poezii şi la un volum despre viaţa şi cariera ei de interpretă de muzică uşoară, de om de artă, înainte şi dupa 1989, cu intenţia de a corecta ce nu este adevărat.
Toate interviurile şi apariţiile enumerate mai sus, precum şi o serie de filmări din perioada 1965-1970, le puteţi viziona pe Canalul Youtube oficial al artistei
Dar cum a început povestea primei căştigătoare a Cerbului de Aur?
Luminiţa Dobrescu s-a născut pe 5 iunie 1946, la Bucureşti. Mama artistei era casnică şi o talentată croitoreasă. Tatăl său, fusese militar, şi lucra ca desenator tehnic la un institut de proiectări. Artista a locuit în cartierul Bucureştii Noi, în apropierea bisericii Bazilescu. Artista a fost colegă de clasă cu Angela Similea , a altă viitoare vedetă. Pasiunea pentru muzică i-a fost insuflată de către tatăl său.
În timpul liceului, Luminiţa Dobrescu a fost remarcată de domnul Pufulete, profesorul să de muzică. Pufulete a inclus-o pe Luminiţa Dobrescu într-un cvintet de muzică populară. Cu acest cvintet, în anul 1965, Luminţa Dobrescu a debutat pe scena amatorilor de la “Modern Club”.
În 1964, Luminiţa Dobrescu se căsătoreşte cu Dan Dominique Costinescu, pe atunci student la Arhitectură. Dan Dominique Costinescu s-a ocupat şi de organizarea diverselor spectacole ale artistei şi a scris nişte texte excepţionale la câteva dintre piesele Luminiţei Dobrescu, preluate din repertoriul internaţional cum ar fi “Yesterday”, “Sunny”, “Il s’en va, mon garcon (A plecat ..)”.
În 1965, Luiminiţa Dobrescu debutează în cadrul cvintetului de muzică populară, la Televiziunea Română, în cadrul popularei emisiuni “Clubul tineretului”, moderată de Mariana Mihuţ şi Valentin Plătăreanu şi realizată de Cornel Popa şi Ileana Pop.
După ce s-a pregătit şi a susţinut examenul de admitere la Facultatea de Medicină, Luminiţa Dobrescu s-a răzgândit şi, în anul 1966, a fost admisă la secţia “Pedagogie” a Conservatorului “Ciprian Porumbescu” din Bucureşti.
Apariţiile la Radio şi Televiziune în anii 1965-1966, fac din Luminiţa Dobrescu una dintre cele mai de succes tinere vedete ale României.
În anul 1966, Luminiţa Dobrescu participă pentru prima oară la Festivalul de la Mamaia cu piesa “Băiete, băiete”, compusă de Temistocle Popa. În acelaşi an, Luminiţa Dobrescu face partea din distribuţia celebrului show TV “Omul şi camera”, realizat de Valeriu Lazarov şi premiat la Festivalul Internaţional al Filmelor de Televiziune de la Montreux, Eleveţia.
Tot în 1966, artista efectuează primul său turneu în străinătate, în fosta URSS, alături de orchestra lui Horia Moculescu. Artista s-a bucurat de aprecieri la spectacolele din Moscova, Sankt Petersburg (pe atunci Leningrad) şi Lvov.
Colaborarea cu celebrul compozitor George Grigoriu începe tot în 1966. Acesta i-a încredinţat o serie de piese care au devenit mari hituri ale vremii. Cea mai de succes dintre acestea a fost “Doar băieţii sunt de vină” (1967), urmată de “Ceva, ceva s-a întâmplat cu mine” (1966), “Câtă dragoste” (1967), “Ia din viaţă ce-i frumos” (1968), “Dacă nu iubeşti” (1968).
În multe interviuri artista a declarat ca realizatorul TV Valeriu Lazarov şi compozitorul George Grigoriu sunt cei care au ajutat-o cel mai mult în carieră.
În 1967, artista începe să colaboreze şi cu Teatrul de Revistă “Constantin Tănase”.
În anul 1968, Luminiţa Dobrescu, reprezintă România la Festivalul Mondial al Tineretului de la Sofia, Bulgaria unde obţine Medalia de Bronz (Premiul III).
Pe lângă maestrul Grigoriu artista colaborează cu compozitorii: Viorel Antoniu Butnaru, Ion Cristinoiu, Edmond Deda, Aurel Giroveanu, Mişu Iancu, H. Mălineanu, Bujor Miscutia, Temistcole Popa sau Paul Urmuzescu. De asemenea, interpretează cu mare succes, melodii din repretoriul internaţional.
Celebra piesă “La anii mei” (1966), a fost scrisă special pentru Luminiţa Dobrescu, de către compozitorul Paul Urmuzescu, care i-a fost şi naş.
Artista colaborează şi cu Electrecord, unde lansează trei discuri single.
La începutul anului 1968, Luminiţa Dobrescu este trecută în cartea “Parada muzicii uşoare”, scrisă de Edmond Deda (Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România, Bucureşti)
În ianuarie 1969, Luminiţa Dobrescu îşi face debutul în film. Artista are o apariţie în comedia “Pantoful Cenuşăresei”, în regia celebrului Jean Georgescu, unde a interpretat o frumoasă melodie în limba franceză.
Rezultatele recitalurilor şi apariţiilor radio-tv de succes, susţinute în perioada 1966-1969, determină includerea sa, în echipa ce va reprezenta România la Festivalul Internaţional “Cerbul de aur 1969”. Solistele care vor reprezenta România erau Anda Călugăreanu, Luminiţa Dobrescu şi Mihaela Mihai.
Cele trei soliste au urmat pregătiri serioase cu profesorul Jean Bănescu de la Conservatorul “Ciprina Porumbescu” din Bucureşti, şi cu regizorii Alexandru Bocăneţ şi Horea Popescu. Celebra doamnă Mireille (Hartuch), profesoară la “Petit Conservatoire de la chanson”, din Paris (Franţa) , a fost adusă la Bucureşti pentru a contribui la pregătirea artistelor.
În perioada 5 – 9 martie 1969, s-a desfăşurat la Teatrul Dramatic din Braşov, cea de-a doua ediţie a Festivalul Internaţional Cerbul de Aur – Braşov. În a doua seară de concurs, Luminiţa Dobrescu a urcat pe scenă, interpretând piesele “Dacă nu iubeşti” (George Grigoriu) şi “Of, inimioară” (Edmond Deda). Presa şi juriul internaţional au fost plăcuţi impresionaţi de prestaţia artistei. Cronicile din publicaţiile “Contemporanul”, “Drum nou”, “Flacăra”, “Informaţia Bucureştiului”, “România liberă”, “Săptămâna”, “Scînteia” au fost pline de aprecieri pozitive la adresa Luminiţei Dobrescu.
Pe data de 9 martie 1969, juriul internaţional al festivalului, prezidat de Dick Van Bommel, directorul general al Televiziunii Olandeze, a deliberat în secret, prin două tururi de scrutin, deţinătorul Marelui Trofeu. Căştigătorul era ales pentru întreaga prestaţie, pentru calităţile vocale, pentru acel complex de factori care au dus la deliberarea respectivă.
Întreaga ţară a fost în delir când, prezentatorii festivalului (Ioana Măgură, Sanda Ţăranu, Andrei Magheru, Silviu Stănculescu), au anunţat că Luminiţa Dobrescu a câştigat “Cerbul de aur” – Mare premiu al festivalului.
Din acel moment, Luminiţa Dobrescu devine una dintre cele mai bine cotate artiste din România, fiind plătită la nivelul unui Artist al Poporului.
La scurt timp după Cerbul de aur, Luminiţa Dobrescu participă la un show TV în Olanda, alături de solista olandeză Conny Vink (căştigătoarea Cerbului de Bronz)
În 1969, Luminiţa Dobrescu efectuează turnee în Suedia, Iugoslavia, Belgia, Republica Democrată Germania (unde este invitată la spectacolul inaugural al Televiziunii în culori), Israel (alături de Sergiu Cioiu, Constantin Drăghici, Mihaela Mihai şi Dan Spătaru). Turneul din Israel a însemnat pentru Luminiţa Dobrescu o confirmare în plus a talentului ei, a forţei de a capta publicul ascultător, a forţei acesteia de a se impune definitiv în fata celor care o iubeau. Şi astăzi, Luminiţa Dobrescu este căutată pe Facebook, de diverşi fani ai săi din Israel, cu dorinţa de a se reîntoarce să susţină concerte în ţara lor.
În vara anului 1969 participă la Festivalul Internaţional de Muzică Uşoară de la Bratislava (Cehoslovacia), unde obţine Locul II.
Luminiţa Dobrescu participă la Festivalul Mamaia’69. Piesele interpretate de ea obţin premii la secţiunea “Creaţie” (“Ai plecat râzând”, “Of ,inimioară”).
Artista îşi lărgeşte paleta interpretativă având colaborări inedite cu Alexandru Mandy (“Masa tăcerii”, “Romanţa romanţei”) şi Cornel Fugaru (“De ce?”), alături de care a efectuat câteva turnee în strănătate.
La cea de-a treia ediţie a Festivalul Internaţional Cerbul de Aur – Braşov, care a avut loc în perioada 3 –8 martie 1970, Luminiţa Dobrescu susţine un recital de zile mari. Piesele din recital au fost orchestrate de Dimitrie Inglessis. Artista a susţinut recitalul în seara de 4 martie 1970, alături de legendarii Josephine Baker şi Memphis Slim. Artista a obţinut din nou cronici favorabile în presa vremii.
În toamna anului 1970, Luminiţa Dobrescu obţine Premiul I la Festivalul Internaţional de la Sopot, Polonia. Artista a fost acompaniată de orchestra lui Gelu Solomonescu.
În luna decembrie 1970, Luminiţa Dobrescu a plecat în Germania pentru a onora un contract. Artista a hotărât să se stabilească în Germania. Iată ce a declarat în interviul acordat revistei Formula AS (numărul 997/2011):
“Am ales aceasta cale, pentru ca asa mi-a fost scris. Noi nu influentam decat minimal soarta; in opinia mea, totul e programat si-si urmeaza drumul. Eu am parasit definitiv tara in anul 1970, dupa recitalul de la Cerbul de Aur. Au urmat cateva turnee in strainatate… Festivalul de muzica usoara de la Sopot, unde castigasem din nou Marele Trofeu, dar pe care nu l-am mai putut aduce in tara, din cauza plecarii mele imediate spre Berlinul Occidental. Da, eram un mare nume in Romania si, totusi, am preferat “exilul”. Tocmai pentru ca ma respect si-mi respect principiile, nelasandu-ma corupta de nimeni, indiferent de ce si pentru ce. Asa sunt eu si asa voi ramane, indiferent ce s-ar intampla. Nu pot spune decat ca Securitatea acelor vremuri si mariajul meu nefericit m-au facut sa iau aceasta hotarare”.
Mai jos puteţi lectura discografia, piesele, palmaresul şi participările Luminiţei Dobrescu la festivaluri şi concursuri naţionale şi internaţionale.
Discografia românească a Luminiţei Dobrescu
Melodii de George Grigoriu (1967, Electrecord 45-EDC 826) – single
04. Doar băieţii sunt de vină (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
Luminiţa Dobrescu (1968, Electrecord 45-EDC 946) – single
01. Dacă inimile toate (Mişu Iancu/ Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
02. E atât de frumos (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
03. Te iubesc ca-n prima zi (Mişu Iancu/ Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
04. Îmi place să mă plimb prin ploaie (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
Luminiţa Dobrescu – Mihaela Mihai (1969, Electrecord EDC 10.076) – single
01. Dacă nu iubeşti (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
02. Ia din viaţă ce-i frumos (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
Muzică de Colecţie Luminiţa Dobrescu (vol.83) – CD (apărut împreună cu Jurnalul Naţional, Ediţie de Colecţie din 06.04.2009)
01. Recital – Cerbul de Aur 1970 – Braşov
Ia din viaţă ce-i frumos (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
Romanţa romanţei (Alexandru Mandy)
Venus-She’s got it (Robin van Leeuwen)
De ce? (Cornel Fugaru)
Câtă dragoste (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
Je ne pourrais t’oublier tout a fait (Hugues Aufray)
Hăulita de la Gorj (Prelucrare din folclorul românesc)
Of, inimioară (Edmond Deda/Harry Negrin)
02. Îndrăgostiţii n-au nevoie de cuvinte (Edmond Deda/Aurel Felea)
03. Masa tăcerii (Alexandru Mandy)
04. Dragostea e val de mare (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
05. Dacă inimile toate (Tic-Tac) (Mişu Iancu/ Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
06. Dacă nu iubeşti (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
07. Te iubesc ca-n prima zi (Mişu Iancu/ Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
08. Îmi place să mă plimb prin ploaie (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
09. E atât de frumos (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
10. Doar băieţii sunt de vină (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
A Song for You – Un cântec pentru tine – 2 CD (2012, Fundaţia Radio România ADD 11)
CD1
01. Gone Too Soon
02. I Want to Know What Love Is
03. A Song for You
04. Close to You
05. Gelozia (Marcel Dragomir)
06. Crazy
07. When I Fall in Love
08. Ain’t Misbehaving
09. Alfie
10. Je t’aime
11. When I Fall in Love (duet cu Cornel Fugaru)
12. The Winner Takes It All
CD2
01. Of, inimioară (Edmond Deda)
02. The Man I Love
03. Dragostea e val de mare (George Grigoriu)
04. I’m a Fool to Want You
05. I’ve Found My Freedom
06. De ce? (Cornel Fugaru)
07. Îndrăgostiţii n-au nevoie de cuvinte (Edmond Deda)
08. I’ll Never Fall in Love Again
09. Masa tăcerii (Alexandru Mandy)
10. Mama
11. Doar băieţii sunt de vină (George Grigoriu)
12. Non, je ne regrette rien
Piese lansate în perioada 1966-1970 (selectiv)
“A plecat” (Gilbert Becaud/Dan Costinescu) – 1968
“Ai plecat râzând” (m: Ion Cristinoiu; t: Mihai Dumbravă) – 1969
“Băiete, băiete” (m: Temistocle Popa; t: Nicuşor Constantinescu şi George Voinescu) – 1966
“Când tinerii iubesc” (George Grigoriu)
“Ceva, ceva s-a întâmplat cu mine” (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1966
“Cu inima ta n-am probleme” (H. Mălineanu)
“Dacă inimile toate (Tic-Tac)” (Mişu Iancu/ Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1968
“Dacă nu iubeşti” (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1969
“De ce?” (Cornel Fugaru) – 1969
“De nimeni nu m-ascund” (Temistocle Popa)
“Din zi în zi” (H. Mălineanu)
“Doar băieţii sunt de vină” (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1967
“Dragostea e val de mare” (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1966
“E atât de frumos să iubeşti” (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1968
“E vina mea” (Viorel Antoniu Butnaru) – 1967
“Eşti îndrăgostită” (Engelbert Humperdink/Dan Costinescu) – 1967
“Hăulita de la Gorj” (prelucrare folclor) – 1968
“Ia din viaţă ce-i frumos” (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1969
“Îmi place să mă plimb prin ploaie” (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1968
“Îndrăgostiţii n-au nevoie de cuvinte” (Edmond Deda/Aurel Felea)
“Je ne pourrais t’oublier tout a fait” (Hugues Aufray) – 1968
“La anii mei” (Paul Urmuzescu/Mihai Dumbravă) – 1966
“Masa tăcerii” (Alexandru Mandy) – 1968
“Mă iubeşte şi pe mine cineva” (Aurel Giroveanu/Mihai Maximilian)
“Neuitate, visele noastre (Câtă dragoste)” (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1967
“Nu mai ştiu” (The Beatles/Dan Costinescu) – 1966
“Prima iubire” (Bujor Miscutia)
“O dată doar iubeşti” (Temistocle Popa/Mihai Maximilian) – 1970
“Of, inimioară” (Edmond Deda/Harry Negrin) – 1969
“Te iubesc ca-n prima zi” (Mişu Iancu/ Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1968
“Romanţa romanţei” (Alexandru Mandy) – 1970
“Sunny” (Bobby Hebb/Dan Costinescu) – 1966
“Venus” (Robin van Leeuwen) – 1970
Filme artistice:
Pantoful Cenuşăresei (19.01.1969), regia: Jean Georgescu
Participări la Festivaluri Naţionale şi Internaţionale
Festivalul Naţional Mamaia’66 (8-14 august 1966)
“Băiete, băiete” (m: Temistocle Popa; t: Nicuşor Constantinescu şi George Voinescu)
Festivalul Naţional Mamaia’69 (25-27 iulie 1969)
Secţiunea “Lucrări create şi difuzate în perioada aprilie 1968 – aprilie 1969”
“Ai plecat râzând” (m: Ion Cristinoiu; t: Mihai Dumbravă) – Menţiune
“Dacă nu iubeşti” (m: George Grigoriu; t: Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu)
“Of, inimioară” (m: Edmond Deda; t: Harry Negrin) – Premiul III
Festivalul Internaţional Cerbul de Aur – Braşov (5-9 martie 1969), Ediţia 2
Trofeul Cerbul de aur (în cadrul festivalului, artista a interpretat piesele: “Of, inimioară” (m: Edmond Deda; t: Harry Negrin) şi “Dacă nu iubeşti” (m: George Grigoriu; t: Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu)
Festivalul Internaţional Cerbul de Aur – Braşov (3-8 martie 1970), Ediţia 3
Recital
Festivalul Mondial al Tineretului de la Sofia, Bulgaria (1968)
Medalia de Bronz (Premiul III)
Festivalul Internaţional de Muzică Uşoară de la Bratislava, Cehoslovacia (1969)
Premiul II
Festivalul Internaţional de la Sopot, Polonia (1970)
Premiul I
Autor: Mircea Nicolau
sursa: topromânesc.ro
