Joi, 9 februarie 2012, a trecut la Domnul ilustrul teolog și părinte al neamului românesc, preotul prof. dr. Ilie Moldovan, conducător de doctorat la Secția Teologie Morală de la Universitatea din Sibiu și Doctor Honoris Causa al Universităților din Alba Iulia și Baia Mare.
Este unul dintre părinții care au vorbit cu putere despre neam ca „realitate a vieții veșnice” și despre păcatul avortului, definindu-l drept „rana de moarte a iubirii”. Totodată, de-a lungul vieții, cu timp și fără timp, s-a implicat și în proiectele Provita, susținând mereu conferințe în țară pe teme legate de combaterea avortului.
La împlinirea vârstei de 80 de ani a pr. Ilie Moldovan
Împlinirea venerabilei vârste de 80 de ani a părintelui prof. dr. Ilie Moldovan ne oferă onorantul prilej de a ne exprima sentimentele noastre de prețuire și aleasă considerație față de un distins slujitor al altarului, erudit teolog și ilustru reprezentant al societății civile, și un mare și statornic prieten al românilor din Arcul intracarpatic. Printre cei mai apropiați și înțelepți colaboratori ai Prea Sfințitului Ioan Selejan, Episcopul Covasnei și Harghitei, și ai încercaților săi credincioși se află, fără putere de tăgadă, părintele profesor Ilie Moldovan, din Sibiu.
Cu puterea-i recunoscută de a sesiza marile provocări care stau în prezent în fața Neamului românesc și a Bisericii strămoșești, părintele profesor Moldovan, a inclus în rândul acestora și problematica păstrării și afirmării identității naționale și a credinței ortodoxe a românilor din Arcul intracarpatic. În acest sens, s-a apropiat statornic și benefic de credincioșii românii din Eparhia Covasnei și Harghitei, identificându-se cu destinul acestora.
În buna tradiție a marilor înaintași – de la mitropolitul Andrei Șaguna la academicianul George Popa-Lisseanu și savantul Nicolae Iorga –, părintele Ilie Moldovan, a fost și este un demn susținător și apărător al românilor din această parte a țării, în relațiile lor cu ierarhia bisericească, unități de cult din celelalte zone ale țării, mediul universitar și academic, tinerii săi discipoli, cu mass-media și cu marea masă a credincioșilor din întreaga țară, pe unde a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu.
A „ars” și „arde” ca o torță vie, cu toată ființa sfinției sale, pentru cauza românilor de la izvoarele Oltului și Mureșului. S-a numărat printre inițiatorii înființării Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei, iar după începerea activității acestui adevărat dar dumnezeiesc, în anul 1994, se numără printre cei mai cunoscuți colaboratori, susținători și binefăcători ai tinerii eparhii și a Prea Sfințitului Ioan.1
În toți acești ani, a participat la cele mai importante momente din viața eparhiei, la nenumărate manifestări științifice, de cultură și spiritualitate românească, la sfintele liturghii din parohiile cu mulți credincioși, dar și acolo unde numărul celor plecați la Domnul și înmormântați în cimitirele comunităților, este mai mare decât a celor aflați în viață (Anexa nr. 1). Cu tot programul său bogat părintele profesor și-a făcut timp să fie prezent în localitățile județelor Covasna și Harghita din primăvară, de la Serile Filocalice, până în buchetul de sărbători scumpe românilor: Sfântul Andrei – Ziua Națională – Sfântul Nicolae. Prezența sfinției sale a fost și este întotdeauna așteptată cu dragoste și interes, mesajul intervențiilor părintelui întipărindu-se adânc în inima și cugetul participanților. Au rămas antologice prezența părintelui Ilie Moldovan, întotdeauna înconjurat de studenții săi la Odorheiul Secuiesc când s-a marcat 400 de ani de la zidirea bisericii ortodoxe, participarea la cursurile Universităților de Vară Făgețel și Izvorul Mureșului. Sfinția Sa este nelipsit de la pelerinajele tinerilor studenți, membrii ai Asociației „Pro Vita” și ASCOR din Sibiu și din alte orașe din țară, efectuate în parohiile din eparhie de sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei și de la cinstirea, așa cum se cuvine, a Zilei Naționale a României, la Sf. Gheorghe și Miercurea-Ciuc. Întrezărind o predare de ștafetă între generații, întru continuarea proiectelor purtând pecetea înțelepciunii părintelui profesor, la ultimele ediții a acestor manifestări de spiritualitate ortodoxă și adâncă simțire românească, a fost însoțit de către unul din fii săi, prof. Sebastian Moldovan, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” din Sibiu.
Părintele profesor Ilie Moldovan este unul din întemeietorii Universității de Vară de la Făgețel și apoi de la Izvorul Mureșului. Continuând tradiția Universităților de Vară de la Recea și Jacul Românesc ținut să înscrie în circuitul acestor manifestări și județele Covasna și Harghita. De-a lungul celor nouă ediții, părintele profesor a prezentat cu harul și elocința cunoscute, teme de mare interes pentru auditoriul format din tineri și reprezentanți ai asociațiilor culturale românești din țară și de peste hotare. (Anexa nr. 2)
În cadrul unor sesiuni științifice, simpozioane, colocvii, dezbateri și conferințe organizate în județele Covasna și Harghita, părintele profesor Ilie Moldovan a prezentat aproape 30 comunicări (Anexa nr. 3). Simpla lecturare a titlurilor comunicărilor prezentate în toți acești ani, pune în evidență, pe de o parte diversitatea și complexitatea problemelor abordate, iar pe de altă parte continuitatea și prioritatea puse pe marele provocări care stau în fața Bisericii și a Neamului Românesc în această perioadă. O bună parte din acest autentic izvor de înțelepciune se regăsește în coloanele publicațiilor din zonă, părintele profesor Ilie Moldovan fiind un colaborator de bază al redacției revistei „Grai Românesc”, al anuarului „Angvstia” și a presei locale în limba română. (Anexa nr. 4)
Toate cărțile purtând semnătura părintelui Ilie Moldovan au fost prezentate cititorilor din județele Covasna și Harghita, iar recenziile lor prezentate în presa locală, publicații în care au apărut numeroase știri, articole și interviuri despre participarea părintelui Moldovan la manifestările din cele două județe. (Anexa nr. 5)
Datorăm părintelui profesor Ilie Moldovan, printre multe altele, introducerea în circuitul public a unor concepte precum „bodogaismul” – semnificând procesul de pierderea identității naționale românești dintr-o comunitate, prin maghiarizare, precum și unele proiecte cum este „solidaritatea versanților” – a cărui finalitate o reprezintă intensificarea legăturilor dintre românii trăitori, de o parte și de alta a Carpaților. La Sfântu Gheorghe și Miercurea-Ciuc, la Toplița și Poiana Sărată, sau cu ocazia prezenței sfinției sale în mănăstirile, parohiile și centrele universitare din Moldova și Muntenia, părintele profesor a fost un autentic „ambasador” al credincioșilor români din Arcul intracarpatic și un neîntrecut susținător al necesității solidarității cu aceștia a românilor din întreg spațiul național.
După apariția volumului de sinteze monografice Românii din Covasna și Harghita. Istorie. Biserică. Școală. Cultură a inițiat prezentarea sa în mai multe centre culturale ale țării, transformând aceste ocazii în adevărate evenimente editoriale, așa cum a fost cel din cadrul Facultății de Teologie din Baia Mare, din primăvara anului 2003.2
Numeroși discipoli ai părintelui profesor ascultând de îndemnurile sfinției sale, au pus umărul la truda Prea Sfințitului Ioan Selejan și ai colaboratorii săi de revigorarea a ființei naționale prin Biserică. Amintim în acest sens pe foștii săi studenți și cursanți la universitățile de vară; Violeta Pătrunjel, Alin Câmpean, Constantin Stroilescu, Codrina Șandru, Teodora Roșca, Daniela Dumbravă, Eugen și Dana Popescu și mulți alții. În amintirea acestora, chipul părintelui profesor a rămas ca un odor de preț dăruit de bunul Dumnezeu ca merinde sufletească pentru întreaga viață. (Anexa nr. 6)
Acordarea de către Senatul Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, la propunerea Î.P.S. Andrei Andrecuț, a titlului de „Doctor honoris causa”, părintelui profesor dr. Ilie Moldovan, din Sibiu3, constituie o binecuvântată și pe deplin meritată recompensă morală acordată unei personalității care și-a identificat întreaga viață cu Biserica ortodoxă și Neamul Românesc.4
Cu binecuvântarea Prea Sfințitului Ioan, din partea tuturor celor care îl cunosc și îl prețuiesc, îi transmitem distinsului patriot, eruditului teolog și eminentului profesor, de Dumnezeu și Neam românesc iubitor, părintelui Ilie Moldovan, sincere felicitări cu ocazia împlinirii frumoasei vârste de 80 de ani, asigurându-l de întreaga noastră dragoste, prețuire și considerație. Bunul Dumnezeu să-i dăruiască sănătate, tinerețe spirituală și putere de a-și materializa multiplele și generoasele sale proiecte, inclusiv pe cele referitoare la credincioșii români de la curbura interioară a Carpaților. La mulți ani, părinte profesor Ilie Moldovan, alături de toți cei dragi și apropiați!
Dr. Ioan Lăcătușu, Erich-Mihail Broanăr
Chipul Profesorului de lângă noi
Părintele Ilie Moldovan
Dacă din cei 80 de studenți prezenți era întrebat cum ar fi fost acest periplu al colindei strămoșești fără prezența părintelui profesor Ilie Moldovan probabil cu greu am fi putut da un răspuns, însă un răspuns scurt pentru ceea ce a însemnat această prezență a profesorului nostru, ar fi venit prompt și fără nici o ezitare: totul.
Nu este nici o exagerare, nici măcar o măgulire cât un adevăr pe care îl rostim noi actualii studenți și foști studenți ai săi, care avem o unică și irepetabilă calitate, aceea de a fi iubiți cu adevărat de profesorul și îndrumătorul nostru pe drumul credinței și adevărului.
Profesorul pentru marea majoritate este cel care stă la catedră și prin cursul său deschide noi orizonturi de cunoaștere studenților săi, pentru noi însă, profesorul trece de această barieră, iese din cadrul sălii de curs, coboară de la amvon, lasă masa de scris producându-se o simbioză între ceea ce aflăm și vedem, căci cursul continuă pentru noi studenții săi, pe drumurile Jacu-lui român, a mănăstirilor Recea, Făgețel, Cârțișoara etc., cu rostirile sale ne „învecinăm” și „viețuim” dincolo de sala de curs într-o participare vie și rodnică.
Toate ieșirile, toate locurile călcate împreună cu părintele Ilie nostru au devenit pentru noi studenții săi, mai vii și mai rezonante intrând în conștiințele noastre cu adevărate locuri sacre, pline de duhul istoriei neamului românesc.
Toate aceste locuri cărora li s-a adăugat anul acesta după Universitatea de la Făgețel și acest admirabil periplu de colindă și gând românesc pe meleagurile Harghitei și Covasnei, au mărturisit cu prisosință cuvintele părintelui, adeseori răsunătoare ca lanțurile grele, conștientizarea a câta oară dacă mai era nevoie, a responsabilității ce cade pe umerii noștri. Nimic din cele auzite de noi nu a rămas neversificat în latura trăirii și participării maxime a profesorului nostru, pe fiecare palmă de pământ aimtita și transfigurată de rugăciune și pioșenie.
Acum am înțeles cu adevărat spusele părintelui nostru: nu te poți defini român dacă nu rezonezi cu pământul românesc din Secuime, cu pământul Bucovinei și Basarabiei, și tot acum ne-am dat seama de ce părintele absolvent de teologie, a cerut parohie în zonă. Vitalizarea părintelui am dedus-o tocmai din această mărturisire continuă asemenea unei flăcări care nu se stinge și parcă devine în ciuda timpului tot mai puternică.
Că am fost la Târgu Secuiesc, Covasna, Zăbala, Zagon, Păpăuți, Poiana Sărată, Brețcu, Miercurea-Ciuc etc. cuvintele părintelui aveau rostul de a pecetlui momentul prezenței noastre într-un mod plenar căci orice s-ar mai fi spus era parcă aproape de prisos. Rostirea sa mărturisea nu numai o cunoaștere a locului, oamenilor cât și o legătură de suflet și o rezonanță deplină a fiecărui moment în parte. Fiecare cuvânt era menit să sfințească timpul și spațiul șederii noastre acolo. Dacă pentru majoritatea dintre noi era o „primă venire” pe aceste meleaguri pentru părintele totul mărturisea o reîntoarcere, revenire și o regăsire. Îi observam pasul hotărât alături de al nostru care deși tânăr nu era atât de viguros ca al său, îi auzeam vocea cântând alături de-a noastră, dar nimic nu întrecea în admirația noastră ca vederea chipului său în momentele de bucurie. Nici un cuvânt nu putea exprima însuflețirea ce a pus stăpânire pe sufletele tuturor ca privirea și chipul profesorului nostru. Acest chip plin de bucurie era maxima certitudine a reușitei noastre în manifestarea organizată și semnul de nădejde și certitudine în perpetuarea acțiunilor în această zonă.
Nu aș putea încheia modesta prezentare fără să includ în portretul profesorului nostru un alt chip ce stăruie în mod delicat dar convingător în pașii părintelui nostru – e maica preoteasă pe care o intuim în toate aceste preumblări pline de îmbogățire sufletească pentru noi studenții. Chipul profesorului de lângă noi – e însemnul unei tinereți fără bătrâneți.
Violeta Pătrunjel
P.S. Articolul a fost scris în 1998, când, împreună cu pr. prof. Ilie Moldovan, am inaugurat la Sf. Gheorghe pelerinajul de Sf. Andrei în parohiile din Episcopie, tradiție care continuă și acum.
(Oituzul, Foaie de cuget și simțire românească, în „Cuvântul Nou”, anul IX, nr. 2351, 22 decembrie 1998)
