Lui Badea Cârțan, ex tempore
Nu CUNOAȘTEREA limpezește TAINA, ci aceasta din urmă limpezește cunoașterea!
Sfântul Ioan Gură de Aur mărturisea că Dumnezeu nu a îngăduit fiecăruia să aibă toate cunoștințele tocmai pentru a avea nevoie unul de altul și în felul acesta să ne iubim unul pe altul.
Există în viața fiecăruia dintre noi ÎNTÂLNIRI cu oameni și locuri minunate, există drumuri (călătorii) în care timpul devine mai imponderabil și are o altă curgere, mai inegală, mai greu de reperat. Este un altfel de timp, o evadare din ceea ce este contingent și constrângător și acest lucru provine din asimilarea drumului cu sărbătoarea, singura care reprezintă o ieșire autentică din timp, pregustare a zilei a opta.
Doar o TAINĂ poate explica ÎNTÂLNIREA noastră ex tempore cu spiritul latin prin intermediul spiritului lui Badea Cârțan. Nu ne propunem să „ucidem” taina aceasta, nici să o limpezim, vrem doar să o trăim în tot inefabilul ei, cu toată ființa noastră.
Aveam nevoie de această întâlnire, dintre brașoveni și cârțișoreni, pentru a afla unii de la ceilalți lucruri până atunci neștiute, dar mai ales se impunea această întâlnire pentru a reitera lecția iubirii oferită de cel ce își dorea atât de mult să „dureze” o mare bibliotecă la Cârțișoara și să răspândească LUMINA cărții în satele ardelenești.
Dacă visul său nu s-a împlinit atunci, acolo, poate se va implini într-o altă formă, acum, la Roma. Printr-o altă inefabilă taină, prin purtarea de grijă a PS SILUAN, Episcopia Ortodoxă Română a Italiei are pe rol înființarea unei Biblioteci Românești la Roma, care să îi poarte numele.
Dorind să reevocăm momentele de bucurie pe care Badea Cârțan le avea când ducea pe „drumul cărții” în desaga sa cărți în Ardeal, noi, partenerii proiectului din acest an „Drumul cărții de la Brașov la Roma și marcarea a 2765 de ani de la Întemeierea Romei” am lăsat ca dar de suflet la Episcopie pentru biblioteca ce ne dorim cu ardoare să fie inaugurată cât mai repede, pământ din Cârțișoara, o icoană a Sfântului Andrei Șaguna, volume de carte românească, dar mai ales volumul omagial „Badea Cârțan SUM”, monografia „Cârțișoara” și un alt volum de suflet „Badea Cârțan – Exponent al educației populare”.
Am aflat apoi de la PS Episcop Siluan, că așa cum sunt ei, cârțișorenii, îmbrăcați în port popular sunt de fapt îmbrăcați în haina botezului, că portul popular este cartea noastră de vizită, și ni s-a întipărit adânc în memorie cuvintele Sale „să nu ne cuconim”.
Și cum o taină trebuie și mai mult adâncită pentru a ajunge să cunoaștem în mod revelat ceea ce ne este îngăduit să aflăm, printr-o treimică taină, pamânt din Cârțișoara a ajuns din nou după mai bine de un secol la Roma: la Columna lui Traian, la Academia Română din Roma (în frumoasa curte interioară, lângă fântâna cu faun a sculptorului român Dimitrie Paciurea ) și la sediul Episcopiei Ortodoxe Române din Roma.
Drumul de odinioară al lui Badea Cârțan la Roma s-a împletit și el tainic și inefabil ex tempore cu drumul nostru, al urmașilor săi (nici nu importă că suntem din Brașov sau din Cârțișoara Sibiului, căci la urma urmei în cazul său vorbim de urmași spirituali, de umili ucenici dornici să aprofundăm lecția istoriei, a evlaviei, a iubirii ) și DRUMUL acesta pentru el, dar și pentru noi a fost echivalentul unei aventuri interioare ce s-a finalizat prin bucuria regăsirii propriei identități.
„Se spune că strămoși/, cari au murit fără de vreme/ cu sânge tânăr încă-n vine,/ cu patimi mari în sânge,/ Cu soare viu în patimi,/ vin/, vin să-și trăiască mai departe-n noi vieața netrăită.”(Lucian Blaga, Liniște)
Emoție mistică…Tăcerea este atitudinea proprie în fața unei astfel de stări.
Dar…
Acum când toate tac,
am înțeles și știu:
nu am venit să fac,
ci sunt chemat să fiu.
Prof. Maria Cecilia Șoșu
![]()
