Vă aducem în atenție apariția în limba italiană a volumului „Il carteggio epistolare tra il Metropolita Visarion Puiu e San Giovanni Calabria. Cronaca di un esilio (1945-1964)”, semnat de pr. dr. Aurel Florin Țuscanu, apărut la editura Rediviva din Milano în colaborare cu Episcopia Ortodoxă Română a Italiei. Schimbul epistolar dintre mitropolitul Visarion Puiu și Don Giovanni Calabria s-a desfășurat pe un fundal istoric puternic încercat – anii exilului, marcați de suferință personală și de urmările devastatoare ale războiului, într-o Europă în plină tranziție și confruntată cu criza conștiinței creștine
În cele 160 de pagini, volumul – îngrijit și tradus în limba italiană de pr. Florin Haniș și Mons. Enrico Casadei Garofani – aduce în atenție documente istorice și scrisori inedite de acum mai bine de 80 de ani. Acestea sunt rodul schimbului epistolar dintre Mitropolitul Visarion Puiu și Don Giovanni Calabria, născut în anii în care Mitropolitul Visarion Puiu avea să fie găzduit la Mănăstirea Maguzzano de lângă Brescia (1945–1947) și care a continuat apoi, cu aceeași intensitate duhovnicească, în anii săi de exil din Elveția și Franța.
Cartea apare în contextul manifestărilor dedicate împlinirii a șase decenii de ani de la trecerea la cele veșnice a mitropolitului Visarion Puiu, care a fost una dintre figurile marcante ale Bisericii Ortodoxe Române în secolul al XX-lea. De-a lungul slujirii sale, a fost episcop de Argeș (1921–1923), episcop de Hotin (1923–1935), Mitropolit al Bucovinei (1935–1940), Mitropolit al Transnistriei la Odesa (1943) și fondator al Eparhiei românilor din străinătate. Refugiat în 1944 în Occident, numele său a fost interzis aproape cu desăvârșire în anii dictaturii comuniste, la fel ca orice referire la rodnica sa activitate misionară desfășurată de la Marea Unire și până în 1945. Condamnat la moarte în contumacie în 1946 de Tribunalul Poporului din București și caterisit de Sfântul Sinod al BOR în 1950, mitropolitul a fost reabilitat post-mortem pe 25 septembrie 1990.
Rezultat al unei cercetări riguroase întreprinse de autor, pr. Aurel Florin Țuscanu, în arhivele din Italia și România, volumul aduce la lumină documente inedite referitoare la anii de exil ai mitropolitului Visarion Puiu, oferind un portret intim și istoric de o valoare extraordinară. Din cei douăzeci de ani petrecuți departe de țară, perioada petrecută în Italia la Mănăstirea din Maguzzano, Brescia (1945-1947), constituie o experiență deosebit de caldă și intensă. Tocmai în timpul acestui refugiu a avut loc întâlnirea providențială cu Don Giovanni Calabria (1873–1954), preot catolic veronez, fondator al Congregației Săracilor Slujitori ai Divinei Providențe, om de rugăciune, de slujire și de o sensibilitate ecumenică remarcabilă pentru timpul său. Din această întâlnire s-a născut o profundă prietenie fraterna și o corespondență vie care a continuat de-a lungul anilor. Din perioada petrecută la Mănăstirea din Maguzzano, Brescia (1945–1947), se distinge căldura și respectul între cei doi. O dovedesc cu emoție chiar rândurile așternute de mitropolitul Visarion Puiu la 3 decembrie 1945, în momentul sosirii sale la mânăstirea din Maguzzano, când își exprimă „recunoștința pentru primirea călduroasă”.
Mitropolitul Visarion Puiu, crescut în sobrietatea monahismului ortodox și marcat de drama politică a exilului, găsește în Don Calabria nu un interlocutor îndepărtat, ci un adevărat „frate”, care îi oferă sprijin material și sufletesc. La rândul său, Don Giovanni Calabria nu ezită să întindă cu frățietate mâna acestui exilat persecutat, care „își trăia nostalgia după Patrie!”. Etapele exilului mitropolitului prezentate în carte încep cu Italia (1945–1947) – abațiile Praglia, Pontida și Maguzzano (Brescia), loc al întâlnirii cu Don Calabria – continuă în Elveția (1947–1949), la Sonvico (Lugano), și se încheie în Franța (1949–1964): de la Paris până la Théolet (Théodule), Draguignan, Cannes și Viels-Maisons, unde s-a stins din viață în 1964.
„Considerăm de datoria noastră – scrie în prefața volumului, Prea Sfințitul Episcop Siluan – să cinstim lumina credinței și a faptelor alese pe care le-a lăsat urmașilor, mai presus de zbuciumul vremurilor, mitropolitul Visarion Puiu… Această corespondență anticipează, în mod profetic, încercările de apropiere ecumenică […] fiind o chemare adresată oamenilor de astăzi și de mâine de a-și deschide inimile și de a se ruga împreună pentru unitate”.
O analiză pătrunzătoare vine și din postfața semnată de Mons. Enrico Casadei Garofani:„Pentru cititorul italian de astăzi, schimbul epistolar dintre mitropolitul Visarion Puiu și Don Calabria nu poate fi privit simplu ca o mărturie trecătoare dintr-un trecut îndepărtat… Legătura lor se întemeiază pe recunoașterea faptului că amândoi, dincolo de diferențele confesionale, au lucrat cu adevărat pentru Împărăția lui Dumnezeu”.
Așa cum afirmă, autorul volumului, pr. Aurel Florin Țuscanu, „în istoria Bisericii creștine există momente rare și tăinuite în care suflete diferite, provenind din lumi aparent îndepărtate, se recunosc și se apropie, nu neapărat prin întâlniri oficiale sau dialoguri teologice formale, ci printr-o lucrare nevăzută a Duhului Sfânt. Corespondența dintre mitropolitul ortodox Visarion Puiu și Sfântul Ioan Calabriano este unul dintre aceste momente. Un pod sensibil, dar extrem de puternic între Orient și Occident, între exil și stabilitate, între un episcop ortodox abandonat de ai săi, departe de patria sa, și un milostiv slujitor catolic, care au reușit să depășească orice graniță și s-au regăsit în dragostea lui Hristos, Care ne îndeamnă «ca toți să fie una».
Această corespondență mărturisește o apropiere care nu ar fi fost posibilă în rigorile cadrului instituțional, ci a înflorit ca o prietenie autentică în taina exilului și a milostivirii. Așa cum ne dezvăluie această lectură de un profund interes pentru vremea noastră, tocmai anii de exil, de bătrânețe și de suferință departe de patrie au fost, prin această lumină a credinței și a iubirii fraterne, cei mai luminoși din viața Mitropolitului Visarion Puiu. Aceste scrisori rămân mărturii vii peste timp; cititorul este invitat nu doar să le citească în contextul lor istoric extrem de complex, delicat și greu de după cel de-al Doilea Război Mondial, ci și să descopere că, dincolo de orice împrejurări și granițe, avem în față o realitate mai presus de timp: mărturia că adevărata iubire creștină poate birui orice suferință, unindu-i pe cei doi slujitori ai Bisericii într-o frățietate care dăinuie.
Titlu în italiană: Il carteggio epistolare tra il Metropolita Visarion Puiu e San Giovanni Calabria. Cronaca di un esilio (1945-1964)
Autor: Aurel Florin Țuscanu
Traducerea și îngrijirea ediției: Florin Haniș și Enrico Casadei Garofani
Prefața: Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopia Ortodoxă Română a Italiei
Postfață: Mons. Enrico Casadei Garofani
Colecția: Spiritualitate
Editura Rediviva în colaborare cu Episcopia Ortodoxă Română a Italiei
Anul apariției: 2026
ISBN: 978-88-97908-88-3
