Născută la Tecuci, în județul Galați, în 1971, Ingrid Coman și-a desăvârșit studiile literare în Italia, unde s-a și dedicat pasiunii scrisului. Limba italiană i-a devenit cea de-a doua limbă, ea frecventând seminarii de profil, printre care cel al scriitorului italian Raul Montanari, și seminarii de scenarizare cinematografică la renumita școală Holden din Torino. După italiană, engleza este o altă limbă prin care Ingrid B. Coman și-a dezvoltat și definit talentul literar, studiind la Milano literatura engleză în cadrul Institutului British Council și urmând, în paralel, un curs de scriere creativă la Londra.
Ingrid Coman a debutat în 2001 cu nuvela „Evghenji che torna” (Ellin Selae, Cuneo, 2001), al cărei subiect se inspiră din experiența tragică a Rusiei comuniste. În același an a urmat a doua nuvelă, „Il re della 54”, integrată într-o antologie de nuvele îngrijită de Raul Montanari („Onda lunga: nuovi narratori in arrivo, anzi già arrivati”, Archivi del ‘900, Milano, 2001).
Anul 2002 a adus publicarea la Roma a unei noi nuvele, cea de-a treia, „La stanza degli ospiti”, în revista „Il Laboratorio del Segnalibro”. De la genul nuvelei, Ingrid a trecut la palierul romanului, al romanului inspirat din viața reală contemporană, o viață ale cărei dimensiuni se înscriu în cele ale unei existențe dure, ale unei existențe-limită, de natură filozofic-existențială.
Toate acestea se regăsesc pe deplin în primul roman, „La città dei tulipani” (Orașul lalelelor), al cărui subiect este drama poporului din Afganistan în timpul războiului american. Apărut la editura Tufani din Ferrara, romanul se dorește a fi o dedicație poporului afgan, văzut nu prin oglinda mass-mediei, ci prin prisma celor care trăiesc acolo, a celor simpli, a celor care ies din calculele jocurilor politice și trăiesc drama așa cum ar trăi-o orice popor în condițiile unei existențe de ordin shakespearian: „a fi sau a nu fi”. În toată această dramă există însă un resort, o speranță pe care cei în cauză o văd înflorind în „raiul” ce se manifestă asemenea unor bulbi aduși la lumină, unde vor înflori.
Dincolo de narațiunea care curge atât de limpede, de construcția personajelor atât de vii, Ingrid B. Coman poartă cu ea în acest roman trăirea efectivă a unei drame de istorie recentă, pe care a parcurs-o și a cunoscut-o în România, a simțit-o și a adus-o în această carte cu sensibilitate și discernământ: „războiul” se poate manifesta nu doar prin forța armelor de foc, ci și prin bariera nerostită a terorii care bântuie sufletele și mințile oamenilor. Ingrid B. Coman continuă această aventură sinuoasă a condiției umane sub semnul absurdului existențial în cel de-al doilea roman, aflat în curs de pregătire, intitulat „Tè al samovar” (Ceai la samovar).
Un roman în care Ingrid Coman dorește să dezvăluie publicului cititor periplul unei existențe supuse suferinței și tragicului, inspirat din neagra dictatură a stalinismului. Un roman care nu poate decât să ne îndemne să-l citim și să descoperim, într-un soi de experiență reciprocă, ceea ce a însemnat ideea de lagăr, în care și românii au fost deopotrivă personaje și victime.
Talentul tinerei scriitoare românce a trezit atenția criticii de specialitate italiene, care a consacrat spațiu noului roman lansat, „Orașul lalelelor”. „Ingrid Coman s-a născut romancieră. Amploarea romanului îi este naturală”, spune Raul Montanari, unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani italieni, adăugând apoi: „Curajul unei narațiuni care încă de la ambientarea sa alege să fie de partea celor învinși, a celor oprimați, a marilor înfrânți ai vieții, a găsit prețioși aliați. Vocea sigură și netă a naratorului este plină de nuanțări, de subtonuri, iar în parabola tragică s-au deschis căi de fugă și speranță, mici lumi alternative, pauze de răgaz și de zâmbet inteligent.”
„Romanul lui Ingrid Coman – consideră profesoara și jurnalista Rosalia Cappa – naște emoție și admirație, nu doar prin profunzimea subiectului tratat, ci și prin faptul că scriitoarea știe să dea viață personajelor cu forța cuvântului, pe care-l folosește cu multă măiestrie.” Romanul tinerei scriitoare românce îi oferă aceleiași jurnaliste prilejul de a reflecta asupra statutului de imigrant în Italia și asupra înlăturării unor prejudecăți create pe marginea acestuia: „(…) despre imigranți îi cunoaștem sau vrem să-i cunoaștem doar pe cei care «creează probleme», considerându-i săraci la nivel economic și cultural. Alături de aceștia, mai vizibili în ochii noștri, trăiesc mulți alții, precum Ingrid, care ne pot ajuta nu doar să învingem prejudecățile, ci și prin faptul că ne transmit bogăția culturii lor – o întâlnire (între culturi) care generează binele și pacea (…)”.
Reflecții care, iată, nu pot decât să ne creeze nouă, românilor care trăim aici, în Italia, un sentiment de mândrie, transpus la nivelul cuvântului scris, al măiestriei literare, de un tânăr condei românesc cum este Ingrid Coman.
Violeta P. Popescu
Articol publicat în 2005 în „Actualitatea românească”, în ziarul „Monitorul” și în revista „Insieme”.
