FOTO. Luminita Dobrescu la primirea Cerbului de Aur: Brasov
Până acum câțiva ani, Luminița Dobrescu, una dintre cele mai celebre soliste din perioada 1965-1970, dispăruse din peisajul divertismentului românesc. Pe lângă faptul că a fost prima căștigătoare a mult râvnitului “Cerb de aur” artista a reprezentat România la Festivaluri Internaționale de prestigiu (Sofia, Bratislava, Sopot) și a lansat câteva șlagăre care au făcut epocă: “Ceva, ceva s-a întâmplat cu mine” (1966), “Doar băieții sunt de vină” (1967), “Câtă dragoste” (1967), “Ia din viață ce-i frumos” (1968), “Dacă nu iubești” (1968), “Of, inimioară” (1969), “Îndrăgostiții n-au nevoie de cuvinte” (1969), “De ce?” (1970), etc.
În anul 1970, Luminița Dobrescu s-a stabilit în străinatate. Ca și ceilalți artiști care au ales viața în străinatate, regimul comunist a șters aproape orice urmă despre Luminița Dobrescu.
În decembrie 1970, Luminița Dobrescu s-a stabilit în Germania de Vest, în urma primirii unui contract cu o casă de discuri (Ariola/Hansa și apoi Emi-Electrola). În Germania, artista îl cunoaște pe percuționistul de la orchestra simfonică București, Adrian Ciceu (Cicero) și pe fratele lui, Eugen Cicero, amândoi facând parte din Big Bandul Radio Berlin (SFB TANZORCHESTER), sub conducerea legendarului compozitor, interpret și band leader, Paul Kuhn. Adrian Cicero se dovedeste a fi un nou mentor al artistei, al stilului său nou de a aborda muzica. În Germania, Luminița Dobescu a înregistrat 10 discuri și are un mare success cu piesa, “I’ve Found My Freedom” (Mac & Kattie Kisoon), un mare hit al anilor ’70. De asemenea, artista a jucat în două seriale de televiziune, unde a deținut rolul principal.
Iată ce a declarat Luminița Dobrescu, într-un interviu din numărul 997/2011 al revistei Formula AS
“Cursul vietii mele, intre 1970-1989, nu se poate povesti in doua randuri, este o perioada extrem de complexa. Pe scurt, la Berlin, prin intermediul unei bune cunostinte, o mare personalitate a scenei germane, am fost prezentata celei mai mari case de discuri, dupa care mi s-a oferit un contract exclusiv. Am inceput sa inregistrez, sa fac turnee, spectacole, sa am marea onoare de a canta sub bagheta marelui dirijor, interpret si big band leader Paul Kuhn. Au urmat si doua seriale TV, unde am jucat rolul principal. In paralel, am inceput sa-mi reactivez vechea pasiune pentru pictura pe sticla, pe hartie japoneza. Am avut nenumarate expozitii, printre care si una special organizata in memoria victimelor marelui cutremur din 1977, banii din vanzari fiind transmisi, prin Ambasada Romaniei, sinistratilor. A urmat si un alt, la inceput, hobby, si anume, colectionarea de arta veche, de bijuterii vechi, hobby care s-a transformat, cu timpul, intr-o a doua meserie a mea, pe care o profesez si in momentul de fata. Viata mea a fost presarata de perioade de activitate diferite, asta si pentru ca “Gemenii” (…) au nevoie de reinnoire continua. Schimbarea face parte din viata, tot ce ne inconjoara are nevoie de schimbare, de reinnoire, universul la fel. Tot! A urmat o perioada foarte interesanta, intre anii 1995-1999, cand am fost Consul Onorific al Romaniei in doua landuri din Germania: Brandemburg si Sachsen-Anhalt. Acest lucru mi-a adus foarte mari satisfactii, astfel putand sa contribui la schimburile culturale si economice dintre Germania si Romania. In tot acest timp, nu am renuntat la “marea mea dragoste” – muzica – ba chiar am reusit foarte bine sa impletesc toate aceste activitati, astfel incat sa nu ma plictisesc si sa am satisfactii multiple si diverse.”
În 1982, artista și-a deschis la Berlin prima galerie de artă. Și în prezent, artista se ocupă cu comerțul de antichități.
Timp de 16 ani, până în anul 2006, Luminița Dobrescu a ținut o fermă în Toscana. Într-un interviu din ziarul “Adevărul”, din 9 martie 2008, artista a declarat:
“Acolo am avut o fermă de 65 de hectare, cu 35 ha de pădure, 2.000 de măslini, 4 ha de viță-de-vie. Două familii de țărani se ocupau de întreținerea ei. Iar casa noastră, veche de o mie de ani, care cândva fusese mânăstire, era imensă. Din cei 1.700 de metri pătrați locuibili, o parte i-am amenajat pentru a primi turiști. Făceam agroturism, cum se spune acum și în România. Clientela era foarte selectă, lucram cu agenții, care ne trimiteau oameni aleși, din toată lumea. Toscana este un tărâm ales, aleile cu chiparoase, aerul, culorile îi dau acea unicitate specifică. Nu întâmplător acolo, în zonă, aproape de noi, Luciano Pavarotti își cumpărase un chalet, Sting avea o reședință… Eu eram director de hotel, dar după 16 ani am zis gata, pentru că era obositor, îmi ocupa tot timpul. Am vândut, ne-am mutat pe malul Lacului Maggiore, la 45 km de granița cu Elveția.”
După 1990, artista a venit frecvent în țară pentru a-și vedea părinții, rudele și prietenii. În anii ’90, au apărut în presa românească, câteva articole și interviuri cu Luminița Dobrescu.
În anul 2006, TVR Internațional a produs mini filmul documentar “Lumea și noi”, despre Luminița Dobrescu, filmat la Stresa, Lago Maggiore (Italia), actuala reședință a artistei.
Am redescoperit-o pe Luminița Dobrescu pe 1 ianuarie 2007, când a fost invitată în cadrul popularei emisiuni TV “Surprize, surprize” (TVR1). Artista arăta splendid și venise special pentru a-i face o supriză regretatului Emanoil Valeriu, un mare om de televiziune. Artista i-a mulțumit domnului Valeriu pentru faptul că, în anul 1966, acesta i-a făcut cunoștiință cu celebrul compozitor George Grigoriu. În cadrul emiunii Luminița Dobrescu și Emanoil Valeriu au fost distinși cu Trofeul TVR50 (trofeu acordat cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la inaugurarea Televiziunii Române).
Pe 1 martie 2008, am revăzut-o pe Luminița Dobrescu ca invitată în emisiunea “Cerbul de Aur… de la alb-negru la color”, realizată de Televiziunea Română, pentru a celebra 40 de ani de la debutul festivalului, în 1968. Numeroase personalități au fost prezente în studioul 3 al TVR pentru a evoca, pentru telespectatori, istoria Cerbului de Aur de la alb-negru la color. Câteva zile mai târziu, Luminița Dobrescu a acordat un amplu și interesat interviu, în cadrul popularei emisiuni “Profesioniștii”, realizată de Eugenia Vodă. În luna mai a aceluiași an, artista a participat la cea de-a doua Gală Unicef și a avut o apariție inedită în cadrul emisiunii “O data-n viață” (TVR1), unde a interpretat muzică populară. Puțini știu că Luminița Dobrescu a debutat cu acest gen de muzică.
Pe 6 aprilie 2009, “Jurnalul național” ne-a oferit o Ediție de Colecție dedicată Luminiței Dobrescu. Ediția de colecție a fost însoțită și de un CD inedit cu 18 șlagăre, lansate de Luminița Dobrescu în perioada 1966-1970. Pe CD figurează și celebrul recital al artistei susținut pe scena celei de-a III a ediții a Festivalului Internațional “Cerbul de aur” (3-8 martie 1970), recital care, din păcate, a dispărut din arhiva TVR.
În anul 2011 am avut prilejul s-o revedem pe Luminița Dobrescu ca invitată în cadrul emisiunilor “Confesiuni” (TVR2) și “Întrecerea anilor” (TVR1), unde ne-a surprins plăcut interpretând, alături de Cornel Fugaru, piesa “When I Fall in Love”. Din păcate, aceasta a fost una dintre ultimele apariții ale lui Cornel Fugaru, acesta plecând dintre noi pe 13 iulie 2011.
În ziua de Crăciun a anului 2011, TVR Cultural a difuzat un documentar special despre Luminița Dobrescu, intitulat “Drumul unui cerb de aur” (realizator: Mariana Badan).
Pe data de 9 iunie 2012, Luminița Dobrescu a lansat, la Fundația Radio România, dublul CD “Un cântec pentru tine”. Albumul conține 24 de piese din repertoriul propriu, precum și câteva coveruri foarte reușite. Prezentarea albumului beneficiază și de câteva rânduri scrise cu multă sensibilitate de Titus Andrei. Iată un fragment din rândurile lui Titus Andrei:
“Perseverența artistei în realizarea acestui album, care venea după mulți ani la reîntâlnirea cu publicul din România, era perfect justificată. Luminița Dobrescu știa ce poate, știa că numai așa poate convinge, știa că finalul acestui proiect echivalează cu o întreagă carieră. Și bine a făcut. “Quod erat demonstrandum (Ceea ce era de demonstrat)”, “Hoc erat in votis” (Aceasta mi-era dorința) (…) Ei…dar cum punctul de plecare al unui succes, pe lângă datele artistului, este se-lec-ți-a, pot afirma că Luminița Dobrescu întrece toate așteptările. A reușit să pună în mișcare un flux sonor capabil să-i dezvăluie întreaga personalitate artistică, iar realizarea s-a dovedit a fi pe măsură pentru că din orice punct al albumului începi audiția, totul pare un “crescendo”, cu aceeași tensiune a ideilor și interpretării vocale”.
Albumul a fost lansat în cadrul unui concert deosebit, susținut de Luminița Dobrescu și invitații săi, la Sala Radio. Colega Ioana Matfeev, a scris un frumos articol despre acest eveniment. Puteți citi articolul aici.
Luminița Dobrescu a promovat albumul “Un cântec pentru tine”, în cadrul unor emisiuni precum “Atenție se cântă” (TVR2) și “Ne vedem la TVR” (TVR1).
Luminita Dobrescu este și scriitoare, compune poezii și proza. În prezent artista lucrează la un volum de poezii și la un volum despre viața și cariera ei de interpretă de muzică ușoară, de om de artă, înainte și dupa 1989, cu intenția de a corecta ce nu este adevărat.
Toate interviurile și aparițiile enumerate mai sus, precum și o serie de filmări din perioada 1965-1970, le puteți viziona pe Canalul Youtube oficial al artistei
Dar cum a început povestea primei căștigătoare a Cerbului de Aur?
Luminița Dobrescu s-a născut pe 5 iunie 1946, la București. Mama artistei era casnică și o talentată croitoreasă. Tatăl său, fusese militar, și lucra ca desenator tehnic la un institut de proiectări. Artista a locuit în cartierul Bucureștii Noi, în apropierea bisericii Bazilescu. Artista a fost colegă de clasă cu Angela Similea, a altă viitoare vedetă. Pasiunea pentru muzică i-a fost insuflată de către tatăl său.
În timpul liceului, Luminița Dobrescu a fost remarcată de domnul Pufulete, profesorul să de muzică. Pufulete a inclus-o pe Luminița Dobrescu într-un cvintet de muzică populară. Cu acest cvintet, în anul 1965, Lumința Dobrescu a debutat pe scena amatorilor de la “Modern Club”.
În 1964, Luminița Dobrescu se căsătorește cu Dan Dominique Costinescu, pe atunci student la Arhitectură. Dan Dominique Costinescu s-a ocupat și de organizarea diverselor spectacole ale artistei și a scris niște texte excepționale la câteva dintre piesele Luminiței Dobrescu, preluate din repertoriul internațional cum ar fi “Yesterday”, “Sunny”, “Il s’en va, mon garcon (A plecat ..)”.
În 1965, Luiminița Dobrescu debutează în cadrul cvintetului de muzică populară, la Televiziunea Română, în cadrul popularei emisiuni “Clubul tineretului”, moderată de Mariana Mihuț și Valentin Plătăreanu și realizată de Cornel Popa și Ileana Pop.
După ce s-a pregătit și a susținut examenul de admitere la Facultatea de Medicină, Luminița Dobrescu s-a răzgândit și, în anul 1966, a fost admisă la secția “Pedagogie” a Conservatorului “Ciprian Porumbescu” din București.
Aparițiile la Radio și Televiziune în anii 1965-1966, fac din Luminița Dobrescu una dintre cele mai de succes tinere vedete ale României.
În anul 1966, Luminița Dobrescu participă pentru prima oară la Festivalul de la Mamaia cu piesa “Băiete, băiete”, compusă de Temistocle Popa. În același an, Luminița Dobrescu face partea din distribuția celebrului show TV “Omul și camera”, realizat de Valeriu Lazarov și premiat la Festivalul Internațional al Filmelor de Televiziune de la Montreux, Eleveția.
Tot în 1966, artista efectuează primul său turneu în străinătate, în fosta URSS, alături de orchestra lui Horia Moculescu. Artista s-a bucurat de aprecieri la spectacolele din Moscova, Sankt Petersburg (pe atunci Leningrad) și Lvov.
Colaborarea cu celebrul compozitor George Grigoriu începe tot în 1966. Acesta i-a încredințat o serie de piese care au devenit mari hituri ale vremii. Cea mai de succes dintre acestea a fost “Doar băieții sunt de vină” (1967), urmată de “Ceva, ceva s-a întâmplat cu mine” (1966), “Câtă dragoste” (1967), “Ia din viață ce-i frumos” (1968), “Dacă nu iubești” (1968).
În multe interviuri artista a declarat ca realizatorul TV Valeriu Lazarov și compozitorul George Grigoriu sunt cei care au ajutat-o cel mai mult în carieră.
În 1967, artista începe să colaboreze și cu Teatrul de Revistă “Constantin Tănase”.
În anul 1968, Luminița Dobrescu, reprezintă România la Festivalul Mondial al Tineretului de la Sofia, Bulgaria unde obține Medalia de Bronz (Premiul III).
Pe lângă maestrul Grigoriu artista colaborează cu compozitorii: Viorel Antoniu Butnaru, Ion Cristinoiu, Edmond Deda, Aurel Giroveanu, Mișu Iancu, H. Mălineanu, Bujor Miscutia, Temistcole Popa sau Paul Urmuzescu. De asemenea, interpretează cu mare succes, melodii din repretoriul internațional.
Celebra piesă “La anii mei” (1966), a fost scrisă special pentru Luminița Dobrescu, de către compozitorul Paul Urmuzescu, care i-a fost și naș.
Artista colaborează și cu Electrecord, unde lansează trei discuri single.
La începutul anului 1968, Luminița Dobrescu este trecută în cartea “Parada muzicii ușoare”, scrisă de Edmond Deda (Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România, București)
În ianuarie 1969, Luminița Dobrescu își face debutul în film. Artista are o apariție în comedia “Pantoful Cenușăresei”, în regia celebrului Jean Georgescu, unde a interpretat o frumoasă melodie în limba franceză.
Rezultatele recitalurilor și aparițiilor radio-tv de succes, susținute în perioada 1966-1969, determină includerea sa, în echipa ce va reprezenta România la Festivalul Internațional “Cerbul de aur 1969”. Solistele care vor reprezenta România erau Anda Călugăreanu, Luminița Dobrescu și Mihaela Mihai.
Cele trei soliste au urmat pregătiri serioase cu profesorul Jean Bănescu de la Conservatorul “Ciprina Porumbescu” din București, și cu regizorii Alexandru Bocăneț și Horea Popescu. Celebra doamnă Mireille (Hartuch), profesoară la “Petit Conservatoire de la chanson”, din Paris (Franța), a fost adusă la București pentru a contribui la pregătirea artistelor.
În perioada 5 – 9 martie 1969, s-a desfășurat la Teatrul Dramatic din Brașov, cea de-a doua ediție a Festivalul Internațional Cerbul de Aur – Brașov. În a doua seară de concurs, Luminița Dobrescu a urcat pe scenă, interpretând piesele “Dacă nu iubești” (George Grigoriu) și “Of, inimioară” (Edmond Deda). Presa și juriul internațional au fost plăcuți impresionați de prestația artistei. Cronicile din publicațiile “Contemporanul”, “Drum nou”, “Flacăra”, “Informația Bucureștiului”, “România liberă”, “Săptămâna”, “Scînteia” au fost pline de aprecieri pozitive la adresa Luminiței Dobrescu.
Pe data de 9 martie 1969, juriul internațional al festivalului, prezidat de Dick Van Bommel, directorul general al Televiziunii Olandeze, a deliberat în secret, prin două tururi de scrutin, deținătorul Marelui Trofeu. Căștigătorul era ales pentru întreaga prestație, pentru calitățile vocale, pentru acel complex de factori care au dus la deliberarea respectivă.
Întreaga țară a fost în delir când, prezentatorii festivalului (Ioana Măgură, Sanda Țăranu, Andrei Magheru, Silviu Stănculescu), au anunțat că Luminița Dobrescu a câștigat “Cerbul de aur” – Mare premiu al festivalului.
Din acel moment, Luminița Dobrescu devine una dintre cele mai bine cotate artiste din România, fiind plătită la nivelul unui Artist al Poporului.
La scurt timp după Cerbul de aur, Luminița Dobrescu participă la un show TV în Olanda, alături de solista olandeză Conny Vink (căștigătoarea Cerbului de Bronz)
În 1969, Luminița Dobrescu efectuează turnee în Suedia, Iugoslavia, Belgia, Republica Democrată Germania (unde este invitată la spectacolul inaugural al Televiziunii în culori), Israel (alături de Sergiu Cioiu, Constantin Drăghici, Mihaela Mihai și Dan Spătaru). Turneul din Israel a însemnat pentru Luminița Dobrescu o confirmare în plus a talentului ei, a forței de a capta publicul ascultător, a forței acesteia de a se impune definitiv în fata celor care o iubeau. Și astăzi, Luminița Dobrescu este căutată pe Facebook, de diverși fani ai săi din Israel, cu dorința de a se reîntoarce să susțină concerte în țara lor.
În vara anului 1969 participă la Festivalul Internațional de Muzică Ușoară de la Bratislava (Cehoslovacia), unde obține Locul II.
Luminița Dobrescu participă la Festivalul Mamaia’69. Piesele interpretate de ea obțin premii la secțiunea “Creație” (“Ai plecat râzând”, “Of, inimioară”).
Artista își lărgește paleta interpretativă având colaborări inedite cu Alexandru Mandy (“Masa tăcerii”, “Romanța romanței”) și Cornel Fugaru (“De ce?”), alături de care a efectuat câteva turnee în strănătate.
La cea de-a treia ediție a Festivalul Internațional Cerbul de Aur – Brașov, care a avut loc în perioada 3 –8 martie 1970, Luminița Dobrescu susține un recital de zile mari. Piesele din recital au fost orchestrate de Dimitrie Inglessis. Artista a susținut recitalul în seara de 4 martie 1970, alături de legendarii Josephine Baker și Memphis Slim. Artista a obținut din nou cronici favorabile în presa vremii.
În toamna anului 1970, Luminița Dobrescu obține Premiul I la Festivalul Internațional de la Sopot, Polonia. Artista a fost acompaniată de orchestra lui Gelu Solomonescu.
În luna decembrie 1970, Luminița Dobrescu a plecat în Germania pentru a onora un contract. Artista a hotărât să se stabilească în Germania. Iată ce a declarat în interviul acordat revistei Formula AS (numărul 997/2011):
“Am ales aceasta cale, pentru ca asa mi-a fost scris. Noi nu influentam decat minimal soarta; in opinia mea, totul e programat si-si urmeaza drumul. Eu am parasit definitiv tara in anul 1970, dupa recitalul de la Cerbul de Aur. Au urmat cateva turnee in strainatate… Festivalul de muzica usoara de la Sopot, unde castigasem din nou Marele Trofeu, dar pe care nu l-am mai putut aduce in tara, din cauza plecarii mele imediate spre Berlinul Occidental. Da, eram un mare nume in Romania si, totusi, am preferat “exilul”. Tocmai pentru ca ma respect si-mi respect principiile, nelasandu-ma corupta de nimeni, indiferent de ce si pentru ce. Asa sunt eu si asa voi ramane, indiferent ce s-ar intampla. Nu pot spune decat ca Securitatea acelor vremuri si mariajul meu nefericit m-au facut sa iau aceasta hotarare”.
Mai jos puteți lectura discografia, piesele, palmaresul și participările Luminiței Dobrescu la festivaluri și concursuri naționale și internaționale.
Discografia românească a Luminiței Dobrescu
Melodii de George Grigoriu (1967, Electrecord 45-EDC 826) – single
04. Doar băieții sunt de vină (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
Luminița Dobrescu (1968, Electrecord 45-EDC 946) – single
01. Dacă inimile toate (Mișu Iancu/ Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
02. E atât de frumos (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
03. Te iubesc ca-n prima zi (Mișu Iancu/ Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
04. Îmi place să mă plimb prin ploaie (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
Luminița Dobrescu – Mihaela Mihai (1969, Electrecord EDC 10.076) – single
01. Dacă nu iubești (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
02. Ia din viață ce-i frumos (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
Muzică de Colecție Luminița Dobrescu (vol.83) – CD (apărut împreună cu Jurnalul Național, Ediție de Colecție din 06.04.2009)
01. Recital – Cerbul de Aur 1970 – Brașov
Ia din viață ce-i frumos (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
Romanța romanței (Alexandru Mandy)
Venus-She’s got it (Robin van Leeuwen)
De ce? (Cornel Fugaru)
Câtă dragoste (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
Je ne pourrais t’oublier tout a fait (Hugues Aufray)
Hăulita de la Gorj (Prelucrare din folclorul românesc)
Of, inimioară (Edmond Deda/Harry Negrin)
02. Îndrăgostiții n-au nevoie de cuvinte (Edmond Deda/Aurel Felea)
03. Masa tăcerii (Alexandru Mandy)
04. Dragostea e val de mare (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
05. Dacă inimile toate (Tic-Tac) (Mișu Iancu/ Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
06. Dacă nu iubești (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
07. Te iubesc ca-n prima zi (Mișu Iancu/ Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
08. Îmi place să mă plimb prin ploaie (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
09. E atât de frumos (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
10. Doar băieții sunt de vină (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
A Song for You – Un cântec pentru tine – 2 CD (2012, Fundația Radio România ADD 11)
CD1
01. Gone Too Soon
02. I Want to Know What Love Is
03. A Song for You
04. Close to You
05. Gelozia (Marcel Dragomir)
06. Crazy
07. When I Fall in Love
08. Ain’t Misbehaving
09. Alfie
10. Je t’aime
11. When I Fall in Love (duet cu Cornel Fugaru)
12. The Winner Takes It All
CD2
01. Of, inimioară (Edmond Deda)
02. The Man I Love
03. Dragostea e val de mare (George Grigoriu)
04. I’m a Fool to Want You
05. I’ve Found My Freedom
06. De ce? (Cornel Fugaru)
07. Îndrăgostiții n-au nevoie de cuvinte (Edmond Deda)
08. I’ll Never Fall in Love Again
09. Masa tăcerii (Alexandru Mandy)
10. Mama
11. Doar băieții sunt de vină (George Grigoriu)
12. Non, je ne regrette rien
Piese lansate în perioada 1966-1970 (selectiv)
“A plecat” (Gilbert Becaud/Dan Costinescu) – 1968
“Ai plecat râzând” (m: Ion Cristinoiu; t: Mihai Dumbravă) – 1969
“Băiete, băiete” (m: Temistocle Popa; t: Nicușor Constantinescu și George Voinescu) – 1966
“Când tinerii iubesc” (George Grigoriu)
“Ceva, ceva s-a întâmplat cu mine” (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1966
“Cu inima ta n-am probleme” (H. Mălineanu)
“Dacă inimile toate (Tic-Tac)” (Mișu Iancu/ Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1968
“Dacă nu iubești” (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1969
“De ce?” (Cornel Fugaru) – 1969
“De nimeni nu m-ascund” (Temistocle Popa)
“Din zi în zi” (H. Mălineanu)
“Doar băieții sunt de vină” (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1967
“Dragostea e val de mare” (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1966
“E atât de frumos să iubești” (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1968
“E vina mea” (Viorel Antoniu Butnaru) – 1967
“Ești îndrăgostită” (Engelbert Humperdink/Dan Costinescu) – 1967
“Hăulita de la Gorj” (prelucrare folclor) – 1968
“Ia din viață ce-i frumos” (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1969
“Îmi place să mă plimb prin ploaie” (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1968
“Îndrăgostiții n-au nevoie de cuvinte” (Edmond Deda/Aurel Felea)
“Je ne pourrais t’oublier tout a fait” (Hugues Aufray) – 1968
“La anii mei” (Paul Urmuzescu/Mihai Dumbravă) – 1966
“Masa tăcerii” (Alexandru Mandy) – 1968
“Mă iubește și pe mine cineva” (Aurel Giroveanu/Mihai Maximilian)
“Neuitate, visele noastre (Câtă dragoste)” (George Grigoriu/Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1967
“Nu mai știu” (The Beatles/Dan Costinescu) – 1966
“Prima iubire” (Bujor Miscutia)
“O dată doar iubești” (Temistocle Popa/Mihai Maximilian) – 1970
“Of, inimioară” (Edmond Deda/Harry Negrin) – 1969
“Te iubesc ca-n prima zi” (Mișu Iancu/ Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu) – 1968
“Romanța romanței” (Alexandru Mandy) – 1970
“Sunny” (Bobby Hebb/Dan Costinescu) – 1966
“Venus” (Robin van Leeuwen) – 1970
Filme artistice:
Pantoful Cenușăresei (19.01.1969), regia: Jean Georgescu
Participări la Festivaluri Naționale și Internaționale
Festivalul Național Mamaia’66 (8-14 august 1966)
“Băiete, băiete” (m: Temistocle Popa; t: Nicușor Constantinescu și George Voinescu)
Festivalul Național Mamaia’69 (25-27 iulie 1969)
Secțiunea “Lucrări create și difuzate în perioada aprilie 1968 – aprilie 1969”
“Ai plecat râzând” (m: Ion Cristinoiu; t: Mihai Dumbravă) – Mențiune
“Dacă nu iubești” (m: George Grigoriu; t: Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu)
“Of, inimioară” (m: Edmond Deda; t: Harry Negrin) – Premiul III
Festivalul Internațional Cerbul de Aur – Brașov (5-9 martie 1969), Ediția 2
Trofeul Cerbul de aur (în cadrul festivalului, artista a interpretat piesele: “Of, inimioară” (m: Edmond Deda; t: Harry Negrin) și “Dacă nu iubești” (m: George Grigoriu; t: Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu)
Festivalul Internațional Cerbul de Aur – Brașov (3-8 martie 1970), Ediția 3
Recital
Festivalul Mondial al Tineretului de la Sofia, Bulgaria (1968)
Medalia de Bronz (Premiul III)
Festivalul Internațional de Muzică Ușoară de la Bratislava, Cehoslovacia (1969)
Premiul II
Festivalul Internațional de la Sopot, Polonia (1970)
Premiul I
Autor: Mircea Nicolau
sursa: topromânesc.ro
