Un tanar condei literar in Italia – Ingrid Beatrice Coman.
Nascuta la Tecuci, in judetul Galati in 1971, Ingrid Coman si-a desavarsit studiile literare in Italia unde s-a si dedicat pasiunii scrisului. Limba italiana i-a devenit cea de-a doua limba, ea frecventand seminarii de profil, printre care cel al scriitorului italian Raul Montanari si seminarii de scenarizare cinematografica la renumita scoala Holden din Torino. Dupa limba italiana, engleza este o a doua limba prin care Ingrid B. Coman si-a dezvoltat si definit talentul literar, studiind la Milano literatura engleza in cadrul Institutului British Council, paralel urmand un curs de scriere creativa la Londra.
Ingrid Coman a debutat in 2001 cu nuvela “Evghenji che torna” (Ellin Selae, Cuneo, 2001)”, al carei subiect se inspira din experienta tragica a Rusiei comuniste. In acelasi an a urmat a doua nuvela “Il re della 54”, integrata intr-o antologie de nuvele ingrijita de Raul Montanari (“Onda lunga: nuovi narratori in arrivo, anzi già arrivati”, Archivi del ‘900, Milano, 2001).
Anul 2002 a adus publicarea la Roma a unei noi nuvele, cea de-a treia, “La stanza degli ospiti” in revista “Il Laboratorio del Segnalibro”. De la genul nuvelei Ingrid a trecut la palierul romanului, al romanului inspirat din viata reala contemporana, o viata ale carei dimensiuni se inscriu in cele ale unei existente dure, unei existente limita, de natura filozofica existentiala.
Toate acestea se regasesc pe deplin in primul roman “La citta dei tulipani” (Orasul lalelelor) al carei subiect-drama abordat este poporul din Afghanistan, in timpul razboiului american. Aparut la editura Tufani din Ferrara, romanul se doreste a fi o dedicatie poporului afgan, vazut nu prin oglinda mass-mediei ci prin prisma celor traitori acolo, a celor simpli, a celor care ies din calculele jocurilor politice si traiesc drama asa cum ar trai-o orice popor in conditiile unei existente de ordin shakesperian “a fi sa a nu fi”. In toata aceasta drama exista insa un resort, o speranta pe care cei in cauza o vad inflorind in “raiul” ce se manifesta asemenea unor bulbi adusi la lumina, unde vor inflori.
Dincolo de naratiunea care curge atat de limpede, de constructia personajelor atat de vii, Ingrid B. Coman poarta cu ea in acest roman existenta trairii efective a unei drame de istorie recenta pe care a parcurs-o si cunoscut-o in Romania, a simtit-o si a adus-o in aceasta carte cu sensibilitate si discernamant, “razboiul” se poate manifesta nu doar prin forta armelor de foc cat si prin bariera nerostita a terorii care bantuie sufletele si mintile oamenilor. Ingrid B. Coman continua aceasta aventura sinuoasa a conditiei umane sub semnul absurdului existential, in cel de al doilea roman aflat in curs de pregatire intitulat “Te al samovar” (Ceai la samovar).
Un roman unde Ingrid Coman doreste sa descopere publicului cititor, periplul unei existente supuse suferintei si tragicului, inspirate din neagra dictatura a stalinismului. Un roman care nu poate decat sa ne incite in a-l citi si poate descoperi intr-un soi de experienta reciproca, ceea ce a insemnat ideea de lagar, in care si romanii au fost deopotriva personaje si victime. Talentul tinerei scriitoare romance a trezit atentia criticii de specialitate italiene care a consacrat spatiu cunoasterii noului roman lansat “Orasul lalelelor”. “Ingrid Coman s-a nascut romanciera. Amploarea romanului ii este naturala.” spune Raul Montanari, unul dintre cei mai importanti scriitori contemporani italieni, adaugand apoi: “Curajul unei naratiuni care inca de la ambientarea sa alege sa fie de partea celor invinsi, a celor oprimati, ai marilor infranti ai vietii, a gasit pretiosi aliati. Vocea sigura si neta a naratorului este plina de nuantari, de subtonuri, si in parabola tragica s-au deschis cai de fuga si speranta, mici lumi alternative, pauze de ragaz si de zambet inteligent.
” “Romanul lui Ingrid Coman – considera docenta si jurnalista Rosalia Cappa – naste emotie si admiratie, nu doar prin profunzimea subiectului tratat cat si prin faptul ca scriitoarea stie sa dea viata personajelor cu forta cuvantului, pe care-l foloseste cu multa maiestrie”. Romanul tinerei scriitoare romance Ingrid Coman, da posibilitatea aceleiasi jurnaliste de a reflecta asupra statutului de imigrant in Italia si a inlaturarii unor prejudecati create pe marginea acestuia. “(…) despre imigranti cunoastem ori vrem sa cunoastem doar pe cei care “creeaza probleme” considerand-i saraci la nivel economic si cultural.
Alaturi de aceia, mai vizibili in ochii nostri, traiesc multi altii precum este Ingrid, ce ne pot ajuta nu doar in a invinge prejudecati, dar si prin faptul ca ei transmit bogatia culturii lor – o intalnire (intre culturi) care genereaza binele si pacea”(…). Reflectii care iata nu pot decat sa ne creeze noua romanilor aici traitori in Italia, un sentiment de mandrie, transpus la nivelul cuvantului scris, al maiestriei literare, de un tanar condei romanesc cum este Ingrid Coman.
Violeta P. Popescu
articol publicat in 2005 in ‘Actualitatea romaneasca’, ziarul Monitorul, revista Insieme
