A continuat în această perioadă seria întâlnirilor culturale dedicate României, serate propuse și organizate de Asociația Frația din Torino; promotori: Aurelia Mirita, președinta Asociației, și Francesco Paganelli, coordonatorul acestor evenimente. Public numeros, argumente și dezbateri pe subiecte importante care privesc comunitatea românească din Piemonte și, în general, întreaga comunitate română din Italia. „Cunoaște România” este un proiect pe care Asociația Frația din Torino îl dorește o punte în dialogul cu autoritățile italiene, o invitație la cunoaștere și comunicare, coordonate importante și definitorii pentru existența unei comunități străine.
Titlul seratei a fost „Succes și problematici ale comunității românești din Piemonte”, temă care a fost extinsă la multe alte probleme care privesc organizarea și integrarea românilor în zona Piemonte. Au fost prezenți în cadrul manifestării reprezentanți ai autorităților locale – din partea Primăriei, a Prefecturii și a altor organisme locale italiene –, fiecare abordând problema prezenței românilor în Piemonte, dificultățile legate de integrare și multe alte aspecte legate de familie, reîntregirea familiei, copiii născuți pe teritoriul italian. Din partea autorităților românești au fost prezenți: consulul Alexandru Buje din partea Consulatului Român din Torino și senatorul Viorel Badea.
Atât datele statistice prezentate în cadrul reuniunii, cât și unele aspecte privind șederea românilor în această regiune dovedesc o bună integrare, un real succes în multe domenii, o relație foarte bună cu autoritățile locale – lucru dovedit de prezența multor responsabili din partea instituțiilor locale. Dacă „punctele negre” erau în anii trecuți problemele legate de faptul că România nu era încă o țară europeană, de odiseea legată de întocmirea documentelor de ședere, de vizele de muncă, de reîntregirea familiei, acum multe dintre aceste lucruri au fost depășite și românii se prezintă în societatea italiană cu probleme pe care le au și cetățenii acestei țări. De altfel, intenția organizatorilor a fost exprimată în ideea prezentării unei comunități românești ca un partener viabil de dialog, ca un partener ce își aduce o deplină contribuție la mersul societății italiene.
Dacă problema integrării este dovedită cu succes de comunitatea de români, copiii români născuți în Italia vorbind perfect limba țării, semnul de întrebare – așa cum a reieșit din dezbatere – îl ridică ceea ce reprezintă deja o realitate și pentru români: „generația a doua” și menținerea identității culturale a celor câteva zeci de mii de copii născuți aici după 1990.
Istoria dovedește că, în general, la prima generație de imigranți nu se remarcă ruptura psihologică de cultura țării de origine, de tradiții, de obiceiuri, chiar dacă această generație trăiește încă din plin sentimentul de a se afla între „două case”. A doua generație însă crește și trăiește pe alte coordonate – problema păstrării identității, a limbii materne fiind gestionată în familie doar de proprii părinți. De multe ori, copiii celei de-a doua generații se prezintă ca prizonieri între două culturi cu care nu se pot identifica.
Poate este un semn ca și autoritățile statului român să conceapă o strategie viabilă de păstrare a identității celei de-a doua generații de copii români născuți în Italia sau în Spania, de menținere a limbii române, prin crearea de biblioteci românești, prin difuzarea a tot ceea ce înseamnă repere și rădăcini culturale ale părinților lor. Într-o Europă în care vorbim de identitate, de moștenire culturală, să nu pierdem la capitolul fundamental ce definește un popor, o națiune.
Violeta Popescu, Milano
