Maria Stoica, Despre o vârstă de aur a poeziei: poetii Horatiu si Ovidiu
La finele anului 2008 a apărut cartea „Aetas aurea- Feţele unui veac” de Maria Stoica, publicată la editura Eurocarpatica din Sf.Gheorghe. Îmbinând forma traducerii artistice cu acurateţea analizei ştiinţifice, volumul profesoarei Maria Stoica introduce în atmosfera unui secol care a dat literaturii latine nume de referinţă ale poeziei, în contextul special al epocii augustane ce a făcut posibilă reeditarea vechiului mit al „vârstei de aur” despre care vorbeşte şi grecul Hesiod în poemul „Munci şi zile”. Despre această stare de graţie a poeziei care este înzestrată cu forţa de a învinge barierele timpului, înscriind într-un prezent etern creaţii poematice nemuritoare , ne vorbeşte şi coperta cărţii. Reproducerea după tabloul “Sapho şi Alceu la Mytilene”, al lui Lawrence Alma Tadeus, este sugestiv aleasă pentru a crea deschiderea către trecutul aureolat de frumuseţea ce a definit arta antichităţii, atrăgându-i atributul seninătăţii şi al tinereţii perpetue.
Aflăm din prefaţa cărţii, semnată de reputatul scriitor Ion Topolog Popescu, despre selecţia pe care autoarea a operat-o asupra poeziei latine din această perioadă.Subtitlul volumului face trimitere spre două nume de corifei, Horaţiu şi Ovidiu, poeţii pe care îi apropie conţinutul tematic şi speciile literare cultivate, dar se află la la antipod datorită cursului aparte al vieţii lor. Ordinea în care autoarea înscrie cei doi poeţi în cadrul volumului are rolul de a ilustra procesul (firesc)al succesiunii şi continuităţii, cu acumulările pe care le-a fundamentat această epocă a poeziei, de mare importanţă pentru literatura modernă europeană şi universală. Cartea ne oferă o imagine sintetică a celor doi autori latini, necesară pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu studiul literaturii latine.Traducerile literare ale poemelor reprezintă ,implicit, o invitatie la lectură pentru iubitorii de literatură de pretutindeni, iar analiza întreprinsă asupra poeziilor introduce cititorul în universul aparte al literaturii, prin raportarea la convenţiile literare specifice timpului, dar şi prin relaţionările cu poezia de mai târziu, urmărind recurenţa unor teme şi motive. Semnificativă este, în acest context, tema poeziei înseşi pe care o dezbat poemele alese pentru analiză.Autoarea se opreşte asupra unor creaţii semnificative din opera celor doi poeţi, punăndu-i în relaţie cu autori precum Charles Baudelaire, Mihai Eminescu.
Un loc aparte deţine în volum poetul Ovidius, sărbătorit în această perioadă în România şi în Italia.Sunt 2000 de ani de când Ovidiu a devenit „poetul Romei şi al Tomisului”, asigurând legătura spaţio-spirituală dintre două lumi extrem de diferite.Cartea acreditează ideea naşterii unei noi forme de poezie, a înnoirii limbajului poetic, sub efectul hotarârii de relegare a poetului la Tomis.Primit cu onoruri de către tomitani, Ovidiu va împărtăşi soarta locuitorilor de la ţărmul Mării Negre, necontenind să scrie poezia care îl ajută să reziste vicisitudinilor.Aceasta reflectă o altă imagine a scriitorului latin, care foloseşte notaţiile autobiografice cu valenţe literar-artistice, aducând mărturii importante despre modul de viaţă al daco-geţilor şi indicii preţioase despre propria viaţă.
Ilustraţia grafică a cărţii, aparţinând pictoriţei Camelia Elena Comşia, este în acord cu tematica volumului.Ea ne oferă portrete lucrate magistral, ale poeţilor în cauză, invită în atmosfera specială a poeziei înfăţişate şi dă expresie singulară semtimentelor umane.Se completează în chip fericit o imagine de ansamblu propusă de volumul care are menirea de a informa asupra unei perioade literare,de a forma o viziune diacronică asupra literaturii, dar şi de a atrage cititorul în atmosfera unei epoci privilegiate din existenţa poeziei.
Ultima secvenţă a cărţii cuprinde imagini de epocă, alese din perioada împăratului Octavian Augustus, ca şi reproduceri după lucrări de referinţă din literatura universală, ale autorilor analizaţi.Un accesoriu necesar pentru cititorii dornici să afle mai multe despre „vârsta de aur” a poeziei latine, dar şi o invitţie la reflecţie pentru tinerii creatori de poezie ai vremurilor noastre. Cartea este, în ansamblul ei, un îndemn de a recunoaşte valoarea incontestabilă a marii literaturi pe care” trecerea timpului are doar rolul de a o înnobila, îmbogăţind expresia unui veac apus”(Maria Stoica,op.cit.,Cuvânt către cititor).
