„Românii în Italia…” – iată subiectul de pe prima pagină a ziarelor italiene și românești, subiect fierbinte, cu declarații oficiale, comunicate de presă, înverșunări – românii și italienii, un nou episod menit să semene ura și neîncrederea între noi, un episod așa cum au mai fost și cum, desigur, se vor mai putea întâmpla. Cauze există, responsabilități de asemenea, iar justiția își are rolul central; într-o societate democratică a secolului XXI, aceasta trebuie să-și facă datoria. Competența ei este de a pedepsi orice act care atentează la viața unui om, darul suprem pe care ni l-a dat Dumnezeu.
Cu ce rămânem însă după atâta cerneală care a curs pe hârtie? Încercăm să mergem mai departe toți împreună și să ne regăsim în faptele și acțiunile comune, în lucrurile care, din păcate, nu apar nici pe prima pagină, nici în josul paginilor ziarelor.
Sunt fapte pozitive care dau dovadă de înțelepciune și înțelegere, dincolo de declarații sau comunicate de presă, căci ele traduc o maturitate culturală și identitară care leagă cele două popoare dintr-o vreme și un timp istoric în care doar scribii aveau privilegiul să le consemneze și să le lase istoriei. În această „lună neagră”, „perioadă neagră”, cum este numită de presă, am văzut că viața merge înainte, că lucrurile bune există, iar aceasta înseamnă încredere și curaj.
În această perioadă tulbure, iată, la Milano, o tânără pictoriță româncă, Lavinia Rotocol, debutează în cadrul a două evenimente de artă importante, între care prestigiosul festival Art; o altă artistă consacrată, Amira Munteanu, invită publicul iubitor de artă la expoziția sa „Breviario di vampiraggio contemporaneo”. De curând, scriitoarea Ingrid Coman a fost invitată la evenimentul literar „Libri e diritti” de la Torino, unde i-a fost prezentat romanul „Tè al samovar” (Editrice Harmattan, Torino); mai mult, la Veneția, la Institutul Cultural Român de Cercetare Umanistică, au loc o serie de manifestări notabile, expoziții despre festivalul de la Veneția, cu participarea artiștilor români și italieni.
Dar și prietenii italieni vin în întâmpinarea unor acte culturale legate de România: Giovanni Ruggeri poartă mesajul frumuseții icoanelor de la Muzeul Sibiel într-un turneu prin orașele italiene, cu volumul său „Le icone di Sibiel”; Marco Baratto, un cunoscător al istoriei comune a românilor și italienilor, vine cu un mesaj de solidaritate pentru comunitatea românească, mesaj pe care ziarele și agențiile de presă l-au preluat. Jurnalista Emanuela Zanotti a lansat pe 10 februarie 2009 o carte despre Bucureștiul interbelic, „Il solco della memoria” (Opera Graphiaria Electa, Milano).
Și exemplele pot continua cu manifestările săptămânale organizate la Accademia di Romania din Roma, oraș în care, pe 24 februarie, la Teatrul Ruskaja, marele artist român Gigi Caciuleanu va fi omagiat de Academia Națională de Dans din Roma pentru cariera sa internațională. La începutul lunii martie, Asociația Dacia din Livorno, împreună cu Primăria orașului, îi invită pe iubitorii de artă la o importantă expoziție de pictură, „Parcursul unui artist”, semnată de maestrul Marinel Stefanescu, nume aplaudat decenii întregi în Italia pentru geniul său artistic coregrafic, manifestat în sutele de spectacole de balet prezentate în Italia și în lume.
Și exemplele, desigur, se multiplică în multe alte orașe ale Italiei, unde asociații de români, împreună cu italienii, organizează frumoase manifestări culturale. Iată frumoase mărturii culturale comune despre care, din păcate, auzim foarte puțin și cu care încercăm doar să vă oferim un alt punct de vedere.
Redacția
