Sabrina Arpini, este o prezență tot mai activă în rândul comunității culturale românești din Milano. Cu o voință extrordinară în a face cunoscute valorile României în țara ei, cu interesul manifestat spre cunoașterea limbii române dar mai ales pentru promovarea valorilor baletului românesc în Italia, Sabrina Arpini dovedește un interes care pentru mulți români din Peninsulă ar fi considerat o curiozitate cu greu înțeleasă. Am stat de vorbă și am descoperit motivația profundă care o determină să iubescă țara noastră, fără să țină seama de cronaca nera care nu îi ocolește nici o zi pe românii care trăiesc în această țară.

Sunteți președinta Asociației de Balet D Art, asociație care își propune să dezvolte și o punte culturală și artistică cu România. Cum s-a născut Asociația și ce obictive își propune, știind că nu doar iubiți baletul ci și v-ați format ca balerină.

Asociația de Dans DART arte s-a născut cu scopul de a difuza arta tersicorea. Din păcate și vorbesc de Italia, de fiecare dată când se vorbește de dans, care în mod absolut este o Artă și nu un sport cum gândesc foarte mulți azi, este de înfruntat pragul dur al regulilor pe care puțini le cunosc și când se explică acest lucru elevilor regulile dure și când se încearcă să se explice acets lcuru este ca și cum le-ai aduce un afront. Nu este așa. În modul cel mai adevărat o regulă vine asimilată și apoi împropriată. Arta tesoreică are acest mesaj de armonie și frumusețe. Acesta ar fi primul obiectiv la care urmează alte obiective care privesc această artă și difuzarea ei. Pentru cei interesați să ne cunoască avem și o pagină de site: http://www.darteventi.com/it/ care are și o versiune în limba română, în ideea obiectivelor pe care ni le propunem din punct de vedere artistic u România și sperăm să și dezvoltăm aceste realții.

Publicul milanez și nu numai, vă cunoaște ca autoarea unei carți dedicate lui Gheorghe Iancu, un mare balerin român care s-a impus pe scena italiană de mai mult de 30 de ani și care a reușit să facă cunoscută valoarea școlii de balet românesc în Italia. Cum v-ați apropiat de acest argument, care pentru români însemnă foarte mult ca imagine a României în Italia?

Da, este adevărat! Am scris un volum despre Ghoerghe iancu cu ocazia aniversării a 30 de ani de strălucită activitate artistica a sa în Italia, lansat în septembrie 2008 și publicat la Editura Arco din Milano. Iancu este un artist român care a contribuit mult la ceea ce înseamnă patromniul cutlural și artistic al Italiei. Gheorghe Iancu este este un fin exponent al Artei tersicorei care a reușit să unească prin excelență o tehnica strălucită cu fizicul și cu inteligența sa. Personalitatea lui artistică însemnă multă bogație adusă acestei arte și desigur multă onoare adusă poporului român. Publicul italian îl iubește și admiră pentru creația sa.

Vorbind despre legăturile culturale cu România amintite și în obiectivele Asociației. Care sunt proiectele viitoare, cu excepția bunei colaborări cu Editura Arco din Milano, unde volmului dedicat lui Gheroghe Iancu va fi lansat în curând și în limba română, lucru îmbucurător întrucât din păcate mulți români stabiliți în Italia nu îl cunosc?

Da și eu cred ca publicul român, trebuie să cunoască o valoare incontestabilă artistică care constituie o mândrie, de aceea și ideea de a fi tradus în italiană. Cât privește România, legăturile cu România, de când eram mică nu ma întrebați de ce, am avut acest vis de a vizita și cunoaște România și mereu m-am găsit în fața unui simbol care mă purta spre România. Pentru prima oară am fost în 2008 cu ocazia spectacolului de balet Lacul Lebedelor la Opera Română din București, pusă în scenă de Gheorghe Iancu, după 40 de ani de la primul spectacol. Mărturisesc că am rămas fascinată de cultura și frumusețea acestui popor. Sper să reușesc să aduc doua spectacole în Italia, vorbesc de Lacul lebedelor și spectacolul Femei, al corpului de balet al Operei Române să cunoască și italinii aceste creații artistice foarte speciale. Știu că nu este ușor, că mereu arta nu e cel mai simplu lucru de sprijinit dar cred că va însemna mult pentru imaginea României un turneu de acest fel în Italia.

Cu toții știm că în Italia trăiește o numeroasă comunitate de români. Deși numeroasă, vizibilitatea ei culturală și artistică este foarte slabă din păcate. Dvs. care deja cunoașteti România, care sunteți apropiată de această țară care credeți că ar fi mijloacele cele mai bune de a transmite un mesaj al identității noastre culturale și artistice?

Nu este deloc o întrebare ușoară, vedem cum massmedia prezintă acest subiect. Numele de român nu este în nici un caz egal cu cel de om care fură sau face lucruri rele. Frumosul și urâtul îl găsim la orice popor și în orice țară, nu trebuie sa fie generalizat în acest mod. Din punctul meu de vedere aș face o publicitate viabilă turismului românesc, turismului cultural românesc, aș aduce în prim plan valorile autentice, literatura română este o necunoscută pentru noi italienii, apoi acetse valori ale diasporei românești, balerini români care au făcut o strălucită carieră in Italia. Mă gândesc apoi la filmogragia contemporana, mulți regizori români cu premii internaționale, mă gândesc chiar și la bucătaria românească, la specificul ei despre care aici nu se știe nimic, cu excepția unor feluri de mâncare generice. Aș zice că este nevoie de o promovare consecventă și susținută. De mai mult de oi ani sunteți implicată în proiecte italo-române, evenimente, serate culturale. Cum s-au născut raporturile directe cu comunitatea românească din Milano. Așteptam mai de mult să vad o mișcare culturală românească în Milano, unde există foarte mulți români. Din întâmplare, prin google alert mi-a sosit un comunicat despre un eveniment organizat în 2008 de Centrul de Producții Teatrale din Milano, intitulat Intalniri cu artisti extraordinari din est. România, o ințiativă foarte frumoasa culturală românească. În program era scris și despre participarea artistului Gheorghe Iancu. Așa m-am dus la acest evenimnet și apoi am intrat în legătura cu exponenți ai comunității românești. Pentru mine această apropiere a fost și este foarte importantă căci am găsit bucurie, respect, cultură, cultură, seriozitate, persoane într-adevăr implicate în ceea ce însemnă promovarea unei identități cutlurale. Așa am decis, în micul meu cerc, să fac parte și din această lume românească și nu voi regreta niciodată. Cei mai importanți prieteni ai mei sunt români și cu ei am un schimb cultural și personal de mare importanță. Vreau să transmit și eu atât cât pot, prin mijloacele de care dispun acest potențial care însemnă cunoaștere și dăruire. Eu nu am copiii, dar cred că suntem cu totții fiii acetui pământ unde trebuie să comunicăm și să fim deschiși unii cu alții. Sper și cred ca aceste raporturi să aducă bogație culturală și personală și de o parte și de alta.

Redacția, www.culturaromena.it Milano