“Storia di Mirela” [Povestea Mirelei] de Armando Santarelli, editura Școala Ardeleană, 2020
Prestigioasa editură Școala Ardeleană din Cluj, oferă cititorilor români un volum de mare interes, nu doar un exercițiu plăcut de lectură, așa cum scriitorul Armando Santarelli obișnuiește cititorii săi, ci și un text de mare profunzime care atinge și oferă adânci reflecții despre emigrația feminină românească di Italia sau alte țări europene,. Autorul publică acest roman după o lungă cercetare și o aplecare atentă și obiectivă asupra unei realități, la care suntem părtași după 1990 încoace – emigrația femeilor românce, destine și trăiri. O realitate despre care s-a scris, o realitate studiată, dar poate mai puțin înțeleasă. Volumul “STORIA DI MIRELA”, a fost publicat la începutul acestui an, de o altă prestigioasă editură italiană, Rubbetino și se bucură de atenția publicului cititor dar și a mass-mediei italiene atentă la acest fenomen.
Volumul apare în Colecția Biblioteca FICT a editurii, cu o traducere din limba italiană și note realizată de Adina Teodorescu.
“Storia di Mirela”, [Povestea Mirelei] este un roman emblematic centrat pe destinul unei femei românce, nevoită să își lase familia, în căutarea unor resurse economice pentru a o susține, într-un context socio-politic al României, caracterizat de instabilitate. În povestea de viață a personajului principal: Mirela Popescu, s-ar putea regăsi multe femei românce imigrate în Italia sau în alte țări europene, în deceniile de după revoluția din 1989. Este un subiect la care autorul s-a aplecat cu multă delicatețe în urmă cu câțiva ani, rodul acestei prime cercetări fiind chiar articolul publicat în 2018, intitulat sugestiv: Sindrome italiana. Chi bada alle badanti? scris după întreprinderea unei călătorii în România a autorului, centrat pe ceea ce este definit de cercetăori ca “Sindromul Italia” o formă acută de depresie diagnosticată pentru prima dată în 2005 de către doi psihiatri: Kisseleff şi Faifrych care au descoperit primele cazuri această formă gravă de depresie la femeile care munceau în străinătate.
Povestea Mirelei este în fapt povestea unei vieți suspendate intre “Aici’ și “ Acolo “, o caracteristică într-un fel a ceea ce definim când e vorba de emigrație ca stare de dezrădăcinare.
“Armando Santarelli – scrie Marco TESTI – folosește noi strategii narative, pentru că în acest roman, punctul de vedere este cel al Mirelei, o îngrijitoare marcată de durere și nevoită să-și abandoneze copiii, propria casă și un soț violent, incapabil să-și sprijine financiar familia. În acest fel, cele două singurătăți, cea a Teresei, batrâna doamna bolnavă de Alzheimer și cea a Mirelei, nevoită să plece din țara natală, se întâlnesc într-o lentă înțelegere și consolare, fără prea multe cuvinte. Rezultatul este o poveste polifonică, în care apusul vieții, problemele familiale, dragostea și durerea intră într-un contact armonios și fluid pentru a povesti un dans, cel al vieții, realizat mai ușor prin întâlnirea și deschiderea spre celălalt.”
“Armando Santarelli este un om special prin sensibilitatea sa și noblețea sufletească – afirmă un cunoscut om de televiziune italian Paolo Di GIANNANTONIO de la canalul public Rai – prin acest roman a simțit nevoia să cunoască, să înțeleagă, să împărtășească. Storia di Mirela ”este și un eseu, în care autorul povestește aventura italiană a Mirelei, o „îngrijitoare” ca multe altele, dezvăluind astfel neliniști, traume, dureri, stări de spirit, dar și bucurii, speranțe și victorii. A deschis un drum spre o țară, România, pe care ar trebui să o cunoaștem mai bine și prin aspectele sale pozitive: cultură, religie, natură, oameni.”
Apariția în limba română a acestui volum este o fericită și imensă bucurie – spune autorul – de a-l face cunoscut cititorilor români și a le transmite prin viața acestei femei imensa bucurie pentru viață.
Scriitorul italian Armando Santarelli este o figură îndrăgită și cunoscută la Roma în cercurile comunității românești. Participă activ la întâlnirile culturale românești și este pasionat și îndrăgostit de România. Față de țara noastră a experimentat, după cum însuși declară, o dragoste la prima vedere: „Când am pus piciorul prima dată în România, (mult mai târziu față de alte țări europene și mondiale), am simțit emoția care ne cuprinde atunci când ne întoarcem în țara natală după o lungă absență. Oriunde priveam vedeam ceva familiar, simplu și fascinant, transparent și misterios în același timp. O dragoste târzie deci, dar tocmai de aceea matură, puternică, completă, ca pentru a umple un gol pe care sufletul meu l-a tolerat ignorând acea sursă capabilă de a aduce noi stimuli și interese în viața mea.”
Imagine coperta I: Edvard Munch, „Fata la fereastră” (detaliu), ulei pe pânză, 1893.
* * *
ARMANDO SANTARELLI s-a născut la Cerreto Laziale și trăiește la Gerano (Roma). A publicat Le cipolle e altri racconti (Sovera, 1998), Avifauna dei Monti Ruffi, în I Monti Ruffi (Provincia di Roma, Assessorato all’Ambiente, 1998), Fisionomia dell’irriverenza (La Voce del Tempo, 2001), Periferia della specie (Robin Edizioni, 2006), La montagna di Dio (Rubbettino, 2009, tradus în franceză pentru Editura Parole et Silence), L’isola che sono diventato (Edizioni Fili d’Aquilone, 2015), Padre per errore (Robin Edizioni, 2015). Scrie pentru revistele online Fili d’Aquilone, Tendopoli, Orizzonti culturali italo-romeni și culturaromena.it.
