Ultimul drum al Reginei Maria imortalizat de Studioul Luce Cinecittà din Roma
“Și acum vă zic rămas-bun: amintește-ți,
Poporul meu, că te-am iubit și te binecuvântez cu ultima mea suflare.”
Într-o zi de vară, pe 18 iulie 1938, se stingea din viață Regina Maria a României, cea care a rămas în inimile tuturor drept „regina tuturor românilor” – o figură luminoasă, curajoasă și profund iubită. Ultimul drum al Reginei Maria a fost imortalizat chiar de Studioul „Luce Cinecittà” din Roma – o mărturie rară și prețioasă, cu atât mai valoroasă astăzi, în anul în care marcăm 150 de ani de la nașterea marii regine. Acest film documentar nu este doar o înregistrare istorică, ci un omagiu vizual care readuce în atenție personalitatea fascinantă, puternică și profund iubită a Reginei Maria, o figură emblematică a istoriei României și a Europei. Scurtul film documentar de o rară intensitate, a fost realizat în 1938 de Istituto Luce Cinecittà din Italia și surprinde cu emoție și demnitate funeraliile reginei, fiind o mărturie vizuală neprețuită, ce păstrează vie memoria unei suverane care a iubit poporul român cu fiecare fibră a ființei sale.
Este singura înregistrare cunoscută care surprinde solemnitatea și emoția acelui moment istoric, în care o întreagă națiune își lua rămas bun de la una dintre cele mai iubite și respectate figuri regale. Atmosfera cortegiului funerar – demnitatea familiei regale, omagiile aduse de popor, fastul sobru al ceremoniilor – este redată cu o sensibilitate cinematografică remarcabilă.
Documentarul realizat de Studioul „Luce Cinecittà” din Roma a fost difuzat ulterior, pe 3 august 1938, în cadrul jurnalului de actualități italiene Giornale Luce B1351. Această întârziere de câteva zile era obișnuită pentru epocă, din motive tehnice și logistice: materialul filmat în România a fost prelucrat, montat și distribuit ulterior în cinematografele italiene ca parte a buletinului informativ săptămânal.
https://artsandculture.google.com/asset/i-solenni-funerali-della-regina-maria-di-romania/bAEDX83KzpffBw?hl=it&fbclid=IwY2xjawLh-UBleHRuA2FlbQIxMQABHj7GyPb-ngcmT4L_KqAWrXwJLZWOOhag5BMgEGYrxTcZc8_0fIdRkQPcTIuJ_aem_A6pA2iFIIH6rmsaw1L_RWA
Filmul rămâne astăzi o adevărată mărturie istorică rară și de mare valoare, care reflectă nu doar solemnitatea momentului, ci și respectul internațional de care se bucura Regina Maria – inclusiv în Italia. Nu este doar o pagină din cronica regalității românești, ci și o punte simbolică între România și Italia – două țări legate nu doar prin diplomație, ci și printr-o profundă afinitate spirituală. Regina Maria, a cărei personalitate fascinantă a cucerit Europa interbelică, a iubit sincer Italia. A întreprins cel puțin două călătorii importante în această țară: una în 1919, după suferințele și eforturile din timpul Marelui Război, și o alta în 1924, când a parcurs sudul Italiei, de la Napoli și Coasta Amalfitană până la Palermo și Taormina. În jurnalele sale, Regina a descris Italia ca pe un loc al sufletului, o țară unde a simțit că frumusețea, cultura, arta și natura se împletesc într-un limbaj care atinge inima. A vorbit despre peisaje care „nu pot fi cuprinse în cuvinte” și despre senzația profundă de „întoarcere la sine” pe care i-o oferea această țară. În acest context, filmul despre funeraliile sale, realizat de o instituție italiană, capătă o rezonanță profund simbolică: este un ultim omagiu vizual adus unei regine care a iubit Italia, și care a fost, la rândul ei, iubită și prețuită dincolo de granițele țării sale.Un document scurt, dar plin de emoție și semnificație, care păstrează vie memoria unei femei extraordinare și a legăturii sale de suflet cu Italia.
Așa cum se cunoaște, jurnalul Reginei Maria a fost publicat pentru prima dată în 1934, simultan la Londra și New York. Imediat după această publicare, aparea și versiunea în limba italiană, în două volume – Maria di Romania. La storia della mia vita și Maria di Romania. Il mio diario di guerra – a fost tradusă din limba engleză de renumitul jurnalist Mario Borsa, colaborator al Corriere della Sera și corespondent al The Times la Milano. Publicate inițial de Editura Mondadori în anii 1936 și 1938, aceste volume au cunoscut o republicare în 2023, într-o ediție revizuită și adaptată de Silvia Storti Shelyta, sub egida Editurii Rediviva din Milano.
În toamna anului 1919, aflată la Florența, Regina Maria a vizitat atelierul celebrului sculptor italian Raffaello Romanelli, un spațiu artistic amenajat într-o veche biserică, unde se păstrau încă fresce originale pe pereți. Raffaello Romanelli (1856–1928) nu era un necunoscut pentru Casa Regală a României: între 1902 și 1913, artistul a realizat peste 40 de sculpturi și portrete ale membrilor Familiei Regale. Printre operele sale celebre se numără „Dorobanțul luptător” din Turnu Măgurele (1907), dedicat eroilor din Războiul de Independență, și Monumentul Eroilor Sanitari din București (inaugurat în 1932), care onorează sacrificiul medicilor și voluntarilor din Primul Război Mondial. Prin această întâlnire la Florența, Regina Maria nu doar a cunoscut un mare artist italian, ci a întărit o relație culturală profundă între România și Italia, exprimată și prin artă monumentală.
*******
Regina Maria a României a trecut la cele veșnice la data de 18 iulie 1938 la Castelul Peles, la vârsta de 62 de ani, după o suferință grea. În ultimele clipe, alături i-au fost regele Carol al II-lea, fiica sa Elisabeta și nepotul Mihai. Se spune că, în momentul morții, camera s-a umplut de parfumul ei preferat, cu miros de violete — „Mon Boudoir”, retras de pe piață ca omagiu. Conform protocolului regal, sicriul a fost depus mai întâi la Pelișor, apoi la Castelul Peleș, unde și-au adus omagiile casele regale europene, oficiali români, diplomați și oameni simpli. Trupul a fost transportat cu trenul funerar la București, apoi la Curtea de Argeș, unde a fost înmormântată alături de Regele Ferdinand. Pe afetul de tun care a purtat sicriul se afla calul preferat al reginei, iar în ziua înmormântării, 24 iulie 1938, mii de oameni i-au adus un ultim omagiu. A fost o zi senină, de vară, plină de durere și recunoștință. În jurnalul său, Regina nota cu simplitate și iubire:
„Cu trupul voi odihni la Curtea de Argeș, lângă iubitul meu soț… dar inima mea să fie așezată în biserica pe care am clădit-o. Și acum vă zic rămas-bun: amintește-ți, Poporul meu, că te-am iubit și te binecuvântez cu ultima mea suflare.”
Nota: Istituto Luce Cinecittà care a realizat filmările din timpul înmormântării reginei Maria, este o instituție publică italiană care reunește două centre istorice de referință: Istituto Luce, fondat în 1924, una dintre cele mai vechi arhive de film educativ și documentar din lume, și studiourile Cinecittà din Roma, cunoscute pentru rolul lor esențial în istoria cinematografiei italiene și internaționale. Institutul este dedicat conservării, restaurării și promovării patrimoniului audiovizual italian, gestionând o vastă arhivă de filme, fotografii și materiale de actualitate din secolul XX până în prezent.
Violeta Popescu
