Institutul Cultural Roman organizeaza in colaborare cu Pavilionul Romaniei din cadrul EXPO Milano 2015 un spectacol de exceptie de dans contemporan si muzica veche romaneasca: Sarea pământului, miercuri 19 august orele 20 00 cu participarea extraordinara a artistului Grigore LESE.
Concept și coregrafie: Liliana Iorgulescu
Muzica: Grigore Leșe
Interpreți:
Grigore Leşe – voce, tilincă, fluier, caval, toacă
Liliana Iorgulescu – dans
Andreea Duţă – dans
Violeta Dincă – dans
Alina Iacov – dans
Mihaela Culda – dans
Sarea Pământului este un spectacol de dans contemporan care preia ritualuri ce însoțesc momentele importante din existența individului nealterat de cotidianul urban. Simbioza celor două forme spectaculare – folclorul autentic și dansul contemporan – creează un univers dinamic ce potențează nevoia de auto-reflecție.
CRONICI
„Mişcările simple, amintind pe alocuri gestul cotidian, prelucrat insa, unghiularităţile majoritarii acestor mişcări, si săriturile cu genunchii îndoiţi au constituit morfologia propoziţiilor coregrafice, care au dat naştere unui stil propriu – Liliana Iorgulescu”.
Liana Tugearu – ROMANIA LITERARA
„Sarea Pământului se bucura de participarea extraordinara a lui Grigore Lese, care cânta live muzica veche româneasca si se pliază perfect pe intenţia coregrafei de a regresa câtre rădăcinile rituale ale fiinţei romaneşti. Spectacolul reface, cu o tenta esenţializat folclorica, drumul vieţii din perspectiva arhaica… Se poate vorbi despre o stilistica a austerităţii in viziunea coregrafica.”
Cristina Rusiecki – CURIERUL ROMANESC,
„Sarea Pământului este un spectacol al momentelor importante din viaţă: naşterea, moartea, nunta”. Coregrafia prim-balerinei spectacolului Liliana Iorgulescu este gândită în alb şi negru: dansatoarele (Ioana Macarie, Andreea Duţă, Violeta Dumitraşcu, Ramona Bărbulescu) sunt îmbrăcate în negru peste alb sau în alb; un univers auster al satului în alb/negru: e bine/nu e bine, e voie/nu e voie…Grigore Leşe, într-o cămaşă lungă, albă, este întruchiparea ţăranului de demult, care se înfăţişează lumii descoperit doar la înmormântări. Iar albul iese cu atât mai mult în evidenţă, în momentul în care apare cu toaca sprijinită de umăr – o imagine amintind de îngerul din nuvela lui Gabriel Garcia Marquez”. ANA-MARIA GRAD
