Scriitoarea Ingrid B. Coman prezentă la Festivalul de Teatru “Le Strade del Teatro”, din Abbiategrasso / Milano
Festivalul de teatru “Le Strade del Teatro (UMANESIMA, L’uomo al centro dell’universo)”, care s-a ținut în Abbiategrasso în zilele de 3,4 si 5 iulie, a reprezentat pentru iubitorii de teatru din întreaga regiune o adevărată sărbătoare artistică și culturală, având prilejul de a viziona in mod gratuit 21 de spectacole de teatru, prezentate în diferite puncte cu valoare istorica ale orașului, într-un adevarat maraton al acestei pretioase arte. Frumosul oraș aflat nu departe de Milano, care încă mai conservă amprenta arhitecturii medievale și având și o lungă traditie de găzduire a evenimentelor culturale, s-a transformat, vreme de peste 48 de ore, într-un adevarat lăcaș al spectacolului; Parcul Republicii, Piața Marconi și Piata San Pietro, impunătoarea biserica Santa Maria Nuova, vechiul Castel Visconteo, fosta mânăstire Convento dell’Annunciata, curți interioare ale unor vile antice, clădiri cu valoare istorica și afectivă precum Institutul Golgi, la rândul lui o fostă manastire transformată în secolul al XVII-lea de Francesco Giuseppe al II-lea într-un centru de primire a persoanelor aflate in dificultate sau cu probleme psihice, toate aceste puncte cheie ale orașului au devenit, pentru acest fermecător sfărșit de săptamână, adevărate sali de teatru.
Unul dintre aceste locuri, Institutul Golgi, a și găzduit, într-o aripă momentan nefolosită și transformată intr-o scenă de teatru, piesa scriitoarei de origine română Ingrid Beatrice Coman, “Non spegnete la luce (Nu stingeți lumina), adaptată si pusă în scenă de Compania Astorri Tintinelli, în interpretarea actorilor Alberto Astorri și Paola Tintinelli, cu un scenariu semnat de Simone Ricciardi și Paola Tintinelli.
In ciuda orei târzii din noapte, spectacolul începând puțin după miezul nopții, publicul italian a umplut toata sala, câteva zeci de spectatori ajunși în intârziere fiind nevoiți să plece, căci ușa sălii s-a închis după începerea spectacolului, motiv care l-a determinat pe directorul festivalului să promită o reluare a lui pe scenele din Abbiategrasso cât de curand.
Aparent povestea lucidă a unui nebun, ambientată într-o cameră blindată a unui ospiciu, piesa de teatru reprezintă de fapt o metaforă a alienarii societății din zilele noastre, cu falsele ei valori și surogatele de fericire pe care le impune, ca pe o hrană forțată omului contemporan. E ca și cum personajul monologului ar incerca sa aprindă o torta in fiecare ungher intunecat al existenței noastre, obligandu-ne asftel, daca nu sa găsim un raspuns, măcar să punem întrebarea la nenumăratele zone de umbră din viața noastră: tristețea din sufletul unui bătrân abandonat într-un ospiciu, drama minților noastre dependente de televiziune, valorile iluzorii create de sistemul mediatic, drogurile și paradisul “la preț bun”, relațiile umane sclave ale publicității, “reality show” care devin parte din viață și viața care seamană din ce in ce mai mult cu un “reality show”. Și totuși în tot acest marasm rămâne apelul la dragoste, la normalitate și la conștientizarea unei vieți simple, unei vieți ce sa puna pe piedestal bucuria și entuziasmul ce există in mod firesc în fiecare dintre noi.
“Nu stingeți lumina”, ne avertizează Joe, pesonajul oglindă al spectatorului însusi, făcand aluzie la flacara de veghe din sufletul fiecăruia, scânteia dumnezeiască din ce în ce mai firavă și pîlpăitoare.
“Cred că a fost o reușită realizarea acestui spectacol – a spus Ingrid Coman la final – mă bucur că ideile mele literare fac subiectul unor piese de teatru și mulțumesc companiei de teatru, actorilor care s-au gândit la această traspunere teatrală și care au muncit foarte mult, pentru ceea ce ne-au oferit nouă spectatorilor la acest eveniment”.
6 iulie 2009
Violeta Popescu, Milano
