Sărută pământul acesta – Ileana Vulpescu
Lorena Curiman
Istoria neamului românesc de ieri, de azi şi de mâine: înfruntarea dintre învingători şi învinşi cu tot ceea ce
implică acest proces – o altă civilizaţie, o altă cultură, un alt fel de a trăi, dar şi lipsa de libertate şi taina
sufletelor care nu vor mai fi nicodata ceea ce au fost.
Regele Decebal şi Împaratul Traian, neamul străbunilor daci şi poporul roman. Dorinţa de a-şi continua
traiul pe acelaşi pământ cu mare dragoste de brazda pe care din strămoşi au arat-o înflăcărează sufletele
dacilor atât de mult încât la bătălia cu romanii participă nu numai bărbaţii, dar şi nevestele şi copiii lor cu
tot ce pot şi au la îndemână, iar când înteleg prea bine înfrângerea, gesturile lor se transformă în dramă:
familia reală împreună cu căpeteniile ei aleg calitatea vieţii în locul unei vieţi de robie şi preferă să-şi ia
viaţa decât să se supună cuceritorului, urmărind cu sfinţenie şi orgoliu un cod nescris al onoarei transmis
din generaţie în generaţie. Scena care li se prenzintă în faţa ochilor romanilor la intrarea în Sala Tronului e
cutremurătoare: toţi membrii conducerii cu nevestele şi copii, fără suflare, se află aşezaţi fiecare pe locul pe
care l-au ocupat cât au fost în viaţa. Mesajul transmis celor care îi priveau e atât de dur încât îndoiala pune
stăpânire pe toţi romanii, de la Împărat până la cel mai de jos slujitor: oare e chiar aşa de drept şi necesar a
pune stăpânire pe pământurile, averile şi vieţile altor persoane, civilizându-i cu forţa şi schimbându-le
pentru totdeauna obiceiurile şi limba ? E uşor de imaginat că victoria obţinută de data aceasta are un gust
amar pentru armata romană, iar dorinţa de mărire a Imperiului Roman se reduce la plecarea capetelor în
faţa demnităţii poporului învins. Nedreptatea săvârşită e cu atât mai usturătoare cu cât tristeţea şi umilinţa
ce se citeşte pe feţele dacilor e amestecată cu siguranţa că bucuria nu va mai fi bucurie şi viaţa lor nu va
mai fi organizată după mintea şi dorinţa proprie.
‘ O, pământ dulce, de aş putea să te sarut, etern lăcaş al păcii’ – vorbele îndurerate ale lui Decebal în
ultimele clipe înainte de a lăsa viaţa pământească.
Recomandări
Cartea povesteşte un important moment din istoria poporului român, cu multe amănunte din viaţa de zi cu
zi a strămoşilor noştri şi transformarea lentă dar sigură a Daciei felix în România. Adaptă nu numai
pasionaţilor de istorie deoarece informaţiile istorice conţinute nu îngreunează deloc desfăşurarea lecturii.
Titlul: Sărută pământul acesta
Autorul: Ileana Vulpescu
Editura: Cartea Românească
Anul publicaţiei: 1987
Numărul paginilor: 390
