FOTO: Icoana pe sticla, Maica Domnului cu pruncul Iisus
Expozitie “Icoane romanesti pe sticla din Transilvania”
Milano, 4 decembrie 2010, ore 18.00
Via Trebbia, 33, Milano
Metrou linia galbena, statia Porta Romana
Cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei, Centrul Cultural Italo-Romeno din Milano in colaborare cu Extrabanca Va invita sambata 4 decembrie, 2010, orele 18.00 la expozitia “Icoane romanesti pe sticla din Transilvania” care va fi inaugurata la Centrul de Productii Teatrale din Milano.
Icoanele vor fi expuse in spatiul Centrului de Productii Teatrale din Milano, sunt realizate de Teodora Rosca, pictor iconar si doctor in teologie din Cluj Napoca, iar o parte provin de la vestita scoala de icoane pe sticla de la manastirea Nicula, Romania.
In cadrul manifestarii vor fi prezentate si volumele aparute recent: “Per chi crescono le rose” (“Pentru cine cresc trandafirii”), noul roman al scriitoarei Ingrid B. Coman aparut la Uroboros Milano si “Drumul libertatii” de Marco Baratto, editura Feltrinelli.
Extrabanca si Carpatair
La final publicul este invitat la un bufet cu vin si cozonac romanesc.
Intrarea libera
Povestea icoanei pe sticlă
Icoana pe sticlă este, în Transilvania, prin excelenţă, o icoană ţărănească.
Povestea ei incepe la Nicula, un sat devenit simbol, unde la 1699 o icoană a Maicii Domnului, proaspăt pictată de către un preot din satul alăturat, a lăcrimat. În jurul acestei minuni s-a manifestat un interes interconfesional şi de atunci până astăzi, la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, păstrată acum cu grijă în mănăstirea ortodoxă ridicată aici, au loc marile pelerinaje anuale de “Sântămărie”. În acest context, pelerinii au început să cumpere icoane pe sticlă, realizate în număr mare şi la preţuri accesibile. Aceste icoane pe sticlă reflectă un mod de gândire specific ţăranului român transilvănean, trăitor într-un spaţiu intercultural. Ele sunt şi o expresie a interferenţei gândirii religioase răsăritene cu iconografia populară apuseană, întrucât icoana pe sticlă, la acea vreme (sec. XVIII), era deja o tradiţie în Europa Centrală. De aici, de la Nicula, treptat, drumul spre sud al icoanei ardelene – în centrele din Şcheii Braşovului, Valea Sebeşului, Maierii Albei Iulia, Mărginimea Sibiului sau zona Munţilor Făgăraş – întâlneşte mistica răsăriteană, dogmatica şi erminia sa. În acest sens, fragilul material al sticlei este adoptat pentru realizări iconografice de mare amploare, precum Judecata de Apoi (o versiune provenind chiar de la Sfântul Munte Athos) sau compoziţiile cu mai multe scene.(Dr. Teodora Roşca).
Informatii: Violeta P. Popescu,
Centrul Cultural Italo-Rmeo dn Milano
tel: 3407638880
