Profesorul Ovidiu Drimba și inițiativele românești din Italia anilor ’70
De la statuia lui Dimitrie Cantemir la Milano la strada „Vasile Alecsandri” din Torino
Recuperarea memoriei legate de istoria prezenței românești în Italia este astăzi o necesitate firească. Această restituire a trecutului – care privește momente și acțiuni importante ale istoriei culturale românești – ne readuce în dialog cu partea italiană și ne oferă bucuria de a redescoperi valori și inițiative comune. Un exemplu semnificativ îl reprezintă activitatea profesorului și omului de cultură Ovidiu Drimba (1919-2025), care, într-o perioadă politică dificilă – anii ’70 –, a avut curajul și viziunea de a propune două inițiative de mare valoare simbolică pe teritoriul Italiei: amplasarea unei statui a cărturarului Dimitrie Cantemir la prestigioasa Bibliotecă Ambrosiana din centrul istroiuc al orașului Milano, pe 9 iulie 1975, și atribuirea unei străzi din Torino cu numele poetului și diplomatului Vasile Alecsandri, pe 1 februarie 1977.
Astăzi, la mai bine de cinci decenii de la aceste evenimente, demersul de a le readuce în atenția publicului este unul firesc și necesar, întrucât cele două momente de diplomație culturală româno-italiană au rămas, din păcate, puțin cunoscute atât în România, cât și în rândul comunității românești din Italia. Importante mărturii despre aceste inițiative culturale ale profesorului Ovidiu Drimba la Milano, au fost păstrate de pr. Traian Valdman, parohul primei biserici ortodoxe românești din Italia, și de profesorul și istoricul Cesare Alzati din Milano care au fost prezenți pe 9 iulie 1975 la inaugurarea statuii lui Cantemir la Milano, opera a marelui artist Ion Irimescu. La Torino, informații legate de atribuirea numelui străzii „Vasile Alecsandri” și de eforturile depuse de profesorul Drimba, au fost menționate de scriitorul Francesco Altieri, care avea să participe, pe 1 februarie 1977, la evenimentul oficial de inaugurare a străzii dedicate marelui poet și diplomat român.
Cele două inițiative culturale ale profesorului Ovidiu Drimba s-au concretizat în perioada în care acesta activa în Italia ca profesor universitar. Între 1968 și 1979, Ovidiu Drimba a fost detașat ca profesor de limbă și literatură română la Universitatea din Torino și a predat, totodată, și la Universitatea „Sacro Cuore” Catolica din Milano. În acei ani, a promovat cultura românească prin numeroase conferințe și expoziții organizate la Milano și Torino, oferind României o vizibilitate rară în Italia acelor vremuri, dincolo de granițele impuse de Cortina de Fier.
Despre contextul amplasării statuii savantului Dimitrie Cantemir la Milano în anii ‘70, profesorul Ovidiu Drimba avea să povestească în cadrul unui interviu: în curtea Bibliotecii – erau nouă statui de bronz de mărime naturală ale unor personalități de primă mărime în istoria europeană. Frontal erau așezați Dante Alighieri și Toma d’Aquino. În momentul în care s-a anunțat că trebuie găsită încă o personalitate europenă care să fie plasată în acel loc liber al curții, eu am făcut propunerea ca Dimitrie Cantemir să fie ales” (…).
În anul 2022, Consulatul General al României la Torino a finalizat un proiect important început în 1976 de către prof. Ovidiu Drimba, si a inaugurat două plăci comemorative în memoria lui Vasile Alecsandri, care se află pe clădirea care l-a găzduit în timpul șederii sale în Torino, Via San Francesco da Paola 4, pe atunci se numea Hotel Trombetta.
La Torino, demersurile pentru atribuirea unei străzi poetului și diplomatului Vasile Alecsandri erau, desigur, firești pentru profesorul Ovidiu Drimba. Această inițiativă se înscrie într-un context istoric de tradiție a relațiilor diplomatice româno-piemontese: după 1859, Alecsandri a desfășurat o intensă activitate diplomatică, fiind trimis de mai multe ori la Torino, ca ministru de externe în misiuni diplomatice, de către regele Vittorio Emanuele II și de către șeful guvernului, Camillo Benso di Cavour, câștigându-le încrederea și sprijinul. De-a lungul timpului, Alecsandri a construit și menținut relații excelente cu personalități marcante ale Piemontului, precum Cavalerul Annibale Strambio, consul și funcționar al diplomației regionale, Giovenale Vegezzi Ruscalla, politician și om de cultură pasionat susținător al cauzei române, Costantino Nigra, statalist european de marcă, și generalul Alfonso Lamarmora, dedicând Italiei, Piemontului și marilor lor figuri poezii și pagini de proză pline de entuziasm și admirație.
Este de menționat și faptul că prestigioasa Biblioteca Ambrosiana din Milano — unul dintre cele mai importante centre de cultură ale Italiei, care reunește Accademia și Pinacoteca Ambrosiana — păstrează în fondul său documentar opera lui Dimitrie Cantemir, Istoria creșterii și descreșterii Imperiului Otoman, în versiunea franceză Histoire de l’empire Othoman, où se voyent les causes de son agrandissement et de sa décadence (Paris, 1743). Este prima lucrare monumentală a unui autor român dedicată evoluției politice și militare a Porții Otomane, o analiză critică amplă a istoriei turco-osmane, de la începuturi până în secolul al XVIII-lea.
Ovidiu Drimba – istoric literar, scriitor, profesor universitar, eminent cărturar și un remarcabil spirit enciclopedic
Ovidiu Drimba s-a născut la 3 septembrie 1919, în satul Mărgine, județul Bihor. Tatăl său, Eugen Drimba, a fost învățător și delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1918. A urmat Liceul „Emanoil Gojdu” din Oradea și apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, unde, în 1948, și-a obținut doctoratul cu teza Primele influențe ale simbolismului francez asupra poeziei române.Istoric literar, scriitor și profesor universitar, a fost asistentul lui Lucian Blaga, căruia i-a dedicat lucrarea Filosofia lui Blaga (1944). A publicat aproximativ 30 de volume, dintre care cea mai amplă este Istoria culturii și civilizației (13 volume, 1998–2003), o lucrare de referință în cultura română. A fost profesor la universitățile din Cluj și București, dar și la Universitatea din Torino și Universitatea Catolica Sacro Cuore din Milano, contribuind la promovarea culturii române în spațiul italian. Din anul 1974, a fost vicepreşedinte al Academiei Internaţionale „Leonardo da Vinci”, iar începând cu anul 1978, este preşedinte al Centrului interuniversitar pentru studierea raporturilor dintre Italia şi alte ţări. Printre volumele sale se numără Pagini despre cultura europeană, Incursiuni în civilizația omenirii și monografiile Leonardo da Vinci, Ovidiu, poetul Romei și al Tomisului și Rabelais. Spre finalul vieții, și-a donat biblioteca și arhiva personală — circa 7000 de volume — Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” din București. A încetat din viață la 29 aprilie 2015, rămânând în memoria culturală ca un mare dascăl și promotor al dialogului între culturile română și europeană.
Violeta Popescu, Milano
Centrul Cultural Italo Român
