Născut în anul 1924, Camilian Demetrescu a fost diplomat al Academiei de Bellearte din Bucuresti, dar a urmat și cursuri paralele de medicină și de filosofie. Membru fondator al UAP, participă, între 1950–1969, la diverse expoziții de stat în țară și în străinătate. Între anii 1964–1969 se implică mult în presa scrisă, dar și la radio și televiziune, publicând articole în calitate de critic de artă și nu numai. În anul 1966, la Editura Meridiane, îi apare volumul de estetică intitulat „Culoarea – suflet și retină“, ca apoi în 1968 să i se confere ordinul „Meritul cultural“, decorație pe care o refuză, ca protest față de politica culturală oficială. Astfel, în 1969 se pregătește să iasă din țara unde nu mai vedea nicio alternativă de a trăi liber ca artist. „Când am înțeles cum stau lucrurile, după ce am epuizat toate trucurile pentru a mă eschiva, nu mai aveam de ales. În asemenea cazuri nu ai decît trei alternative: ori accepți jocul, ori te sinucizi, ori fugi. Cum nu aveam nici o vocație pentru primele două, am ales fuga. Profitând de „stima“ și „aprecierea“ ministrului culturii, cu stratagema unei expoziții (fictive) la Roma, am smuls pașaportul și, împreună cu Mihaela, nevasta mea, am aterizat la Fiumicino.
