Sala delle Accademie a Bibliotecii Ambrosiana din Milano

Duminică 22 martie 2026, ora 14:00

Simpozionul „Unirea Basarabiei cu România la 1918, expresie a unităţii şi identităţii românilor”, prilejuit de marcarea momentului istoric al Unirii Basarabiei cu România (27 martie 1918), va avea loc duminică, 22 martie 2026, începând cu ora 14:00, în Sala delle Accademie a Bibliotecii Ambrosiana din Milano. Manifestarea cultural–ştiinţifică este organizată de diaspora română din Milano, Centrul Cultural Italo–Român din Milano şi Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, în colaborare cu Biblioteca Ambrosiana. În cadrul simpozionului, vor susţine alocuţiuni cu privire la evenimentele din anului 1918, situaţia Basarabiei în contextul istoric al Unirii cu România, în martie 1918, şi importanţa Unirii ca prim pas întreprins pentru desăvârşirea României Mari, invitaţi de seamă, cărturari cu reputaţie internaţională aflaţi la conducerea celor mai înalte foruri ştiinţifice şi culturale din România şi Republica Moldova: Acad. Prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, Preşedintele Academiei Române; Acad. Prof. univ. dr. Ion Tighineanu, Preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei; precum şi cunoscutul istoric Conf. univ. dr. Octavian Ţîcu, de la Institutul de Istorie al Universităţii de Stat din Moldova de la Chişinău. În deschiderea manifestării cultural–ştiinţifice, vor susţine un cuvânt de salut: Monseniorul Francesco Braschi, viceprefect al Bibliotecii Ambrosiana; Dr. Violeta Popescu, preşedintele Centrului Cultural Italo–Român din Milano şi doamna Silvia Cojocari, reprezentantă a diasporei române din Milano. Lucrările simpozionului vor fi moderate de Prof. univ. dr. Cristian Luca, directorul Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia.

Simpozionul „Unirea Basarabiei cu România în 1918, expresie a unităţii şi identităţii românilor”, manifestare cultural–ştiinţifică menită să marcheze împlinirea a 108 ani de la Unirea Basarabiei cu ţara şi a primului pas fundamental întreprins pentru desăvârşirea României Mari, va avea valenţe identitare pentru comunitatea română – originară de pe ambele maluri ale Prutului – trăitoare în Lombardia, una din regiunile Italiei cu cel mai ridicat număr de români stabiliţi, integraţi şi apreciaţi în localităţile în care rezidă. Evenimentul cultural–ştiinţific va contribui la promovarea cunoaşterii istoriei românilor şi a culturii române în Italia, fiind deschis atât comunităţii române, cât şi publicului italian interesat de aspectele ce vor fi abordate de invitaţi în expunerile lor.

Sfatul Ţării a votat cu majoritate covârşitoare, la 27 martie/9 aprilie 1918, Unirea Basarabiei cu România. Declaraţia de Unire, semnată de preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ, şi de secretarul Ion Buzdugan, proclama: „Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România”. Prim-ministrul României, Alexandru Marghiloman, martor al evenimentului, a declarat, în numele poporului român şi al regelui Ferdinand I, că lua act de votul aproape unanim al Sfatului Ţării şi proclama „Basarabia unită cu România: Basarabia este de acum unită pe veci cu România”. La 9/22 aprilie 1918, regele Ferdinand I a semnat Decretul regal de Unire a Basarabiei cu România, act contrasemnat de Alexandru Marghiloman, preşedintele Consiliului de Miniştri, şi de Dimitrie Dobrescu, ministrul Justiţiei.

Ziua Unirii Basarabiei cu România este sărbătorită în fiecare an la 27 martie, fiind instituită prin Legea nr. 36/2017. Conform prevederilor acestei legi, Ziua Unirii Basarabiei cu România poate fi marcată de autorităţile administraţiei centrale şi locale, organizaţiile neguvernamentale, muzee, reprezentanţele României în străinătate, prin organizarea de evenimente şi manifestări publice şi cultural–ştiinţifice.

COMUNICAT. Centenar ELENA TEODORINI. Volum omagial publicat la Milano despre prima soprană româncă pe scena Teatrului alla Scala

                 Pe 27 februarie 1926, se stingea la București marea artistă Elena Teodorini, născută la Craiova, o personalitate legendară a lumii lirice internaționale. Prima cântăreață româncă care a urcat la 22 de ani pe scena de la Teatro alla Scala, Teodorini a lăsat în urmă o moștenire culturală imensă, cu o carieră excepțională care s-a împărțit între gloria scenei lirice și pasiunea pentru pedagogie. În contextul centenarului morții Elenei Teodorini (1926–2026), editura Rediviva din Milano, publică volumul: “Elena Teodorini. Una diva tra Ottocento e Novecento. Il primo soprano romeno alla Scala”- [Elena Teodorini. O divă europeană între secolele XIX și XX. Prima soprană româncă la Scala din Milano], de Ida Garzonio și Violeta Popescu, un proiect editorial realizat de Centrul Cultural Italo-Român din Milano, care a beneficiat de sprijinul și colaborarea Arhivei istorice RICORDI din Milano și a Operei Române din Craiova. 

Volumul a fost lansat la Teatrul Național din Craiova, vineri 27 februarie 2026, ora 18 00, în cadrul “GALA TEODORINI”, organizată de Opera Română din Craiova, în prezența autorilor. 

Cartea reconstituie cu rigurozitate istorică parcursul artistic al marii artiste lirice românce, născută la Craiova într-o familie de artiști, Teodor și Maria Teodorini, de la plecarea la Conservatorul din Milano în 1871, până la întoarcerea definitivă în țară în primăvara anului 1924 și decesul său la București în1926. Volumul propune o reconstrucție critică și documentară detaliată a întregului parcurs uman, artistic și profesional al artistei, dezvoltat printr-un sistem organic de capitole care împletesc biografia, istoria teatrului, recepția critică și activitatea pedagogică. Figură centrală a scenei lirice internaționale la răscrucea dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea, Elena Teodorini a fost protagonistă  s-a afirmat ca protagonistă in cinci opere în premieră mondială, pe marile scene europene, dar și în America de Sud, bucurându-se de recunoașterea și aprecierea din partea publicului, a presei și a iubitorilor de muzică lirică. Publicat în cadrul inițiativelor dedicate centenarului dispariției sale, volumul restituie portretul unei artiste capabile să îmbine excelența interpretativă, viziunea culturală europeană și un angajament profund în formarea noilor generații, oferind o contribuție de mare valoare istoriei teatrului muzical de la granița secolelor XIX și XX. Așa cum subliniază Maria Pia Ferraris în deschiderea volumului, un aport fundamental la reconstrucția activității Elenei Teodorini a fost oferit de Archivio Storico Ricordi. Prin studiul său, consultantul științific al Arhivei Ricordi din Milano, evidențiază valoarea surselor păstrate – scrisori, fotografii, recenzii și materiale iconografice – care permit urmărirea formării milaneze a cântăreței, a primelor succese și a relațiilor cu Giulio Ricordi, demonstrând stima artistică și umană care o lega pe Elena Teodorini, de unul dintre cei mai influenți muzicologi ai vremii. Volumul evidențiază, de asemenea, legătura profundă între artistă și orașul natal, prin contribuția lui Antoniu Zamfir, managerul Operei Române Craiova, în materialul său dedicat Festivalului Internațional „Elena Teodorini”. Înființat în 1992, festivalul este prezentat ca un adevărat pod cultural către lume, menit să valorifice școala română de canto și să confirme rolul activ al Craiovei în viața muzicală internațională,în spiritul moștenirii lăsate de marea soprană. În studiul introductiv, muzicologa Vittoria Angela Licari subliniază modernitatea extraordinară a viziunii pedagogice a Elenei Teodorini, mult peste standardele existente în Italia în cea mai mare parte a secolului XX. După retragerea de pe scenă, artista s-a dedicat intens predării și a înființat școli de canto la Milano, București, Paris, Buenos Aires și Rio de Janeiro. Metoda sa se baza pe îngrijirea emisiei vocale și pe aprofundarea rolului și a expresivității interpretative. Elena Teodorini a fost prima soprană româncă care a urcat pe scena Teatrului alla Scala din Milano, în martie 1880, în rolul Margaretei din opera “Faust” de Charles Gounod, la vârsta de doar 22 de ani. De asemenea, a fost prima voce din România care a evoluat la Covent Garden din Londra, în cadrul stagiunii lirice din primăvara anului 1886. Cariera sa lirică s-a desfășurat pe parcursul a circa două decenii, fiind una dintre ultimele mari interprete ale secolului al XIX-lea înzestrate cu o voce amplă și dramatică, de o calitate excepțională, încadrată în categoria soprană sfogato. Repertoriul său cuprinde peste 40 de titluri, interpretând personaje variate, de la Armando Gondi în “Maria di Rohan” de Donizetti,  la Valentina în “Hughenoții” de Meyerbeer, trecând prin Rachele în “La Juive”, Leonora în “La Favorita”, Santuzza în “Cavalleria rusticana”, Maria în “Fiica regimentului” de Donizetti și Rosina în “Bărbierul din Sevilla” de Rossini.  Un capitol important al carierei sale îl reprezintă participarea ca protagonistă la cinci premiere mondiale:1881 – “Cordelia” de Stefano Gobatti, la Teatro Comunale din Bologna, 1882 – “Bianca di Cervia” (Scala) de A. Samareglia; 1882 – “Il violino di Cremona” de Giulio Litta  (Scala); 1887 – “I Doria”  de A. Machado (Lisabona); 1890 – Mala Pasqua! de S. Gastaldon  (Teatro Costanzi di Roma). Volumul urmărește în detaliu triumfurile scenice, afirmarea progresivă în marile centre lirice și participarea la numeroase premiere mondiale, oferind o cronologie argumentată a activității sale și o lectură critică a evoluției vocale și interpretative. Un spațiu generos este, de asemenea, dedicat imaginii publice a artistei și receptării sale critice la nivel internațional, reconstituite prin intermediul presei italiene, europene și sud-americane, al revistelor ilustrate, litografii și mărturii jurnalistice, care atestă prestigiul obținut de Teodorini în principalele circuite muzicale ale epocii. Cariera sa lirică s-a desfășurat pe parcursul a aproximativ două decenii, din 1876,  până la începutul secolului al XX-lea, când s-a retras treptat de pe scenă, urmând apoi, o a doua etapă esențială a vieții sale artistice, ca profesoară de canto, activă în Europa și în America de Sud, și ca fondatoare de școli de canto la Milano, București, Paris, Buenos Aires și Rio de Janeiro. Un spațiu generos în cadrul volumului, este dedicat imaginii publice a artistei și receptării sale critice internaționale. Lucrarea valorifică numeroase articole de epocă în care Elena Teodorini a fost elogiată de presa din Italia, România, Brazilia, Argentina, Austria, Portugalia, precum și de marile jurnale din Londra, Madrid și Barcelona. Aceste articole elogioase, deosebit de relevante pentru receptarea artistei, alături de litografii și de reproduceri ale coperților unor reviste ilustrate de epocă care îi poartă imaginea, documentează prestigiul imens obținut de Teodorini în principalele circuite muzicale ale lumii, oferind cititorului portretul viu al unei dive care a dominat scena lirică internațională.  Cartea aduce în vedere și redescoperirea contemporană a figurii Elenei Teodorini — confirmată de prezența sa în cele mai autoritare publicații de referință, inclusiv Guide de l’Opéra ș.a.  Volumul evidențiază legătura strânsă a artistei cu orașul natal, Craiova, unde Elena Teodorini a restaurat teatrul local prin efort financiar personal, dar și rolul său fundamental la fondarea Operei Române din București. Sunt evidențiate eforturile sale vizionare de a crea o primă generație de artiști lirici români, precum și aspecte inedite privind relațiile de prețuire reciprocă pe care Elena Teodorini le-a întreținut cu Casa Regală a României.Publicat în colecția „Memorie” volumul integrează o bogată documentație vizuală: fotografii în costume de scenă, articole de presă de epocă, librete de operă și coperte ale unor reviste muzicale,  Il Teatro Illustrato sau La Gazzetta Musicale. Autoarele, Ida Garzonio și Violeta Popescu, subliniază că acest proiect reprezintă o etapă semnificativă în valorizarea marilor personalități române care au marcat istoria liricii mondiale, continuând ideal, proiectul dedicat marii soprane Hariclea Darclée în orașul Milano, în contextul anilor 2023-2024, dedicat Centenarului lui Puccini.

Rediviva – Milano

www.rediviva.it

Limba română, identitate și memorie: punți culturale în universitățile italiene

În perioada februarie – iunie 2025, la Universitatea de Stat și la Universitatea Cattolica del Sacro Cuore, s-a derulat un proiect educațional și cultural cu tematică românească, intitulat „Limba română, identitate și memorie: punți românești în universitățile italiene”, având ca obiectiv promovarea limbii și culturii române în mediul universitar italian. Proiectul derulat în cadrul Centrului Cultural Italo Român din Milano, a vizat susținerea unui Laborator de Limbă și Cultură Română, integrat în cadrul Departamentului de Limbi, Literaturi, Culturi și Medieri Lingvistice al prestigioasei Universități de Stat din Milano, precum și organizarea unui seminar  în luna martie 2025, în cadrul programului „Master în Didactica Limbii Italiene ca limbă secundă (L2)” de la Universitatea Cattolica del Sacro Cuore din Milano, activități susținute de prof. Violeta Popescu, care are o colaborare de lungă durată cu această instituție universitară. Activitățile s-au adresat studenților italieni, internaționali și români din a doua generație, născuți sau crescuți în Italia. Cursul a combinat lecții de limbă română (nivel A1) cu elemente esențiale de cultură, istorie, tradiții și literatură românească. Au fost abordate teme precum:gramatica de bază a limbii române; latinitatea poporului român și formarea limbii; personalități emblematice precum Mihai Eminescu, Constantin Brâncuși, Ciprian Porumbescu; tradiții de Sf Paști și Mărțișor; simboluri ale patrimoniului românesc material și imaterial. Au participat 45 de studenți, dintre care un procent semnificativ provin din familii mixte româno-italiene, dornici să-și aprofundeze rădăcinile identitare.

Pe lângă cursurile obișnuite de limbă și cultură română, studenții au fost implicați în activități culturale interactive menite să le ofere o experiență imersivă și autentică asupra tradițiilor și valorilor românești. Astfel, în data de 1 martie, a fost organizată o prezentare dedicată tradiției Mărțișorului – simbol al primăverii și al renașterii în cultura populară românească. Studenții au aflat despre semnificația acestui obicei, despre variantele sale regionale și despre rolul pe care îl joacă în păstrarea identității culturale. Cu acest prilej, participanților le-au fost oferite mărțișoare prin contribuția Centrului Cultural Italo-Român din Milano. În preajma sărbătorilor pascale, a fost susținută o oră tematică specială, dedicată tradițiilor de Paște din România. Au fost abordate atât semnificațiile religioase, cât și obiceiurile populare asociate acestei perioade, de la încondeierea ouălor și pregătirea cozonacilor, până la obiceiurile din diferite regiuni ale țării. Ora s-a încheiat cu o degustare de produse tradiționale, precum pasca, ouăle roșii și cozonacul, care a oferit studenților o dimensiune senzorială și afectivă a culturii române.

De asemenea, pentru a crea o punte între patrimoniul local și cultura românească, a fost organizat un itinerar didactic în centrul orașului Milano, intitulat “Pe urmele marilor personalități românești în spațiul italian”. În cadrul acestuia, studenții au vizitat Biblioteca Ambrosiana, unde au descoperit statuia lui Dimitrie Cantemir – amplasată în celebrul Cortile degli Spiriti Magni, alături de figuri precum Platon, Dante, Goethe și Shakespeare. Importanța lui Cantemir în contextul identității culturale românești și rolul său ca promotor al latinității poporului român au fost evidențiate în cadrul vizitei. A fost subliniat și faptul că una dintre operele sale fundamentale, Istoria creșterii și descreșterii Imperiului Otoman, se regăsește în fondul Bibliotecii, creând o legătură concretă între patrimoniul românesc și cel italian.

Itinerarul a continuat la celebrul Teatro alla Scala, unde studenții au aflat despre contribuția excepțională a sopranei Hariclea Darclée, originară din Brăila, la istoria liricii universale. Debutul său la Scala, în 1881, a fost prezentat ca un simbol al excelenței artistice românești pe scena internațională. Prin aceste activități extracurriculare, proiectul a reușit nu doar să dezvolte competențele lingvistice ale studenților, ci și să stimuleze un interes autentic pentru cultura română, consolidând dialogul intercultural dintre comunitățile română și italiană. Mulți dintre participanți au exprimat dorința de a vizita România sau de a continua studiile în domeniul limbii și culturii române, ceea ce confirmă succesul acestui demers ca platformă de apropiere între tineri, spații culturale și istorii complementare. Toate lecțiile au fost însoțite de prezentări PowerPoint bine structurate, menite să sprijine procesul de predare și să ofere studenților un cadru vizual clar și atractiv pentru aprofundarea limbii și culturii române.

Impactul acestui proiect s-a reflectat nu doar în activitatea didactică propriu-zisă, ci și în trăirile și reflecțiile personale ale studenților, în special ale tinerilor români născuți sau crescuți în Italia. Mărturiile lor evidențiază importanța afectivă și identitară a acestui demers educațional. (..) Fiind fiica unor părinți români, născută și crescută în Italia, – a scris Cristina , studentă în anul II – am trăit mult timp cu confuzie această dublă identitate a mea. Datorită acestui curs, am avut în sfârșit ocazia să mă apropii de înțelesul cuvintelor pe care le-am auzit mereu rostite de părinții mei. Mulțumită acestui curs, de astăzi pot spune că și eu vorbesc puțin limba română și pot afirma cu mândrie că fac parte din două țări care, de-a lungul istoriei, prin limbă și prin artă, au comunicat mereu una cu cealaltă.

(…) M-am născut în România, în orașul Brașov, în regiunea Transilvania, însă din cauza unor situații familiale m-am mutat în Italia împreună cu părinții mei, la vârsta de un an – a scris Elena, o altă studentă participantă al acest Laborator. Am crescut bilingvă: am trăit în societatea italiană, dar acasă am vorbit românește cu părinții și cu rudele. Cu toate acestea, nu am studiat niciodată limba română și nu am citit nimic despre cultura, literatura sau arta românească. M-am înscris la Laboratorul de Limbă și Cultură Română și trebuie să spun că a fost o experiență extraordinară, care m-a făcut să îmi amintesc cât de mândră sunt că sunt româncă! Vreau să fiu sinceră: de multe ori, în timpul orelor, m-am emoționat profund și și aproape am plâns ascultând limba mea de origine vorbită și predată. Având în vedere că există încă multe prejudecăți și stereotipuri despre români, am fost cu adevărat surprinsă – în sensul cel mai plăcut – de numărul mare de studenți înscriși la Laborator și de implicarea lor activă în cursuri! (…)

Acest proiect a fost realizat cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni. Sprijinul oferit a contribuit la crearea unui spațiu academic și cultural vital pentru afirmarea identității românești în diaspora și la consolidarea punților educaționale dintre România și Italia.

Centrul Cultural Italo Român

www.cutluraromena.it 

Evenimentul are o puternică valoare simbolică: în decembrie 1890, Hariclea Darclée debuta la Teatro alla Scala în opera Le Cid de Jules Massenet — un moment care i-a deschis drumul spre gloria internațională și marile scene lirice ale Europei.  (…) „Era de mult timp – scria Gazzeta Musicale din Milano, imediat după această reprezentație  – de când pe scenele noastre nu mai apăruse o artistă care, deși la început de drum, să fie deja înzestrată cu calități de școală, de stil, de sensibilitate și de talent dramatic, demne de teatrul liric (…).”

Debutul său remarcabil a fost elogiat de presa milaneză a vremii, care sublinia calitățile sale excepționale de voce, expresivitate și talent dramatic. De-a lungul carierei, artista a urcat pe scena Teatrului alla Scala de 137 de ori, devenind o figură emblematică a acestei instituții și o voce de referință în istoria lirică universală.

Vor lua cuvântul: TOMMASO SACCHI – Consilier pentru Cultură, Primăria Milano; DIANA DE MARCHI – Președinta Comisiei pentru egalitate de șanse; 

Maria Pia Ferraris – Archivio Storico Ricordi Milano;  Vittoria Licari – Muzicolog; Adriano Bassi – Muzicolog, Societatea Dante Alighieri Milano; Ida Garzonio; Violeta Popescu – Centrul Cultural Italo-Român. Relatorii sunt muzicologi și cercetători de prestigiu, iar intervențiile lor vor aduce o contribuție valoroasă la redescoperirea și aprofundarea operei și personalității sopranei Hariclea Darclée.

La 125 de ani de la premiera mondială a operei Tosca, evenimentul constituie și un omagiu adus sopranei Hariclea Darclée, prima interpretă a rolului Floria Tosca, a cărei bravură artistică a fost elogiată la acea vreme de toate marile cotidiene italiene. La Gazzetta di Venezia», din 27 dicembre 1905 aduce în atenție succesul pe care opera Tosca îl are la Teatrul La Fenice, cu aceleași elogii la adresa primei interprete a rolului Floria Tosca, creatoare a acestui rol, aplaudată îndelung  de publicul prezent.  (….) Doamna Darclée a fost creatoarea rolului Tosca lui Puccini. La Roma, la Milano, pretutindeni, și chiar aseară, în fața acelui public magnific care a umplut La Fenice de sus până jos, grațioasa artistă a disimulat dificultățile enorme ale teribilului rol al protagonistei – dificultăți scenice singulare pentru frământătoarea teroare a Floriei Tosca în actul uciderii lui Scarpia, pentru compasiunea și respectul pe care le exprimă față de cel mort, pentru sfâșierea inimii în momentul în care iubita realizează infama înșelăciune a lui Scarpia (…) (…) Doamna Darclée și-a etalat plenitudinea vocală cu măiestria celei care nu poate măsura și, de fapt, nu măsoară; a cântat aria Vissi d’arte e di amore în mijlocul aplauzelor insistente, la fel cum a accentuat energic duetul frământat cu Cavaradossi din actul III. (…)

Evenimentul include și prezentarea volumului „Hariclea Darclée. La Diva della Lirica che incantò artisti e pubblico”, semnat de Ida Garzonio și apărut la editura Rediviva. Manifestarea este dedicată împlinirii a 125 de ani de la premiera mondială a operei Tosca de Giacomo Puccini, în care Hariclea Darclée a interpretat în premieră absolută rolul Floria Tosca, la Teatro Costanzi din Roma, la 14 ianuarie 1900.Volumul dedicat marii soprane a fost prezentat în 2024, anul centenarului Puccini, în numeroase orașe italiene și la Opera Națională din București, ca parte a inițiativelor culturale dedicate memoriei marelui compozitor. 

Inițiativa este legată și de proiectul „Milano è Memoria”, promovat de municipalitatea din Milano. La 17 octombrie 2023, o placă comemorativă a fost dezvelită pe Via Cernaia 2, locul reședinței milaneze în care Darclée a locuit între 1890 și 1910.

            “(…) Elena Teodorini. Acesta este unul dintre cele mai frumoase nume cu care se mândrește teatrul liric contemporan (…)  sunt primele cuvinte, pe care le citim în prestigioasa revistă muzicală italiană a vremii, Il teatro Illustrato din Milano, ediția din 1885,  condusă de Edoardo Sonzogno (1836 – 1920) mare editor muzical italian. Revista era cunoscută pentru portretele sale dedicate marilor maeștri și artiști celebri, vederi și schițe de scene, desene de teatre monumentale, costume de teatru și alte ornamente legate de lumea teatrului. Unul dintre numerele revistei din anul 1885, coperta, dar și un o pagină întreagă, este dedicat sopranei Elenei Teodorini, aflată în acel moment, într-o perioadă de mare ascensiune artistică în Italia și pe marile scene ale lumii lirice internaționale.

(…) Un merit aparte al doamnei Teodorini – scrie editorul milanez – este acela de a interpreta, cu aceeași sensibilitate artistică și valoare, orice rol din repertoriul dramatic, reușind să exceleze în toate genurile cu o mare abilitate; de la “Figlia del Risorgimento”  la “L’ebrea” de Fromental Halévy, câte personaje nu a întruchipat cu o forță artistică de neegalat? Teodorini are darul prețios de a îmbina comoara unei voci magnifice – amplă în registrele grave, omogenă în centru și vibrantă în acute – cu un talent muzical și dramatic de prim rang. Numeroase coroane de lauri și flori i-au fost deja oferite acestei eminente cântărețe, dar, fiind încă tânără, va avea ocazia să culeagă multe altele, în onoarea sa și a artei, pe care Teodorini o înnobilează cu strălucirea sa (…)

Un elogiu extraordinar de frumos, care aduce în atenție prestigiul de care se bucura Elena Teodorini în lumea lirică italiană, ea fiind, nu doar prima artistă româncă care a ajuns la studii muzicale în Italia, dar și prima soprană care a urcat pe scena de la Teatro alla Scala, la doar de 22 de ani în 1879 (înaintea sopranei Hariclea Darclee, care a debutat aici în 1890), fiind în același timp, și o deschizătoare de drumuri, prin fondarea mai multor școli și academii de canto, la Milano, Paris, Buenos Aires, Rio de Janeiro, București.

Într-o zi de 26 februarie 1926, Elena Teodorini se stingea la București,  un destin artistic românesc care se leagă de orașul Milano și Italia, pentru mai bine de două decenii (1871- cca. 1903) cât a locuit aici.

S-a născut pe 25 martie 1857 la Craiova într-o familie de artişti. Elena Teodorini a fost fiica lui Theodor şi a Mariei Teodorini şi nepoata actorilor Ion Vlădicescu şi Raluca Stavrescu. Aristizza Romanescu, marea artistă, a fost verişoara ei primară.  Avea doar 14 ani când a lăsat orașul natal, Craiova, pentru a veni să studieze pianul la Conservatorul din Milano, unde  în puțin timp, talentul și vocația sa, au făcut-o să devină  o apreciată pianistă concertistică, întrucât studiul pianului, îl începuse deja de la vârsta de șase ani. Aflată la studii la Conservatorul din Milano, își descoperă talentul și dorința de urma și studii de canto;

Timp de aproape douăzeci de ani cât a durat cariera sa, ca soprană și mezzosoprană, căci, apoi s-a dedicat activității didactice pentru alte încă două decenii, până la moartea sa, a cântat pe toate marile scene din Italia, în Europa, America de Sud etc. Vocea ei se adapta la fel de bine atât  rolurilor dramatice sau de operă, ca mezzosoprană sau contralto, datorită extensiei excepționale, fiind apreciată și pentru calitățile sale scenice.

În 1877, la doar 20 de ani, a debutat ca solistă alături de tenorul Armando di Gondi, în opera Maria di Rohan de Gaetano Donizetti, la Teatro Civico Tosello din orașul Cuneo, iar în următorii doi ani, i s-au încredințat diverse roluri de mezzosoprană la teatrele lirice din Roma, Livorno, Pisa, Napoli, Chieti, Napoli, Palermo, Bologna etc.  Teatrul Civico Tosello din Cuneo, fiind prima sa colaborare ca și soprană în Italia.

În 1879, Elena Teodorini și-a făcut debutul pe scena prestigiosului Teatro dal Verme din Milano, în rolul Maria din opera La Fille du Regiment de Gaetano Donizetti, apoi, a fost distribuită în rolul protagonistei Rachel din opera La Juive de Fromental Halévy, pe un libret scris de Eugène Scribe, care a fost pentru prima oară pusă în scenă la Opera din Paris în 1835.

La Teatro alla Scala din Milano, soprana Teodorini debutează în stagiunea muzicală 1879/1880, ca apoi, să o regăsim pentru trei ani consecutivi, pe afișele stagiunilor muzicale: 1879-1880 în rolul Margaretei din opera Faust de Ch. Gounod; 1881-1882 în trei reprezentații cu opera Hughenoții (rolul Valentina) și Herodiade (Erodiade) – de Jules Massenet (1881).  Va fi prezentă și în stagiunea 1892-1893 în rolul Lucreției din opera Lucrezia Borgia, de Gaetano Donizetti, inspirată din drama cu același nume de Victor Hugo, care avut premiera la Teatro alla Scala, în anul 1833. Din documentele vremii, aflăm că Elena Teodorini a interpretat în premieră  rolul Bianca din opera Bianca da Cervia, de Antonio Smareglia, cu un libret de Francesco Pozza, a cărei premieră a avut loc la Teatro alla Scala pe 7 februarie 1882.

În deceniul 1880-1890 regăsim numele artistei Elena Teodorini pe afișele mai multor reprezentații la Teatrul Costanzi din Roma. Unul dintre rolurile interpretate în premieră aici, a fost opera „Mala Pasqua” care a avut prima reprezentație la data de 9 aprilie 1890 la Teatrul Costanzi, o operă în trei acte compusă de Stanislao Gastaldon cu un libret de Giovanni Domenico Bartocci-Fontana. Libretul este bazat pe piesa lui Giovanni Verga, „Cavalleria rusticana” pe care Verga o adaptase din povestirea sa scurtă cu același nume. Alături de Elena Teodorini care interpreta rolul „Carmela” s-a aflat tenorul Giuseppe Russitano în rolul “Turiddu”. Opera a fost pusă în scenă la Roma de trei ori, pentru un total de patru reprezentații. În seara primei reprezentații, printre spectatorii prezenți, s-au aflat prințesa Odescalchi, Lina Crispi, soția prim-ministrului Francesco Crispi și mulți reprezentanți ai aristocrației romane.  În ciuda scepticismului criticilor, opera a avut succes la public, iar, Elena Teodorini a fost aplaudată îndelung în toate cele patru reprezentații.

Informații despre prestația și succesul Elenei Teodorini, aflăm și din relatările legate de rolurile pe care ea le interpretează pe scenele teatrelor din Madrid, Barcelona, Lisabona, Viena, Montevideo, Rio de Janeiro etc. O operă foarte bine primită în Portugalia,  a fost  I Doria de Augusto Machado, cu un libret semnat de A. Ghislanzoni, a cărei premieră a avut loc la 15 ianuarie 1887 la Teatro Nacional de São Carlos din Lisabona, în care soprana Teodorini a interpretat rolul Leonorei.  Opera a fost receptată cu entuziasm de public,  încât compozitorul ei,  Augusto Machado, a comandat la Milano, tipărirea unei ediții speciale a partiturii operei I Doria, pentru a fi oferită în dar fiecărui interpret principal. Astfel că, pe coperta fasciculului 293 din 11 februarie 1897, găsim fotografia Elenei Teodorini, subliniind prestigiul și recunoașterea carierei sale, ea fiind apreciată pentru profunzimea expresivă și puterea sa vocală, care confirma statutul său de artistă de primă mână în peisajul liric internațional.

Se retrage de pe scena lirică în jurului anului 1900, dar continuă să cânte, întrucât, pe 16 mai 1901, o regăsim la Paris alături de George Enescu care o acompaniază la pian, în cadrul unui recital de arii și lieduri de Fauré, Schumann, Grieg și Schubert.

De la Milano, unde deja ținea cursuri de canto, ajunge la Paris, unde în anul 1908 întemeiază Academia Lirică Română (pe fațada clădirii din Paris unde a fost deschisă Academia, există astăzi o placă memorială). De aici, pleacă spre America de Sud, unde în 1915, devine director al Conservatorului Guvernamental din Buenos Aires, iar în 1918 fondează,  Escola superior de canto „Ars et vox” la Rio de Janeiro.  Cariera ei didactică fiind la fel apreciată atât în Europa cât și în America de Sud, precum la fel ca cea de artistă lirică.

 Deși departe de meleagurile românești, a ținut mereu legătura cu orașul natal Craiova. Dintr-o relatare a Gazetei de Transilvania, aflăm că: “în 1888, peste 100 de persoane au așteptat-o cu la gara din Craiova. Seara, membrii mai multor societăţi din localitate, însoțiți de torţe şi muzică, s-au deplasat la domiciliul cântăreței, unde preşedintele societăţii „Ajutorul“, D. Grecescu, i-a urat bun venit, în aclamațiile mulțumii. Ieșind la balcon, profund mișcată, Elena Teodorini le-a mulțumit concetățenilor săi pentru primirea făcută și s-a declarat mândră că este româncă și, mai ales, craioveancă. (…) A doua zi, a fost, din nou, sărbătorită, la concertul pe care l-a susținut. „Gazeta de Transilvania” informează că, înainte de a pleca la Viena, pentru a susține câteva concerte, Elena Teodorini urma să dea o reprezentație la Craiova în folosul săracilor. Se mai amintește de aprecierea de care se bucură la Casa regală, de la care a primit cadou o diademă. [Lavinia Dumitrașcu, Realități craiovene în paginile Gazetei de Transilvania” 1886-1894]. Contribuția ei la realizarea primelor stagiuni muzicale la Opera Română din București, este marcată prin existența unui bust al artistei, situat în foierul clădirii.

Elena Teodorini este prezentă cu înregistrări în volumul 4 al Colecției Harold Wayne (1902-1904). Acest album, lansat în 2011, include înregistrări istorice ale unor artiști de operă renumiți din acea perioadă. Printre piesele interpretate de Elena Teodorini în această colecție se numără: ‘Habanera’” din opera Carmen de Georges Bizet; “Rondo” din Lucrezia Borgia de Gaetano Donizetti; “Preghiera” din La Gioconda de Amilcare Ponchielli;  “Parla Waltz” de Luigi Arditi; “M’odi, ah m’odi” din Lucrezia Borgia. Colecția Harold Wayne Collection, Vol. 4 (1902-1904) face parte dintr-o serie de înregistrări istorice restaurate și reeditate, care includ interpretări ale marilor cântăreți de operă de la începutul secolului XX.

            În 2026 când se vor împlini 100 de ani de la moartea Elenei Teodorini, Centrul Cultural Italo-Român din Milano, dorește să inițieze mai multe evenimente împreună cu instituții românești si italiene, care să readucă în memoria contemporanilor, personalitatea sopranei Elena Teodorini, figură marcantă a culturii și artei românești care a trăit în Italia, peste două decenii.  Elena Teodorini a avut o contribuție semnificativă la istoria liricii italiene, fiind considerată nu doar una dintre cele mai importante artiste lirice ale secolului XIX, ci și o pionieră, prin inițiativele sale de a fonda școli și academii de canto, atât în Europa cât și America de Sud, într-o epocă,  care prezenta multe dificultăți și bariere.

Violeta Popescu

       Suntem extrem de fericiți – a spus soprana de renume internațional LEONTINA VĂDUVA – care a făcut parte din juriul concursului, că marea noastră soprană rămâne în memoria tuturor celor care iubesc muzica lirică și apreciază adevăratele valori ale României, ea fiind un simbol al culturii românești”.

           Sâmbătă, 26 octombrie 2024, la prestigioasa Villa Borromeo d’Adda din Arcore a avut loc ceremonia de premiere a primei ediții a Concursului Internațional de Operă „Città di Arcore” dedicat lui Giacomo Puccini, cu ocazia Centenarului morții marelui compozitor.

Nu mai puțin de 50 de candidați de diferite naționalități, au luat parte la concursul promovat și organizat de Municipalitatea din Arcore, în parteneriat cu mai multe instituții publice, Regione Lombardia, Fondazione Giacomo Puccini – Lucca, Primăria din Lucca, , manifestare care și-a propus să celebreze opera și moștenirea artistică a lui Giacomo Puccini, aducând în prim-plan tinerii cântăreți de operă din întreaga lume.

Manifestarea s-a bucurat patronajul Ministerului Culturii Italiene, Fondazione Puccini Lucca, Archivio Storico Ricordi, Opera Națională din București, Consulatul General al României la Milano, Centrul Cultural Italo-român din Milano.  Festivalul Puccini a debutat pe 19 octombrie 2024 cu deschiderea unei expoziții documentare dedicată marelui compozitor, expoziție cuprinde și o secțiune cu documente și fotografii despre soprana Hariclea Darclée, dar și două costume de la Teatro alla Scala, pe care care soprana le-a purtat în operele “Tosca” și “Manon Lescaut”.

O noutate remarcabilă a acestei ediții a Concursului liric internațional, o reprezintă instituirea pentru prima dată în Italia, a unui premiu special internațional: Hariclea Darclée” pentru cea mai bună interpretă a operei lui Giacomo Puccini, care a fost acordat de către juriu, tinerei soprane italience LAURA STELLA, ca un omagiu adus uneia dintre cele mai mari soprane ale lumii, prima interpretă a rolului Floria Tosca.

La invitația și solicitarea organizatorilor, Premiul special „Hariclea Darclée” în valoare de 1 200 euro, a fost oferit de Consulatul General al României la Milano, împreună cu Centrul Cultural Italo-român și comunitatea românească din oraș, ca un însemn al aprecierii pe care România îl poartă uneia dintre cele mai mari artiste ale lumii lirice internaționale, un gest simbolic de omagiu adus sopranei născute la Brăila, care a trăit patru decenii în orașul Milano, și unde din 2023 în Via Cernaia 2,  există o placă memorială pe locul fostei sale case,  inaugurată cu sprijinul Primăriei din Milano

Hariclea Darclée a lăsat o moștenire impresionantă, fiind cunoscută pentru tehnica sa vocală impecabilă interpretând peste 50 de roluri în cariera sa artistică, urcând scena prestigiosului TEATRO alla SCALA din Milano de 137 de ori, în cele nu mai puțin, de 12 producții muzicale în deceniul 1890 – 1900, așa cum scrie autoarea Ida Garzonio în volumul său dedicat mari soprane: Hariclea Darclée. Diva muzicii lirice care a fermecat artiștii și publicul”.

Din juriul concursului, au făcut parte Fănel Ignat – director artistic, Opera Națională din  București, Leontina Vaduva, soprană de renume internațional, Gianpaolo Mazzoli director al Conservatorului Boccherini din Lucca, Carlo Balzaretti director al Conservatorului Puccini din Gallarate și Marco Impallomeni, artist liric.

Selecția a fost una extrem de dificilă – se menționează comunicatul de presă al organizatorilor – și s-a încheiat cu 10 finaliști dintre care juriul a desemnat pe soprana Aigerim Altynbek, câștigătoare a concursului „Città di Arcore – G. Puccini” cu o bursă de 1700 de euro oferită de municipalitatea din Arcore împreună cu un concert care va avea loc în 2025 tot în Arcore.

Premiul al doilea de 1 500 de euro oferit de Fondazione G. Puccini a fost acordat italiencei Donatella De Luca, care a primit, de asemenea, un concert la Conservatorul Boccherini din Lucca.

Opera Națională din București i-a oferit tot sopranei Donatelle De Luca un concert pentru următoarea stagiune muzicală din 2025, pe scena Operei Naționale.

Premiul al treilea, în valoare de 1.200 de euro, oferit de orașul Lucca, a fost acordat mezzo-sopranei italiene Elena Antonini.

Între premiile speciale:

Premiul special Hariclea Darclee pentru cea mai bună interpretă a operei lui Puccini, 1 200 euro

Premiul special „Regina Margherita”, oferit de Ordinul Dinastic al Casei de Savoia

secțiunea Lombardia, în valoare de 1 200 de euro, a fost acordat sopranei iraniene Forooz Razavi împreună cu trei concerte oferite de Conservatorul din Gallarate, importantul circuit Brianza Classica- Early Music Italia și Consorzio Brianteo Villa Greppi.

Premiul special „Felice Schiavi” în valoare de 1 200 de euro, oferit de Hyundai F.lli Novara, a fost a fost acordat ex-aequo tenorului Daniele Falcone și baritonului Leonardo Cremona.

LAURA STELLA

S-a născut în 1994 în Alghero, Sardinia. S-a înscris la Conservatorul de Muzică din din Sassari la vârsta de 14 ani, iar apoi, a obținut Diploma în Canto la Conservatorul Luca Marenzio din Brescia în 2015. Își continuă studiile muzicale la Lugano, în Elveția, unde urmează un Master of Arts in Music Performance și un Master of Arts in Music Pedagogy,  sub îndrumarea profesoarelor Barbara Zanichelli și Luisa Castellani. De-a lungul anilor, a participat la cursuri de Master Class cu Gianni Maffeo, Marcin Abela, Yva Barthelemy, Franco Vassallo și Marco Berti. Studentă din anul 2023 a Academiei de Muzică Mascagni, studiază în prezent canto cu baritonul Massimo Cavalletti. Dirijată de M. Francesco Bossaglia în 2019 în „Sieben Fruhe Lieder” pentru voce și orchestră de Berg, în 2020 a interpretat rolul domnișoarei Baggott în „Il piccolo spazzacamino” de Britten în regia lui Lorenza Cantini. La 23 august 2023, debutează în rolul Matilde în opera „Silvano” de Pietro Mascagni, o producție a Teatrului Goldoni în regia lui Carmelo Alù și dirijată de maestrul Lorenzo Tazzieri. În 2024, a debutat în rolul Santuzza din opera Cavalleria Rusticana de Pietro Mascagni, într-o producție realizată Associazione Musica e Scena.

În 2023, a câștigat numeroase premii la concursuri internaționale de operă. Printre acestea se numără:

– Premiul special Rotary Mascagni la concursul de operă „Voci Mascagnane”

– Locul al treilea la prima ediție a Premiului Courir pentru muzică

– Premiul I la cea de-a XIV-a ediție a Concursului Internațional „Città di Brescia” Omagiu Mariei Callas.

– Premiul pentru mențiune de onoare al Concursului Internațional de canto Clasic de la Viena. Tot în 2023, a fost premiată la concursul de operă „Claudio Desderi”, la concursul „Ismaele Voltolini” și la „Festivalul Mimas”.

În ultimii doi ani colaborează în producții muzicale cu mari dirijori precum Lorenzo Tazzieri și Roberto Abbado. În februarie 2025 va interpreta dublul rol al mamei Cenușăresei/Matrigna în opera „Cenușăreasa” de Cristian Carrara, regizată de Sonia Dorigo și dirijată de Eddi De Nadai la teatrele din Pordenone și Udine.

26 octombrie 1673 este data nașterii lui Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei, cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, om politic şi scriitor român. Personalitate umanistă de talie europeană, scriitor şi om de ştiinţă cu formaţie enciclopedică, Dimitrie Cantemir este unul dintre primii gânditori români care realizează integrarea culturii româneşti în mişcarea artistică, filosofică şi ştiinţifică a Renaşterii europene.

La statuia marelui cărturar va avea loc o ceremonie religioasă, urmată de o depunere de jerbe de flori, moment muzical și vor fi rostite alocuțiuni. Statuia marelui cărturar român, a fost inaugurată pe data de 9 februarie 1975.

Între participanții la acel eveniment a fost si pr. Traian Valdman, paroh al bisericii ortodoxe române din Milano, care avea să scrie: (…)  În invitația primită pentru acest eveniment se scria: „Ambasada României și Biblioteca Ambrosiana au onoarea de a invita Excelența Voastră la ceremonia de dezvelire, în curtea de onoare a Bibliotecii Ambrosiana, a statuii distinsului istoric și om de litere român Dimitrie Cantemir, Principe al Moldovei”. În jurnalul nou înființate Parohii Ortodoxe Române din 9 februarie 1975, am găsit scris de mine în limba română: „Inaugurarea statuii lui Cantemir la Biblioteca Ambrosiana din Milano. Au vorbit ambasadorul Ionașcu și monseniorul Paredi, prefectul Bibliotecii Ambrosiana. Au fost prezenți numeroși români’, precum și prieteni italieni, printre care și prietenul nostru profesorul Cesare Alzati (…)

În anul 2025, se vor împlini cinci decenii de când, în grădina interioară a prestigioasei Biblioteci, important loc de cultură al Italiei care reuneşte Academia şi Pinacoteca Ambrosiana, se găseşte statuia marelui erudit român, operă realizată în anii ‘70 de artistul Ion Irimescu (1903–2005), „patriarhul artelor româneşti”, care a fost amplasată în perimetrul intitulat Il Cortile degli Spiriti Magni, după un vers din Infernul de Dante, alături de statuile unor importante personalităţi ale culturii europene: Platon, Sfântul Toma de Aquino, Dante Alighieri, Alessandro Manzoni, Chateaubriand, Goethe, Shakespeare, Sandor Petöfi şi Teofrasto Paracelsus. Statuia de bronz, cu o înălţime de 2,40 m, îl reprezintă pe Dimitrie Cantemir în ţinută de curte, cu perucă după moda epocii, ţinând în mâna stângă lucrarea cu caracter enciclopedic „Descriptio Moldaviae”, prima operă completă şi detaliată despre geografia, organizarea politică şi administrativă, despre religie, despre graiul, slovele, etnografia şi folclorul Moldovei.

Este meritul profesorului Ovidiu Drimba (1919-2015) care în anii’70 a propus conducerii Bibliotecii Ambrosiana din Milano, ca o statuie a savantului Dimitrie Cantemir, „acest Lorenzo de Medici al nostru”, cum îl definea George Călinescu, să fie așezată în curtea Bibliotecii, „Il cortile degli Spiriti Magni”, alături de busturile lui Platon, Sfântul Toma de Aquino, Dante Alighieri, Alessandro Manzoni, Chateaubriand, Goethe, Shakespeare, Sandor Petöfi, și Teofrast Paracelsus. 

Statuia marelui este o operă realizată de marele artist Ion Irimescu 1903-2005, „patriarhul artelor românești, fiind poziţionată între statuile lui Dante și Shakespeare.

Despre contextul amplasării statuii savantului Dimitrie Cantemir la Milano în anii ‘70, profesorul Ovidiu Drimba avea să povestească în cadrul unui interviu: „În curtea Bibliotecii – erau nouă statui de bronz de mărime naturală ale unor personalități de primă mărime în istoria europeană. Frontal erau așezați Dante Alighieri și Toma d’Aquino. În momentul în care s-a anunțat că trebuie găsită încă o personalitate europeană care să fie plasată în acel loc liber al curții, eu am făcut propunerea ca Dimitrie Cantemir să fie ales” (…).

Așa cum se cunoaște, din 1968 până în 1979 profesorul Ovidiu Drimba a fost detaşat în Italia ca titular al Catedrei de limbă şi literatură română de la Universitatea din Torino, predând şi la Universitatea Sacro Cuore Catolică din Milano, perioadă în care a organizat în cele două orașe, zeci de conferințe sau expoziții pe teme de cultură românească. Tot de numele istoricului Ovidiu Drimba lui se leagă și inițiativa străzii cu numele poetului Vasile Alecsandri inaugurată pe 1 februarie 1977, ca semn al importanței sale misiunii diplomatice în Piemonte.

Și în Franța, numele lui Dimitrie Cantemir este inscripționat și pe fațada faimoasei Biblioteci Sainte-Geneviève din Paris (coloana din dreapta).

Membru al Academiei de Științe din Berlin, Dimitrie Cantemir a fost un unificator al culturii noastre care ne-a proiectat în Europa (Ioan Aurel Pop).

Milano, 21 octombrie 2024

Violeta Popescu – Centrul Cultural Italo Român

Tel. 3407638880

www.culturaromena.it

www.rediviva.it

Vor evolua în cadrul spectacolului, prim balerine ale Corpului de Balet al Teatrului de Operă din Roma, precum Rebecca Bianchi, prim-balerinul Michele Satriano, dar și Eleonora Abbagnato, directoarea Corpului de Balet al Teatro dell’Opera di Roma, care va primi în cadrul serii premiul Marinel Ștefănescu pentru întreaga sa activitate. De la Opera din București, vor fi prezenți soliștii Irina Chiriacescu și David Duțu.

În programul serii, Compania Nuovo Balletto Classico, în regia lui Rezart Stafa, va pune în scenă câteva dintre coregrafiile maestrului Ștefănescu. Este un premiu instituit în memoria marelui balerin și coregraf Marinel Ștefănescu, sosit în anii ’70 în Italia, prim balerin al Operei din Zurich, prim balerin la Opera Teatro alla Scala din Milano, care a evoluat în peste o mie de spectacole de balet pe cele mai mari scene ale lumii; a obținut nenumărate premii naționale și internaționale pentru cariera sa strălucită.

În timpul seratei, va fi decernat și premiul pentru întreaga carieră Eleonorei Abbagnato, étoile a Operei din Paris, directoare Corpului de Balet – Teatro dell’Opera din Roma și președintă l Consiliului Superior de organizare a Galei.

Compania de balet, Noul Balet Clasic, fondată în anul 1978 în Reggio Emilia de balerinii Marinel Ștefanescu și Liliana Cosi, continuă și  desfășoară și astăzi, o bogată activitate didactică și artistică pe teritoriul Italiei. Cea mai mare parte a repertoriului Companiei de balet constă în creații noi ale maestrului Ștefănescu pe muzică simfonică sau originală, cum este cazul colaborării cu compozitorul Adrian Enescu, muzică care a inspirat baleturi pe teme noi și universale, precum  „Patetica” de Ceaikovski, „Concertul” de Rahmaninov; „Romeo și Julieta” de Ceaikovski; „Anàfura« de Adrian Enescu; »Trezirea umanității” de Stravinski-Smetana-Enescu, „Rădăcini” de Liszt Enescu Skriabin, „Omagiu lui Ceaikovski « de Ceaikovski, »Doina « pe muzică populară românească, »În așteptarea timpului nou” de Brahms „Nunta” de George Enescu; „Ground Zero – New Garden” de Barber-Ciaikovski-Enescu, „Zori de pace și armonie” de Alexandr Skriabin „Variațiuni pe tema dragostei « de Liszt și numeroase»Miniaturi ” pe muzică de Chopin, Porumbescu, Debussy, Albeniz, Liszt, Beethoven, Gounod, Mozart, Vivaldi, Delibes, Ceaikovski, Albinoni, Massenet, Brahms, Adrian Enescu.

MARINEL ȘTEFĂNESCU (București, 1947- Reggio Emilia, 2023)

Prim balerin al Operei Române, prim balerin al Operei din Zurich, al Operei Teatro alla Scala din Milano, a evoluat în peste 2000 de spectacole de balet în toată lumea, aclamat și iubit de publicul larg, cu numeroase și prestigioase premii obținute în cursul lungii sale cariere. Fondator al uneia dintre cele mai importante fundații de balet din Italia, împreună cu balerina Liliana Cosi, a format zeci de generații de mari balerini, care evoluează astăzi pe scenele internaționale.

Născut la Bucureşti, s-a înscris, la recomandarea unchiului său, prim balerinul Gabriel Popescu, la Şcoala de balet a Operei din Bucureşti, unde obţine diploma în 1967, cu maximum de voturi. Devine în curând prim balerin şi este invitat la Moscova pentru un curs de perfecţionare la Teatrul „Balşoi” şi apoi la „Kirov” din Leningrad, unde face studii cu faimosul Puşkin. În 1968 obţine „Marele Premiu” şi „Medalia de Aur” la „Concursul Internaţional de Dans” de la Varna, condus de Barîşnikov, după care este nominalizat prim balerin la Opera din Bucureşti. În 1969 este răsplătit cu „Premiul pentru cea mai bună interpretare” la „Concursul de Balet” de la Moscova. Dincolo de pasiunea sa ca prim balerin îşi descoperă vocaţia pentru coregrafie şi creează pe muzica lui Bach piesa „Ascultă-ţi vocea”. În 1969 începe cariera internaţională şi este invitat pe scenele teatrelor de Operă din Europa şi din Asia, dansând în Gale Mondiale, avându-le ca partenere pe Alicia Alonso, Tessa Beaumont, Magdalena Popa, Ileana Iliescu, Natalia Makarova, Liane Daydé, Ekaterina Maximova, Vera Kirova, Liliana Cosi.

Ca un „danceur noble”, cum este numit, evoluează la Teatrul „Balşoi” din Moscova şi la „Kirov” din Leningrad, la Odesa şi Kiev. Ca reprezentat al României participă la Festivalul de Balet de la Tokyo. Timp de patru ani, e prim balerin la Opera din Zürich, unde este răsplătit cu ropote de aplauze alături de Rudolf Nureyev. În 1976 se căsătoreşte la Londra cu Louise Ann Smith şi au trei fete. Fugind din ţară, obţine cetăţenia italiană în 1984.

După întâlnirea de la Madrid cu Liliana Cosi începe să danseze alături de ea pe scena de la Scala, în „Giselle”, „Excelsior”, „Schiaccianoci”, „Les Sylphides”, „Romeo şi Julietta”, dar şi la Zürich, Londra, Berlin, Pavia, Bordeaux.

În calitate de coregraf a semnat „Orfeu şi Euridice” de Gluck, „Patetica” de Ceaikovski şi „Uvertura fantastică la Romeo şi Julieta”, „Nopţile Aurorei” de Ceaikovski şi „Spartacus” de Haciaturian. Fiecare creaţie a sa a fost concepută într-o manieră globală, incluzând muzică, coregrafie, gest, lumini, costume.

Violeta Popescu

Centrul Cultural Italo-Român din Milano

www.culturaromena.it 

Vernisajul evenimentului va avea loc pe data de 12 octombrie, la Galeria ArtEast, începând cu ora 17:00 și va include o discuție cu sociologii Sebastian Țoc și Dinu Guțu, cercetătoarea și artista italiană Valentina Avanzini, precum și artistul Alexandru Țibu. Discuția, moderată de curatoarea Cristina Stoenescu, va oferi un context mai amplu asupra fenomenului migrației feminine din România, cunoscut și sub denumirea de „Fenomenul Sindromul Italia”.

Tot în cadrul expoziției, va fi lansată o broșură ce reunește o serie de rezumate de cercetări antropologice și sociologice referitoare la migrația femeilor în Italia, cu texte semnate de Remus Gabriel Anghel, Valentina Avanzini, Olena Fedyuk, Dinu Guțu, Diana Meseșan, Rosa Maria Radogna, Viorela Dinu și Sebastian Țoc.

„Expoziția este ghidată pe de-o parte de cercetările sociologice și antropologice asupra fenomenului de migrație de muncă în rândul femeilor românce în Italia, iar pe de altă parte este informată și de experiențele personale și ale familiilor noastre, care eu plecat în căutarea unui trai mai bun. Așadar lucrările artiștilor: Vlad Albu, Ioana Cîrlig, Ioana Moldovan, Alexandru Țibu și discursul curatorial sunt inerent influențate de un cumul de factori subiectivi, dar care se separă de spectacolul mediatic prin care aceste vieți sunt uneori privite, sau de statisticile reci anunțate la știri. Sintagme precum „sindromul Italia” au devenit cunoscute publicului larg pentru a descrie stările de surmenare fizică și psihologică, a femeilor care au grijă de copiii și de bătrânii, acestea lucrând uneori fără contracte, sau în condiții de muncă foarte grele cu programe îndelungate. Expoziția își extinde însă privirea spre un context socio-politic mai larg ce creează efecte asupra modului în care se renegociază relațiile sociale și familiale, și care au de-a face, inerent și cu statutul femeii în societate.

Parteneri ai cercetării:

România: ArtEast Gallery, ISCOADA, Photography INFLUX, Slow Sync PH, Ziarul de Iași

Italia – Centro Culturale Italo Romeno din Milano

Lucrările prezentate în expoziția de la galeria ArtEast din Iași acoperă un orizont local.

Timpul așteptării rămâne suspendat, între plecare și întoarcere, între realitatea socială și economică ce influențează valurile de migrații și realitatea domestică. Astfel, „august infinit” este acea lună a reîntoarcerii mamelor, a surorilor și a bunicilor înapoi „acasă”, pentru a-și revedea familiile; un august indefinit amânat, uneori ani la rândul. Timpul devine vizibil fracționat: cel al caselor neterminate, cel al darurilor din Italia, timpul copiilor care cresc, ceasurile lungi ale celor singuri. Aceste percepții diferite crează spațialități distincte, care se întrepătrund, și sunt în continuare schimbare, vizibile mai ales în fotografiile realizate de artistele Ioana Cîrlig și Ioana Moldovan, în dialog cu instalația sculpturală semnată de Vlad Albu. Alexandru Țibu prezintă în contrast cu materialitățile obiectelor fotografice și sculpturale, o lucrare video în care vocile celor ce pleacă și se reîntorc ghidează o conversație afectivă despre migrație, iluzii și despre ceea ce putem înțelege despre muncă. ” – Curatoare Cristina Stoenesscu

𝗔𝘂𝗴𝘂𝘀𝘁 𝗶𝗻𝗳𝗶𝗻𝗶𝘁
Artiste și artiști: Vlad Albu, Ioana Cîrlig, Ioana Moldovan, Alexandru Țibu
Curatoare: Cristina Stoenescu

𝗧𝗔𝗟𝗞 : 𝗚𝗲𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗶 𝗮𝗹𝗲 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗮̆𝗿𝘁̦𝗶𝗿𝗶𝗶. 𝗜𝘁𝗮𝗹𝗶𝗮
Invitați: Sebastian Țoc, Dinu Guțu, Valentina Avanzini, Alexandru Țibu

𝗟𝗮𝗻𝘀𝗮𝗿𝗲 𝗕𝗿𝗼𝘀̦𝘂𝗿𝗮̆ : 𝗚𝗲𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗶 𝗮𝗹𝗲 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗮̆𝗿𝘁̦𝗶𝗿𝗶𝗶. 𝗜𝘁𝗮𝗹𝗶𝗮
Autori: Remus Gabriel Anghel, Valentina Avanzini, Olena Fedyuk, Dinu Guțu, Diana Meseșan, Rosa Maria Radogna, Viorela Dinu, și Sebastian Țoc

 12 septembrie, 2024, 17:00
Galeria ArtEast, Iași

𝗣𝗿𝗼𝗴𝗿𝗮𝗺 𝘃𝗶𝘇𝗶𝘁𝗲 𝗲𝘅𝗽𝗼𝘇𝗶𝘁̦𝗶𝗲:
13.10 – 02.11.2024
pe bază de programare telefonică sau pe WhatsApp,
+40 742 184 707

Expoziția și publicația fac parte din proiectul cultural „Geografii ale despărțirii.Italia” coordonat de Ingrid Ene.

Proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național  (AFCN)

Premiul special Hariclea DARCLEE

 24-26 octombrie 2024. Villa Borromeo D’Adda, ARCORE

Concursul Internațional de Canto este adresat tinerilor cântăreți de operă și este promovat și organizat de Departamentul Cultural al Municipalității din Arcore (MB) în colaborare cu mai multe instituții muzicale, ca parte integrantă a proiectului „Arcore – orașul muzicii” ajuns la cea de a cincea ediție, dedicat în acest an marelui compozitor Giacomo Puccini, la cei o sută de ani de la moartea sa. Concursul va avea loc în perioada 24-26 octombrie 2026 la prestigioasa Villa Borromeo D’Adda din Arcore, și se va desfășura sub patronajul Ministerului Culturii din Italia, al Provinciei Monza-Brianza, Municipalității din Arcore, Primăriei din Lucca, Consulatul General al României din Milano.

Parteneri ai Concursului: Conservatorio di Musica Luigi Boccherini, Conservatorio di Musica Giacomo Puccini, Fondazione Puccini-Lucca, Villa Greppi, Puccini-Museum, Opera Natională din București, Centro Culturale Italo Romeno din Milano, Early Music Italia – Brianza Classica

Pentru prima oară, în cadrul unui Concurs Internațional de Canto din Italia, este instituit un premiu internațional în numele marii soprane HARICLEA DARCLEE (1860, Brăila – 1939, București), prima interpretă a rolului Floria Tosca din Opera Tosca de Giacomo Puccini, care a avut avut premiera la 14 ianuarie 1900 la Teatro Costanzi din Roma, considerată cea mai mare soprană a lumii lirice internaționale în perioada 1890-1915.

Ilustrul muzician italian, născut la Lucca în 1858, și-a petrecut o perioadă a vieții sale în Lombardia și, în special, la Monza, unde s-a și  născut unicul său fiu, Antonio. Acest sentiment de apartenență al marelui compozitor pentru teritoriul lombard și, în special, pentru Brianza, unde era atras de frumusețea naturii și de bijuteriile arhitectonice ale zonei, a dat  naștere acestui proiect care valorifică legătura sa artistică în teritoriu. Mai mult, Arcore a fost locul de naștere al celebrului bariton Felice Schiavi, care a încetat din viață în 2019, motiv de a-i aduce un omagiu în cadrul acestui proiect internațional dedicat muzicii lirice.

Juriul va acorda următoarele premii:

Premiul I – Città di Arcore G. Puccini – euro 1700

Premiul II – Fondazione G. Puccini: euro 1500

Premiul III – Città din Lucca: euro 1200

PREMII SPECIALE:

Premiul Hariclea Darcleè pentru cea mai bună interpretă a operelor lui Puccini – euro 1200, acordat de Consulatul General al României la Milano

Premiul Felice Schiavi pentru cel mai bunî voce masculină – Euro 1200 acordat de Hyundai F.lli Novara s.r.l.

Premiul Regina Margherita pentru cea mai bună voce feminină – euro 1000acordat de Ordinul Dinastic al Casei Regale de Savoia

Sunt admiși la concurs tinerii cântăreți de operă de orice naționalitate născuți după data de 1 ianuarie 1987.

 Regulamentul concursului:

Concurenții trebuie să prezinte patru piese din repertoriul de operă, în tonalitatea și limba originală, dintre care cel puțin două trebuie să fie din repertoriul compozitorului Giacomo Puccini. Nu sunt admise lieduri, operete, muzică de cameră, muzică sacră și simfonică.

Concursul va avea trei etape:

Prima probă – etapa eliminatorie

Joi, 24 octombrie 2024, ora 15.00, Villa Borromeo D’Adda

Concurentul va interpreta două piese la alegere dintre cele 4 prezentate; cel puțin una dintre acestea trebuie să fie din repertoriul operelor lui Puccini;

Etapa a doua – semifinală

Vineri, 25 octombrie 2024, ora 15.00, Villa Borromeo D’Adda

Concurenții care au trecut de etapa preliminară și câștigătorii din anii 2023 și 2024, ai premiului întâi obținut în cadrul altor concursuri internaționale de canto, vor fi admiși la etapa semifinală (pe baza prezentării documente aferente). La cea de a doua probă, concurenții vor interpreta o piesă la alegere dintre cele două alese, care nu au fost prezentate pentru etapa preliminară;

În prima și a doua etapă, juriul își rezervă dreptul de a reasculta piesele prezentate integral sau parțial.

Etapa a treia – finala și ceremonia de premiere

Sâmbătă, 26 octombrie 2024, ora 14.00, Villa Borromeo D’Adda

Concurenții vor interpreta, la decizia juriului, una sau mai multe compoziții alese dintre toate cele 4 piese prezentate.

Fișa de înscriere care trebuie completată poate fi accesată aici: https://s3.eu-south-1.amazonaws.com/assets.h2o.cloudsinet/assets.arcore/uploads/2024/08/All.-A-Modulo-discrizione.pdf

Formularul de candidatură cu semnătura originală precum și documentele solicitate trebuie trimise până la data de  21 octombrie 2024, la următoarea adresă de e-mail:  concorsolirico@comune.arcore.mb.it

Alte detalii și informații pe pagina de web: https://comune.arcore.mb.it/novita/notizia/concorso-lirico-internazionale-per-giovani-cantanti/?fbclid=IwY2xjawEzxvhleHRuA2FlbQIxMQABHXYaLeqn78OTHt4vYSUMuNU9pw3OPAj4_Mr5PCa3DSfmiXek3mXzQmo0Dg_aem_i1VZCOE8fU0kD89x5DyZmQ