Prima voce lirică românească pe scena Teatrului Scala din Milano (1880)

Milano – San Marino: 25 septembrie – 11 octombrie 2026)

Deschiderea evenimentului: Vineri, 25 septembrie 2026 – Ora 16:10

Casa Verdi Milano, Salone d’Onore

Anul 2026 marchează centenarul morții marii soprane Elena Teodorini (Craiova, 1857 – București, 1926), prima artistă din România care a pășit pe scena Teatrului alla Scala din Milano, în anul 1880. Deschiderea Centenarului va avea loc vineri 25 septembrie 2026, la ora 16:10, în Salonul de Onoare de la Casa dei Musicisti VERDI din Milano — un loc cu o valoare simbolică aparte, ce evocă recunoașterea deosebită pe care marele Giuseppe Verdi i-a purtat-o Elenei Teodorini, contemporană cu marele maestru, o interpretă de referință a operelor sale pe marile scene ale lumii.

Recunoașterea marii soprane sa este confirmată de The New Grove, cea mai importantă enciclopedie de muzică academică din lume. Aceasta o clasează pe Elena Teodorini printre marile nume ale operei mondiale, evidențiindu-i «o voce inconfundabilă, la fel de valoroasă în rolurile de mezzosoprană, precum și în cele de soprană lirică și dramatică». O voce lirică de prim rang a lumii lirice internaționale, care și-a legat în același timp destinul artistic de Milano timp de peste două decenii — de la admiterea la Conservator în 1871 și până la consacrarea sa internațională. Protagonistă a șase premiere mondiale pe mari scene internaționale, celebra soprană și-a dedicat viața artei lirice universale și pedagogiei muzicale, lăsând o moștenire impresionantă prin școlile de canto fondate în Europa și America de Sud.

Cu această ocazie, pentru prima oară în Italia și în Republica San Marino se va desfășura o amplă serie de manifestări comemorative menite să pună în valoare contribuția sa excepțională la istoria muzicii universale.

Proiectul este organizat de Asociația „Dacia Senza Frontiere” din San Marino, finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP), în colaborare cu Casa VERDI din Milano, Corul Nuova Polifonica, Centrul Cultural Italo-Român din Milano, și își propune să aducă în prim-plan o voce lirică de referință a României, care și-a împletit destinul artistic cu Italia timp de mai bine de două decenii — de la admiterea la Conservatorul din Milano (1871) până la moștenirea de neprețuit lăsată în istoria internațională a operei. Evenimentul se bucură de patronajul Operei Române din Craiova și a Consulatului General al României la Milano;

Proiectul este realizat și cu sponsorizarea oferită de Mas Consulting Group SRL și Carpatia, beneficiind de Media Partner: Radio Lu și Jurnalit.com

Programul manifestării:
(Casa Verdi, Salone d’Onore)

Deschiderea și saluturile instituționale
Inaugurarea expoziției foto-documentare: „Elena Teodorini – Imagini rare din colecția Arhivei Ricordi Milano”, cuprinzând fotografii de epocă, portrete în rol, livrete originale și articole istorice, expoziție realizată în colaborarea cu Arhiva Istorica RICORDI din Milano.
Conferința: „Elena Teodorini în Arhiva Istorică Ricordi” – Prezentată de Maria Pia Ferraris (Arhiva Istorică Ricordi).
Intervenții: Biancamaria Longoni (Casa Verdi), Doina Dinu (Conservatorul de Muzică din Como), Vittoria Angela Licari (musicolog), Sînziana Mircea (Conservatorul „Franco Vittadini” Pavia), Prof. Univ. Dr. Florin Popențiu Vlădicescu (Universitatea din București); Violeta Popescu (Editura Rediviva, Milano).
Moment muzical:
• Concert coral: Corul „Nuova Polifonica Ambrosiana” Milano
• Recital liric: Daniela Ciociea și Mihaela Anghel
Lansarea volumului: „Elena Teodorini. O divă între secolele al XIX-lea și al XX-lea, prima voce românească la Scala” (300 pagini), Editura Rediviva, Milano, semnat de Violeta Popescu și Ida Garzonio

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
Confirmarea participării este obligatorie la adresa: infoculturaromena@gmail.com

ELENA TEODORINI
Figură centrală a scenei lirice internaționale la răscrucea dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea, Elena Teodorini s-a afirmat ca protagonistă în șase opere prezentate în premieră mondială pe marile scene europene și sud-americane, bucurându-se de aprecierea unanimă a publicului, a presei și a melomanilor. Cariera sa solistică s-a desfășurat pe parcursul a aproximativ două decenii, din 1876 până la începutul secolului XX, când s-a retras treptat de pe scenă pentru a îmbrățișa a doua etapă fundamentală a vieții sale artistice: cea de pedagog al artei vocale, activă în Europa și America de Sud, și fondatoare a cinci școli de canto la Milano, București, Paris, Buenos Aires și Rio de Janeiro.
În 1890, după premiera mondială a operei Mala Pasqua! la Teatrul Costanzi, celebra soprană a primit elogii extraordinare în presa vremii. În paginile publicației Gazzetta Musicale di Milano, cronicarul scria despre Elena Teodorini cuvinte intrate în istorie: este „o cântăreață care ar fi de ajuns ea singură, prin valoarea sa, să ducă la liman orice corabie artistică, oricât de avariată ar fi…” Elena Teodorini a fost prima soprană română care a urcat pe scena Teatrului alla Scala din Milano, în martie 1880, în rolul Margueritei din opera Faust de Charles Gounod, la vârsta de doar 22 de ani. De asemenea, a fost prima voce din România care a cântat la Covent Garden din Londra, în cadrul stagiunii lirice din primăvara anului 1886.
Cariera sa de scenă, întinsă pe parcursul a două decenii, o consacră drept una dintre ultimele mari interprete ale secolului al XIX-lea înzestrate cu o voce amplă, dramatică și de o calitate excepțională, încadrabilă în categoria de soprano sfogato. Repertoriul său a însumat peste 40 de titluri, dând viață unor personaje extrem de diverse: de la Armando Gondi din Maria di Rohan de Donizetti la Valentina din Hughenoții de Meyerbeer, trecând prin Rachele din Ebrea (La Juive), Leonora din Favorita, Santuzza din Cavalleria rusticana, Maria din Fiica regimentului de Donizetti și Rosina din Bărbierul din Sevilla de Rossini.
Un capitol esențial al carierei sale îl reprezintă participarea ca protagonistă la premiere mondiale de prestigiu:1881 – Cordelia de Stefano Gobatti (Teatro Comunale din Bologna); 1882 – Bianca da Cervia de Antonio Smareglia (Teatro alla Scala); 1882 – Il violino di Cremona de Giulio Litta (Teatro alla Scala); 1887 – I Doria de Augusto Machado (Lisabona), 1890 – Mala Pasqua! de Stanislao Gastaldon (Teatro Costanzi din Roma). A fost fondatoarea a patru școli de canto la Milano, Paris, Buenos Aires și Rio de Janeiro. De numele său se leagă, de asemenea, reorganizarea Teatrului din Craiova (1886–1888) și o contribuție fundamentală la formarea primei generații de artiști lirici ai Operei Române.

S-a stins din viață la București, la 27 februarie 1926.

Centenar Elena Teodorini 1857-1926
prima voce lirică românească la Scala din Milano (1880)

O serie de manifestări omagiale găzduite de Casa Verdi din Milano și Teatrul Titano din San Marino

25 septembrie – 11 octombrie 2026

Anul 2026 marchează 100 de ani de la trecerea în eternitate a legendarei Elena Teodorini (Craiova, 1857–București, 1926), prima artistă din România care a urcat pe scena Teatrului alla Scala din Milano, în anul 1880. Protagonistă a șase premiere mondiale pe mari scene ale lumii — la Teatro alla Scala din Milano, Teatro Comunale din Bologna, Teatro dell’Opera din Roma și Teatro Nacional de São Carlos din Lisabona —, marea soprană și-a dedicat viața artei lirice internaționale și pedagogiei muzicale, lăsând o moștenire impresionantă prin cele cinci școli de canto fondate la Milano, București, Paris, Buenos Aires și Rio de Janeiro. De numele ei se leagă restaurarea Teatrului din Craiova (1886–1888), dar și o contribuție fundamentală la formarea primei generații de artiști lirici ai Operei Române.
Cu această ocazie, în Italia și Republica San Marino se va desfășura o serie amplă de manifestări omagiale menite să pună în valoare contribuția sa excepțională la istoria muzicii universale. Proiectul este organizat de Asociația Dacia Fără Frontiere din San Marino, cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni cu Patronajul Secretariatului de Stat pentru Educație și Cultură, al Ambasadei României în Italia, San Marino și Malta, alături de numeroase instituții și organizații culturale românești și italiene.
Proiectul este realizat și cu sponsorizarea oferită de Mas Consulting Group SRL și Carpatia, beneficiind de Media Partner: Radio Lu și Jurnalit.com

25 Septembrie 2026 (Milano, Casa Verdi, ora 16:00):
Deschiderea festivă în prestigiosul Salone d’Onore, spațiu ce evocă legătura istorică dintre Elena Teodorini și Giuseppe Verdi. Programul de la Milano include:

⚬ Inagurarea expoziției fotodocumentare: „Elena Teodorini – Imagini rare din colecția Arhivei Ricordi Milano”, reunind fotografii din marile studiouri din Milano, Roma sau Barcelona, portrete din opere, librete originale și articole din revistele muzicale ale vremii
⚬ Intervenții și prelegeri: Susținute de Bianca Maria Longoni (Casa dei Musicisti Verdi din Milano) Maria Pia Ferraris (Arhiva Istorică Ricordi), Doina Dinu (Conservatorul de Muzică din Como), muzicolog – Vittoria Licari, prof. Florin Vlădicescu Popențiu, strănepotul marii artiste și Violeta Popescu (Editura Rediviva).
⚬ Lansare de carte: Prezentarea volumului „Elena Teodorini. O divă între secolele al XIX-lea și al XX-lea, prima soprană română la Scala” (300 de pagini, Editura Rediviva, Milano).
⚬ Concert coral susținut de Corul „Nuova Polifonica Ambrosiana” din Milano
⚬ Recital liric: Oferit de sopranele Daniela Ciociea și Mihaela Anghel.

San Marino, Teatro Titano: 7 – 11 Octombrie 2026
Un maraton cultural de cinci zile care va include sesiuni de masterclass de canto (prof. Doina Dinu, pianist Armando Calvia), conferințe, lansări de carte, recitaluri și spectacole de gală.

• 7 Octombrie: Masterclass de canto susținut de prof. Doina Dinu și pianistul Armando Calvia, urmat de inaugurarea expoziției de fotografii și imagini inedite despre Elena Teodorini, realizată cu sprijinul Arhivei Istorice Ricordi din Milano.
• 9 Octombrie (ora 18:00): Comunicarea: „Elena Teodorini, prima voce lirică internațională a României” și recital pianistic susținut de Sinziana Mircea
• 10 Octombrie (ora 20:00): Recital liric extraordinar susținut de sopranele Mihaela Anghel, Daniela Ciociea, Elina Velica și Rodica Vică, la pian, Antonio D’Abramo.
• 11 Octombrie (ora 18:00): Concertul de gală susținut de tinerii interpreți din cadrul cursului de Masterclass.
Parteneri și susținători ai proiectului:

Casa Verdi, Arhiva Istorică Ricordi din Milano, Corul „Nuova Polifonica Ambrosiana”, Opera Română Craiova, Teatro Titano, Centro Culturale Italo-Romeno, Intergruppo Parlamentare Commissione Opera, Opera 24, DacIA Etherna, Estetique Michelle, Anghel Beauty, Kiwanis Club San Marino, Spirit Românesc, 310 Filmont, Marino Baldacci, Radio Lu.

INTRARE LIBERĂ (în limita locurilor disponibile)
Casa Verdi – Salone d’Onore (Piazza Michelangelo Buonarroti, 29, Milano)

Teatrul Titano: Piazza Sant’Agata, 5 – Città di San Marino

ELENA TEODORINI. Figură centrală a scenei lirice internaționale la răscrucea dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea, Elena Teodorini s-a afirmat ca protagonistă în șase opere în premieră mondială, pe marile scene europene, dar și în America de Sud, bucurându-se de recunoașterea și aprecierea din partea publicului, a presei și a iubitorilor de muzică lirică. Cariera sa lirică s-a desfășurat pe parcursul a aproximativ două decenii, din 1877 (în rolul Armando di Gondirol în travesti, de mezzo-soprană din opera Maria di Rohan de Gaetano Donizetti) până la începutul secolului al XX-lea (1904, Teatrul Național din București, concertul de adio), când s-a retras treptat de pe scenă, urmând apoi o a doua etapă esențială a vieții sale artistice, ca profesoară de canto, activă în Europa și în America de Sud, și ca fondatoare de școli de canto la Milano, București, Paris, Buenos Aires și Rio de Janeiro. În 1890, după premiera mondială a operei Mala Pasqua la Teatro Costanzi, marea soprană a fost elogiată de presa vremii. În paginile publicației Gazzetta Musicale di Milano, criticul scria despre Elena Teodorini cuvinte rămase celebre: este „o cântăreață care ar fi de ajuns ea singură, prin valoarea sa, să ducă la liman orice navă artistică, oricât de avariată…” Elena Teodorini a fost prima soprană română care a urcat pe scena Teatrului alla Scala din Milano, în martie 1880, în rolul Margaretei din opera “Faust” de Charles Gounod, la vârsta de doar 22 de ani. De asemenea, a fost prima voce din România care a evoluat la Covent Garden din Londra, în cadrul stagiunii lirice din primăvara anului 1886. Cariera sa lirică s-a desfășurat pe parcursul a circa două decenii, fiind una dintre ultimele mari interprete ale secolului al XIX-lea înzestrate cu o voce amplă și dramatică, de o calitate excepțională. Repertoriul său cuprinde peste 40 de titluri, interpretând personaje variate, de la Armando Gondi în “Maria di Rohan” de Donizetti, Valentina în “Hughenoții” de Meyerbeer, trecând prin Rachele în “La Juive”, Leonora în “La Favorita”, Santuzza în “Cavalleria rusticana”, Maria în “Fiica regimentului” de Donizetti și Rosina în “Bărbierul din Sevilla” de Rossini. Un capitol important al carierei sale îl reprezintă participarea ca protagonistă la șase premiere mondiale:1881 – “Cordelia” de Stefano Gobatti, la Teatro Comunale din Bologna, 1882 – “Bianca di Cervia” (Scala) de A. Samareglia; 1882 – “Il violino di Cremona” de Giulio Litta (Scala); 1887 – “I Doria” de A. Machado (Lisabona); 1890 – Mala Pasqua! de S. Gastaldon (Teatro Costanzi di Roma). Cariera sa lirică s-a desfășurat pe parcursul a aproximativ două decenii, din 1876, până la începutul secolului al XX-lea, când s-a retras treptat de pe scenă, urmând apoi, o a doua etapă esențială a vieții sale artistice, ca profesoară de canto, activă în Europa și în America de Sud, și ca fondatoare de școli de canto la Milano, București, Paris, Buenos Aires și Rio de Janeiro. S-a stins la București pe 27 februarie 1926.

Această imagine remarcabilă, total inedită și complet necunoscută publicului din România până în prezent, a fost dăruită cu generozitate din colecțiile sale de către prestigioasa Arhivă Istorică Ricordi din Milano și publicată pe coperta volumului: “Elena Teodorini. Una diva europea tra Ottocento e Novecento. Il primo soprano romeno alla Scala di Milano”, editura Rediviva, 2026, dedicat marii artiste în anul Centenarului morții sale (1926–2026).

Aducerea ei la lumină constituie un adevărat motiv de mândrie națională și oferă o nouă perspectivă asupra personalității fascinante a marii soprane, Elena Teodorini, născută la Craiova în 1857, o personalitate legendară a lumii lirice internaționale. Prima cântăreață româncă care a urcat la doar 22 de ani pe scena de la Teatro alla Scala, Teodorini a lăsat în urmă o moștenire lirică extrarodinară, cu o carieră excepțională care s-a împărțit între gloria scenei lirice și pasiunea pentru pedagogie, fiind soprana care a deschis cinci școli de canto, la Milano, Paris, București, Buneos Aires, Rio de Janeiro.
Datată în jurul anului 1885, fotografia de tip „Cabinet Card” o înfățișează pe Elena Teodorini în plin apogeu al carierei sale lirice pe scele italiene și internaționale. Debutase la doar 22 de ani la Scala și era deja protagonista în trei opere în premieră mondială: în 1881 – „Cordelia” de Stefano Gobatti, la Teatro Comunale din Bologna; în 1882 – „Bianca di Cervia” (la Scala) de A. Smareglia; și tot în 1882 în opera „Il violino di Cremona” de Giulio Litta (la Scala). Elena Teodorini era o prezență constantă în presa vremii, fiind elogiată cu articole în Il Teatro Illustrato și Gazzetta Musicale. Aceste cronici laudative, deosebit de relevante pentru receptarea artistei, alături de litografii și de reproduceri ale copertărilor unor reviste ilustrate de epocă ce îi poartă imaginea, documentează prestigiul imens obținut de Teodorini în principalele circuite muzicale ale lumii, oferind cititorului portretul viu al unei dive care a dominat scena lirică internațională.
Artista nu poartă costumul vreunui personaj dintr-o operă, ci un superb și autentic costum tradițional din regiunea Olteniei, zona sa natală. Fotografia în mărime naturală a fost realizată la celebrul studio „Pilotti & Poysel”, situat în centrul orașului Milano, atelierul unde își făceau portretele marii artiști ai vremii. Această imagine extrem de personală i-a fost dedicată lui Giulio Ricordi, una dintre cele mai importante și influente personalități din lumea muzicală a vremii, director al faimoasei edituri Ricordi și mentor al unor genii precum Giacomo Puccini. Faptul că Elena Teodorini a ales să îi trimită marelui editor o fotografie care o înfățișează în straie populare românești confirmă încă o dată legătura profundă pe care soprana o menținea cu originile sale, dar și respectul reciproc și strânsa colaborare cu conducerea celei mai mari case de editură muzicală din Italia.
La acea vreme, marile soprane obișnuiau să pozeze în cele mai renumite studiouri fotografice ale epocii, oferindu-le ulterior aceste portrete cu autograf admiratorilor și personalităților influente, ca parte a cultului personal și a promovării propriei imagini publice. Elena Teodorini se afla deja la Milano din 1871, când la vârsta de 14 ani a venit să studieze la Conservatorul din Milano, iar în 1876 a obținut marele premiu de canto.
Elena Teodorini rămâne în istorie drept prima artistă a României care a urcat pe scena de la Teatro alla Scala din Milano (1880) și Royal Opera House – Covent Garden din Londra (1886), deschizând drumul multor altor artiști români la Scala, printre care Hariclea Darclée (prima Tosca de Puccini) și Gabriel Gabrielescu, pe care însuși Puccini l-a ales să interpreteze rolul Edgar în opera Edgar, la Teatro alla Scala. Legată profund de rădăcinile sale, ea a lăsat prin acest portret un testament vizual emoționant al atașamentului său față de patria natală.
Născută la Craiova, ea provenea dintr-o dinastie de artiști vizionari ai României, fiind fiica actorilor Teodor și Maria Teodorini, cei care au pus bazele teatrului de la Craiova. Prin propriul prestigiu și prin mijloacele sale, a susținut tineri cântăreți, a promovat cursurile de canto și a organizat numeroase concerte de binefacere, contribuind în mod concret la dezvoltarea vieții muzicale naționale.
Teodorini a introdus în repertoriu piese în limba română, deschizând calea către o valorificare progresivă a producției lirice naționale. Printre piesele interpretate în cadrul concertelor din Romania se număra și celebra „Mândruliță de la munte” de George Ștephănescu,
Deși indirect în raport cu înființarea instituției de stat, aportul său a fost așadar unul decisiv: a pregătit terenul cultural și social pentru ca Bucureștiul să poată găzdui o Operă stabilă și recunoscută, Opera Română, care avea să ia naștere în mod formal în anul 1921.
Profund legată de rădăcinile sale, în perioada stagiunilor din 1886–1888, marea soprană a folosit sumele impresionante câștigate pe marile scene lirice ale lumii pentru a restaura Teatrul din Craiova, clădirea ridicată de părinții săi. La inaugurarea teatrului din Craiova, în anul 1886, Elena Teodorini a oferit o minunată declarație de dragoste pentru orașul său natal. Vizibil mișcată și „sufocată de lacrimi”, cum consemna ziarul Voinţa Naţională din 18 martie1886, Elena Teodorini a răspuns de la balcon mulțimii care o aclama cu entuziasm, rostind aceste cuvint: „În cariera mea am avut mari satisfacții, dar niciuna nu m-a făcut atât de mândră precum această demonstrație de dragoste… voi fi pentru totdeauna mândră că sunt româncă și că sunt născută la Craiova. Atașamentul profund al Elenei Teodorini față de publicul românesc era o realitate trăită și mărturisită public cu fiecare ocazie. O dovadă în acest sens o reprezintă scrisoarea plină de recunoștință pe care marea soprană a trimis-o presei bucureștene, impresionată de primirea triumfală ce i se oferise acasă. Ziarul „Românul” consemna în iunie 1886, acest moment de o profundă încărcătură emoțională, publicând rândurile trimise de Elena Teoodrini: Sâmbătă seara am primit următoarea scrisoare de la domnișoara Teodorini: «Domnule Director, Vă rog să binevoiți a insera cu amabilitate în ziarul Dumneavoastră următoarele rânduri: Printre numeroasele manifestări de simpatie care mi-au fost rezervate în cursul carierei mele artistice, niciuna nu m-a mișcat atât de profund precum primirea călduroasă pe care mi-au rezervat-o ieri compatrioții mei. Profund recunoscătoare, le mulțumesc din suflet. Vă rog să primiți asigurarea celei mai înalte stime a mele, Elena Teodorini».
Apreciată de Giulio Ricordi, de marii compozitori ai vremii, și considerată o adevărată divă a cărei activitate era reflectată constant în paginile revistei „Gazzetta Musicale di Milano” sau Il Teatro Illustrato, Teodorini și-a folosit influența internațională pentru a aduce la București nenumărate voci de prim rang ale liricii italiene și mondiale.
Ea a avut un rol fundamental în fondarea Operei Române și în formarea primei generații de artiști lirici români.
Legătura profundă a Elenei Teodorini cu portul și cultura populară a continuat să dea roade de-a lungul întregii sale vieți. O dovadă elocventă și de-a dreptul emoționantă a avut loc în timpul turneului din România din anul 1924, când marea soprană a revenit în patrie alături de strălucita sa elevă braziliană, Bidú Sayão care avea sa interpreteze celebra „Doina Oltului”.

Violeta Popescu
Milano

celebrată la Salonul Internațional de Carte de la Torino

la o sută de ani de la moartea sa

Sâmbătă, 16 mai 2026, Pavilionul României din cadrul celei de-a 38-a ediții a Salonului Internațional de Carte de la Torino a găzduit prezentarea volumului în limba italiană dedicat legendarei soprane Elena Teodorini (1857-1926). Publicată cu ocazia centenarului dispariției marii artiste, lucrarea a apărut prin colaborarea și cu sprijinul Arhivelor Istorice RICORDI din Milano, al Arhivei Teatro alla Scala și al Operei Române din Craiova, la editura Rediviva din Milano (www.rediviva.it).

Evenimentul editorial a avut loc în prezența autoarei, Violeta Popescu, și a muzicologului Vittoria Licari de la Conservatorul de Muzică din Milano, oferind publicului o incursiune fascinantă în viața și cariera uneia dintre cele mai importante figuri ale scenei lirice internaționale de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Participarea României la acest prestigios târg internațional, desfășurat în perioada 14–18 mai 2026, este organizată de Institutul Cultural Român, prin Centrul Național al Cărții și Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția. Prezența României cu un stand propriu și un program dens de evenimente literare constituie o oportunitate strategică pentru reprezentarea și promovarea valorilor culturii și civilizației românești în spațiul italian și internațional. Evenimentul s-a bucurat de înaltul patronaj al Ambasadei României în Republica Italiană și al Consulatului General al României la Torino, subliniind importanța diplomației culturale în consolidarea legăturilor istorice dintre România și Italia, țară care a devenit pentru Elena Teodorini o a doua casă.

Apariția acestui volum la editura Rediviva din Milano, are o semnificație deosebită, fiind publicat în anul centenarului morții marii artiste, ca un gest necesar de recuperare a memoriei unei dive care a strălucit pe marile scene ale lumii, de la Scala din Milano până la teatrele din America de Sud. Cartea reconstituie cu rigurozitate istorică parcursul artistic al marii artiste lirice românce, născută la Craiova într-o familie de artiști, Teodor și Maria Teodorini, de la plecarea la Conservatorul din Milano în 1871, până la întoarcerea definitivă în țară în primăvara anului 1924 și decesul său la București în 1926.

Volumul propune o reconstrucție critică și documentară detaliată a întregului parcurs uman, artistic și profesional al artistei, dezvoltat printr-un sistem organic de capitole care împletesc biografia, istoria teatrului, recepția critică și activitatea pedagogică. Figură centrală a scenei lirice internaționale la răscrucea dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea, Elena Teodorini s-a afirmat ca protagonistă în cinci opere în premieră mondială, pe marile scene europene, dar și în America de Sud, bucurându-se de recunoașterea și aprecierea din partea publicului, a presei și a iubitorilor de muzică lirică. Cariera sa lirică s-a desfășurat pe parcursul a aproximativ două decenii, din 1876, până la începutul secolului al XX-lea, când s-a retras treptat de pe scenă, urmând apoi, o a doua etapă esențială a vieții sale artistice, ca profesoară de canto, activă în Europa și în America de Sud, și ca fondatoare de școli de canto la Milano, București, Paris, Buenos Aires și Rio de Janeiro. Un spațiu generos în cadrul volumului, este dedicat imaginii publice a artistei și receptării sale critice internaționale. Lucrarea valorifică numeroase articole de epocă în care Elena Teodorini a fost elogiată de presa din Italia, România, Brazilia, Argentina, Austria, Portugalia, precum și de marile jurnale din Londra, Madrid și Barcelona. Aceste articole elogioase, deosebit de relevante pentru receptarea artistei, alături de litografii și de reproduceri ale coperților unor reviste ilustrate de epocă care îi poartă imaginea, documentează prestigiul imens obținut de Teodorini în principalele circuite muzicale ale lumii, oferind cititorului portretul viu al unei dive care a dominat scena lirică internațională.

Milano 18 mai 2026

www.culturaromena.it

www.rediviva.it

Sala delle Accademie a Bibliotecii Ambrosiana din Milano

Duminică 22 martie 2026, ora 14:00

Simpozionul „Unirea Basarabiei cu România la 1918, expresie a unităţii şi identităţii românilor”, prilejuit de marcarea momentului istoric al Unirii Basarabiei cu România (27 martie 1918), va avea loc duminică, 22 martie 2026, începând cu ora 14:00, în Sala delle Accademie a Bibliotecii Ambrosiana din Milano. Manifestarea cultural–ştiinţifică este organizată de diaspora română din Milano, Centrul Cultural Italo–Român din Milano şi Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, în colaborare cu Biblioteca Ambrosiana. În cadrul simpozionului, vor susţine alocuţiuni cu privire la evenimentele din anului 1918, situaţia Basarabiei în contextul istoric al Unirii cu România, în martie 1918, şi importanţa Unirii ca prim pas întreprins pentru desăvârşirea României Mari, invitaţi de seamă, cărturari cu reputaţie internaţională aflaţi la conducerea celor mai înalte foruri ştiinţifice şi culturale din România şi Republica Moldova: Acad. Prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, Preşedintele Academiei Române; Acad. Prof. univ. dr. Ion Tighineanu, Preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei; precum şi cunoscutul istoric Conf. univ. dr. Octavian Ţîcu, de la Institutul de Istorie al Universităţii de Stat din Moldova de la Chişinău. În deschiderea manifestării cultural–ştiinţifice, vor susţine un cuvânt de salut: Monseniorul Francesco Braschi, viceprefect al Bibliotecii Ambrosiana; Dr. Violeta Popescu, preşedintele Centrului Cultural Italo–Român din Milano şi doamna Silvia Cojocari, reprezentantă a diasporei române din Milano. Lucrările simpozionului vor fi moderate de Prof. univ. dr. Cristian Luca, directorul Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia.

Simpozionul „Unirea Basarabiei cu România în 1918, expresie a unităţii şi identităţii românilor”, manifestare cultural–ştiinţifică menită să marcheze împlinirea a 108 ani de la Unirea Basarabiei cu ţara şi a primului pas fundamental întreprins pentru desăvârşirea României Mari, va avea valenţe identitare pentru comunitatea română – originară de pe ambele maluri ale Prutului – trăitoare în Lombardia, una din regiunile Italiei cu cel mai ridicat număr de români stabiliţi, integraţi şi apreciaţi în localităţile în care rezidă. Evenimentul cultural–ştiinţific va contribui la promovarea cunoaşterii istoriei românilor şi a culturii române în Italia, fiind deschis atât comunităţii române, cât şi publicului italian interesat de aspectele ce vor fi abordate de invitaţi în expunerile lor.

Sfatul Ţării a votat cu majoritate covârşitoare, la 27 martie/9 aprilie 1918, Unirea Basarabiei cu România. Declaraţia de Unire, semnată de preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ, şi de secretarul Ion Buzdugan, proclama: „Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România”. Prim-ministrul României, Alexandru Marghiloman, martor al evenimentului, a declarat, în numele poporului român şi al regelui Ferdinand I, că lua act de votul aproape unanim al Sfatului Ţării şi proclama „Basarabia unită cu România: Basarabia este de acum unită pe veci cu România”. La 9/22 aprilie 1918, regele Ferdinand I a semnat Decretul regal de Unire a Basarabiei cu România, act contrasemnat de Alexandru Marghiloman, preşedintele Consiliului de Miniştri, şi de Dimitrie Dobrescu, ministrul Justiţiei.

Ziua Unirii Basarabiei cu România este sărbătorită în fiecare an la 27 martie, fiind instituită prin Legea nr. 36/2017. Conform prevederilor acestei legi, Ziua Unirii Basarabiei cu România poate fi marcată de autorităţile administraţiei centrale şi locale, organizaţiile neguvernamentale, muzee, reprezentanţele României în străinătate, prin organizarea de evenimente şi manifestări publice şi cultural–ştiinţifice.

COMUNICAT. Centenar ELENA TEODORINI. Volum omagial publicat la Milano despre prima soprană româncă pe scena Teatrului alla Scala

                 Pe 27 februarie 1926, se stingea la București marea artistă Elena Teodorini, născută la Craiova, o personalitate legendară a lumii lirice internaționale. Prima cântăreață româncă care a urcat la 22 de ani pe scena de la Teatro alla Scala, Teodorini a lăsat în urmă o moștenire culturală imensă, cu o carieră excepțională care s-a împărțit între gloria scenei lirice și pasiunea pentru pedagogie. În contextul centenarului morții Elenei Teodorini (1926–2026), editura Rediviva din Milano, publică volumul: “Elena Teodorini. Una diva tra Ottocento e Novecento. Il primo soprano romeno alla Scala”- [Elena Teodorini. O divă europeană între secolele XIX și XX. Prima soprană româncă la Scala din Milano], de Ida Garzonio și Violeta Popescu, un proiect editorial realizat de Centrul Cultural Italo-Român din Milano, care a beneficiat de sprijinul și colaborarea Arhivei istorice RICORDI din Milano și a Operei Române din Craiova. 

Volumul a fost lansat la Teatrul Național din Craiova, vineri 27 februarie 2026, ora 18 00, în cadrul “GALA TEODORINI”, organizată de Opera Română din Craiova, în prezența autorilor. 

Cartea reconstituie cu rigurozitate istorică parcursul artistic al marii artiste lirice românce, născută la Craiova într-o familie de artiști, Teodor și Maria Teodorini, de la plecarea la Conservatorul din Milano în 1871, până la întoarcerea definitivă în țară în primăvara anului 1924 și decesul său la București în1926. Volumul propune o reconstrucție critică și documentară detaliată a întregului parcurs uman, artistic și profesional al artistei, dezvoltat printr-un sistem organic de capitole care împletesc biografia, istoria teatrului, recepția critică și activitatea pedagogică. Figură centrală a scenei lirice internaționale la răscrucea dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea, Elena Teodorini a fost protagonistă  s-a afirmat ca protagonistă in cinci opere în premieră mondială, pe marile scene europene, dar și în America de Sud, bucurându-se de recunoașterea și aprecierea din partea publicului, a presei și a iubitorilor de muzică lirică. Publicat în cadrul inițiativelor dedicate centenarului dispariției sale, volumul restituie portretul unei artiste capabile să îmbine excelența interpretativă, viziunea culturală europeană și un angajament profund în formarea noilor generații, oferind o contribuție de mare valoare istoriei teatrului muzical de la granița secolelor XIX și XX. Așa cum subliniază Maria Pia Ferraris în deschiderea volumului, un aport fundamental la reconstrucția activității Elenei Teodorini a fost oferit de Archivio Storico Ricordi. Prin studiul său, consultantul științific al Arhivei Ricordi din Milano, evidențiază valoarea surselor păstrate – scrisori, fotografii, recenzii și materiale iconografice – care permit urmărirea formării milaneze a cântăreței, a primelor succese și a relațiilor cu Giulio Ricordi, demonstrând stima artistică și umană care o lega pe Elena Teodorini, de unul dintre cei mai influenți muzicologi ai vremii. Volumul evidențiază, de asemenea, legătura profundă între artistă și orașul natal, prin contribuția lui Antoniu Zamfir, managerul Operei Române Craiova, în materialul său dedicat Festivalului Internațional „Elena Teodorini”. Înființat în 1992, festivalul este prezentat ca un adevărat pod cultural către lume, menit să valorifice școala română de canto și să confirme rolul activ al Craiovei în viața muzicală internațională,în spiritul moștenirii lăsate de marea soprană. În studiul introductiv, muzicologa Vittoria Angela Licari subliniază modernitatea extraordinară a viziunii pedagogice a Elenei Teodorini, mult peste standardele existente în Italia în cea mai mare parte a secolului XX. După retragerea de pe scenă, artista s-a dedicat intens predării și a înființat școli de canto la Milano, București, Paris, Buenos Aires și Rio de Janeiro. Metoda sa se baza pe îngrijirea emisiei vocale și pe aprofundarea rolului și a expresivității interpretative. Elena Teodorini a fost prima soprană româncă care a urcat pe scena Teatrului alla Scala din Milano, în martie 1880, în rolul Margaretei din opera “Faust” de Charles Gounod, la vârsta de doar 22 de ani. De asemenea, a fost prima voce din România care a evoluat la Covent Garden din Londra, în cadrul stagiunii lirice din primăvara anului 1886. Cariera sa lirică s-a desfășurat pe parcursul a circa două decenii, fiind una dintre ultimele mari interprete ale secolului al XIX-lea înzestrate cu o voce amplă și dramatică, de o calitate excepțională, încadrată în categoria soprană sfogato. Repertoriul său cuprinde peste 40 de titluri, interpretând personaje variate, de la Armando Gondi în “Maria di Rohan” de Donizetti,  la Valentina în “Hughenoții” de Meyerbeer, trecând prin Rachele în “La Juive”, Leonora în “La Favorita”, Santuzza în “Cavalleria rusticana”, Maria în “Fiica regimentului” de Donizetti și Rosina în “Bărbierul din Sevilla” de Rossini.  Un capitol important al carierei sale îl reprezintă participarea ca protagonistă la cinci premiere mondiale:1881 – “Cordelia” de Stefano Gobatti, la Teatro Comunale din Bologna, 1882 – “Bianca di Cervia” (Scala) de A. Samareglia; 1882 – “Il violino di Cremona” de Giulio Litta  (Scala); 1887 – “I Doria”  de A. Machado (Lisabona); 1890 – Mala Pasqua! de S. Gastaldon  (Teatro Costanzi di Roma). Volumul urmărește în detaliu triumfurile scenice, afirmarea progresivă în marile centre lirice și participarea la numeroase premiere mondiale, oferind o cronologie argumentată a activității sale și o lectură critică a evoluției vocale și interpretative. Un spațiu generos este, de asemenea, dedicat imaginii publice a artistei și receptării sale critice la nivel internațional, reconstituite prin intermediul presei italiene, europene și sud-americane, al revistelor ilustrate, litografii și mărturii jurnalistice, care atestă prestigiul obținut de Teodorini în principalele circuite muzicale ale epocii. Cariera sa lirică s-a desfășurat pe parcursul a aproximativ două decenii, din 1876,  până la începutul secolului al XX-lea, când s-a retras treptat de pe scenă, urmând apoi, o a doua etapă esențială a vieții sale artistice, ca profesoară de canto, activă în Europa și în America de Sud, și ca fondatoare de școli de canto la Milano, București, Paris, Buenos Aires și Rio de Janeiro. Un spațiu generos în cadrul volumului, este dedicat imaginii publice a artistei și receptării sale critice internaționale. Lucrarea valorifică numeroase articole de epocă în care Elena Teodorini a fost elogiată de presa din Italia, România, Brazilia, Argentina, Austria, Portugalia, precum și de marile jurnale din Londra, Madrid și Barcelona. Aceste articole elogioase, deosebit de relevante pentru receptarea artistei, alături de litografii și de reproduceri ale coperților unor reviste ilustrate de epocă care îi poartă imaginea, documentează prestigiul imens obținut de Teodorini în principalele circuite muzicale ale lumii, oferind cititorului portretul viu al unei dive care a dominat scena lirică internațională.  Cartea aduce în vedere și redescoperirea contemporană a figurii Elenei Teodorini — confirmată de prezența sa în cele mai autoritare publicații de referință, inclusiv Guide de l’Opéra ș.a.  Volumul evidențiază legătura strânsă a artistei cu orașul natal, Craiova, unde Elena Teodorini a restaurat teatrul local prin efort financiar personal, dar și rolul său fundamental la fondarea Operei Române din București. Sunt evidențiate eforturile sale vizionare de a crea o primă generație de artiști lirici români, precum și aspecte inedite privind relațiile de prețuire reciprocă pe care Elena Teodorini le-a întreținut cu Casa Regală a României.Publicat în colecția „Memorie” volumul integrează o bogată documentație vizuală: fotografii în costume de scenă, articole de presă de epocă, librete de operă și coperte ale unor reviste muzicale,  Il Teatro Illustrato sau La Gazzetta Musicale. Autoarele, Ida Garzonio și Violeta Popescu, subliniază că acest proiect reprezintă o etapă semnificativă în valorizarea marilor personalități române care au marcat istoria liricii mondiale, continuând ideal, proiectul dedicat marii soprane Hariclea Darclée în orașul Milano, în contextul anilor 2023-2024, dedicat Centenarului lui Puccini.

Rediviva – Milano

www.rediviva.it

Limba română, identitate și memorie: punți culturale în universitățile italiene

În perioada februarie – iunie 2025, la Universitatea de Stat și la Universitatea Cattolica del Sacro Cuore, s-a derulat un proiect educațional și cultural cu tematică românească, intitulat „Limba română, identitate și memorie: punți românești în universitățile italiene”, având ca obiectiv promovarea limbii și culturii române în mediul universitar italian. Proiectul derulat în cadrul Centrului Cultural Italo Român din Milano, a vizat susținerea unui Laborator de Limbă și Cultură Română, integrat în cadrul Departamentului de Limbi, Literaturi, Culturi și Medieri Lingvistice al prestigioasei Universități de Stat din Milano, precum și organizarea unui seminar  în luna martie 2025, în cadrul programului „Master în Didactica Limbii Italiene ca limbă secundă (L2)” de la Universitatea Cattolica del Sacro Cuore din Milano, activități susținute de prof. Violeta Popescu, care are o colaborare de lungă durată cu această instituție universitară. Activitățile s-au adresat studenților italieni, internaționali și români din a doua generație, născuți sau crescuți în Italia. Cursul a combinat lecții de limbă română (nivel A1) cu elemente esențiale de cultură, istorie, tradiții și literatură românească. Au fost abordate teme precum:gramatica de bază a limbii române; latinitatea poporului român și formarea limbii; personalități emblematice precum Mihai Eminescu, Constantin Brâncuși, Ciprian Porumbescu; tradiții de Sf Paști și Mărțișor; simboluri ale patrimoniului românesc material și imaterial. Au participat 45 de studenți, dintre care un procent semnificativ provin din familii mixte româno-italiene, dornici să-și aprofundeze rădăcinile identitare.

Pe lângă cursurile obișnuite de limbă și cultură română, studenții au fost implicați în activități culturale interactive menite să le ofere o experiență imersivă și autentică asupra tradițiilor și valorilor românești. Astfel, în data de 1 martie, a fost organizată o prezentare dedicată tradiției Mărțișorului – simbol al primăverii și al renașterii în cultura populară românească. Studenții au aflat despre semnificația acestui obicei, despre variantele sale regionale și despre rolul pe care îl joacă în păstrarea identității culturale. Cu acest prilej, participanților le-au fost oferite mărțișoare prin contribuția Centrului Cultural Italo-Român din Milano. În preajma sărbătorilor pascale, a fost susținută o oră tematică specială, dedicată tradițiilor de Paște din România. Au fost abordate atât semnificațiile religioase, cât și obiceiurile populare asociate acestei perioade, de la încondeierea ouălor și pregătirea cozonacilor, până la obiceiurile din diferite regiuni ale țării. Ora s-a încheiat cu o degustare de produse tradiționale, precum pasca, ouăle roșii și cozonacul, care a oferit studenților o dimensiune senzorială și afectivă a culturii române.

De asemenea, pentru a crea o punte între patrimoniul local și cultura românească, a fost organizat un itinerar didactic în centrul orașului Milano, intitulat “Pe urmele marilor personalități românești în spațiul italian”. În cadrul acestuia, studenții au vizitat Biblioteca Ambrosiana, unde au descoperit statuia lui Dimitrie Cantemir – amplasată în celebrul Cortile degli Spiriti Magni, alături de figuri precum Platon, Dante, Goethe și Shakespeare. Importanța lui Cantemir în contextul identității culturale românești și rolul său ca promotor al latinității poporului român au fost evidențiate în cadrul vizitei. A fost subliniat și faptul că una dintre operele sale fundamentale, Istoria creșterii și descreșterii Imperiului Otoman, se regăsește în fondul Bibliotecii, creând o legătură concretă între patrimoniul românesc și cel italian.

Itinerarul a continuat la celebrul Teatro alla Scala, unde studenții au aflat despre contribuția excepțională a sopranei Hariclea Darclée, originară din Brăila, la istoria liricii universale. Debutul său la Scala, în 1881, a fost prezentat ca un simbol al excelenței artistice românești pe scena internațională. Prin aceste activități extracurriculare, proiectul a reușit nu doar să dezvolte competențele lingvistice ale studenților, ci și să stimuleze un interes autentic pentru cultura română, consolidând dialogul intercultural dintre comunitățile română și italiană. Mulți dintre participanți au exprimat dorința de a vizita România sau de a continua studiile în domeniul limbii și culturii române, ceea ce confirmă succesul acestui demers ca platformă de apropiere între tineri, spații culturale și istorii complementare. Toate lecțiile au fost însoțite de prezentări PowerPoint bine structurate, menite să sprijine procesul de predare și să ofere studenților un cadru vizual clar și atractiv pentru aprofundarea limbii și culturii române.

Impactul acestui proiect s-a reflectat nu doar în activitatea didactică propriu-zisă, ci și în trăirile și reflecțiile personale ale studenților, în special ale tinerilor români născuți sau crescuți în Italia. Mărturiile lor evidențiază importanța afectivă și identitară a acestui demers educațional. (..) Fiind fiica unor părinți români, născută și crescută în Italia, – a scris Cristina , studentă în anul II – am trăit mult timp cu confuzie această dublă identitate a mea. Datorită acestui curs, am avut în sfârșit ocazia să mă apropii de înțelesul cuvintelor pe care le-am auzit mereu rostite de părinții mei. Mulțumită acestui curs, de astăzi pot spune că și eu vorbesc puțin limba română și pot afirma cu mândrie că fac parte din două țări care, de-a lungul istoriei, prin limbă și prin artă, au comunicat mereu una cu cealaltă.

(…) M-am născut în România, în orașul Brașov, în regiunea Transilvania, însă din cauza unor situații familiale m-am mutat în Italia împreună cu părinții mei, la vârsta de un an – a scris Elena, o altă studentă participantă al acest Laborator. Am crescut bilingvă: am trăit în societatea italiană, dar acasă am vorbit românește cu părinții și cu rudele. Cu toate acestea, nu am studiat niciodată limba română și nu am citit nimic despre cultura, literatura sau arta românească. M-am înscris la Laboratorul de Limbă și Cultură Română și trebuie să spun că a fost o experiență extraordinară, care m-a făcut să îmi amintesc cât de mândră sunt că sunt româncă! Vreau să fiu sinceră: de multe ori, în timpul orelor, m-am emoționat profund și și aproape am plâns ascultând limba mea de origine vorbită și predată. Având în vedere că există încă multe prejudecăți și stereotipuri despre români, am fost cu adevărat surprinsă – în sensul cel mai plăcut – de numărul mare de studenți înscriși la Laborator și de implicarea lor activă în cursuri! (…)

Acest proiect a fost realizat cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni. Sprijinul oferit a contribuit la crearea unui spațiu academic și cultural vital pentru afirmarea identității românești în diaspora și la consolidarea punților educaționale dintre România și Italia.

Centrul Cultural Italo Român

www.cutluraromena.it 

Evenimentul are o puternică valoare simbolică: în decembrie 1890, Hariclea Darclée debuta la Teatro alla Scala în opera Le Cid de Jules Massenet — un moment care i-a deschis drumul spre gloria internațională și marile scene lirice ale Europei.  (…) „Era de mult timp – scria Gazzeta Musicale din Milano, imediat după această reprezentație  – de când pe scenele noastre nu mai apăruse o artistă care, deși la început de drum, să fie deja înzestrată cu calități de școală, de stil, de sensibilitate și de talent dramatic, demne de teatrul liric (…).”

Debutul său remarcabil a fost elogiat de presa milaneză a vremii, care sublinia calitățile sale excepționale de voce, expresivitate și talent dramatic. De-a lungul carierei, artista a urcat pe scena Teatrului alla Scala de 137 de ori, devenind o figură emblematică a acestei instituții și o voce de referință în istoria lirică universală.

Vor lua cuvântul: TOMMASO SACCHI – Consilier pentru Cultură, Primăria Milano; DIANA DE MARCHI – Președinta Comisiei pentru egalitate de șanse; 

Maria Pia Ferraris – Archivio Storico Ricordi Milano;  Vittoria Licari – Muzicolog; Adriano Bassi – Muzicolog, Societatea Dante Alighieri Milano; Ida Garzonio; Violeta Popescu – Centrul Cultural Italo-Român. Relatorii sunt muzicologi și cercetători de prestigiu, iar intervențiile lor vor aduce o contribuție valoroasă la redescoperirea și aprofundarea operei și personalității sopranei Hariclea Darclée.

La 125 de ani de la premiera mondială a operei Tosca, evenimentul constituie și un omagiu adus sopranei Hariclea Darclée, prima interpretă a rolului Floria Tosca, a cărei bravură artistică a fost elogiată la acea vreme de toate marile cotidiene italiene. La Gazzetta di Venezia», din 27 dicembre 1905 aduce în atenție succesul pe care opera Tosca îl are la Teatrul La Fenice, cu aceleași elogii la adresa primei interprete a rolului Floria Tosca, creatoare a acestui rol, aplaudată îndelung  de publicul prezent.  (….) Doamna Darclée a fost creatoarea rolului Tosca lui Puccini. La Roma, la Milano, pretutindeni, și chiar aseară, în fața acelui public magnific care a umplut La Fenice de sus până jos, grațioasa artistă a disimulat dificultățile enorme ale teribilului rol al protagonistei – dificultăți scenice singulare pentru frământătoarea teroare a Floriei Tosca în actul uciderii lui Scarpia, pentru compasiunea și respectul pe care le exprimă față de cel mort, pentru sfâșierea inimii în momentul în care iubita realizează infama înșelăciune a lui Scarpia (…) (…) Doamna Darclée și-a etalat plenitudinea vocală cu măiestria celei care nu poate măsura și, de fapt, nu măsoară; a cântat aria Vissi d’arte e di amore în mijlocul aplauzelor insistente, la fel cum a accentuat energic duetul frământat cu Cavaradossi din actul III. (…)

Evenimentul include și prezentarea volumului „Hariclea Darclée. La Diva della Lirica che incantò artisti e pubblico”, semnat de Ida Garzonio și apărut la editura Rediviva. Manifestarea este dedicată împlinirii a 125 de ani de la premiera mondială a operei Tosca de Giacomo Puccini, în care Hariclea Darclée a interpretat în premieră absolută rolul Floria Tosca, la Teatro Costanzi din Roma, la 14 ianuarie 1900.Volumul dedicat marii soprane a fost prezentat în 2024, anul centenarului Puccini, în numeroase orașe italiene și la Opera Națională din București, ca parte a inițiativelor culturale dedicate memoriei marelui compozitor. 

Inițiativa este legată și de proiectul „Milano è Memoria”, promovat de municipalitatea din Milano. La 17 octombrie 2023, o placă comemorativă a fost dezvelită pe Via Cernaia 2, locul reședinței milaneze în care Darclée a locuit între 1890 și 1910.

            “(…) Elena Teodorini. Acesta este unul dintre cele mai frumoase nume cu care se mândrește teatrul liric contemporan (…)  sunt primele cuvinte, pe care le citim în prestigioasa revistă muzicală italiană a vremii, Il teatro Illustrato din Milano, ediția din 1885,  condusă de Edoardo Sonzogno (1836 – 1920) mare editor muzical italian. Revista era cunoscută pentru portretele sale dedicate marilor maeștri și artiști celebri, vederi și schițe de scene, desene de teatre monumentale, costume de teatru și alte ornamente legate de lumea teatrului. Unul dintre numerele revistei din anul 1885, coperta, dar și un o pagină întreagă, este dedicat sopranei Elenei Teodorini, aflată în acel moment, într-o perioadă de mare ascensiune artistică în Italia și pe marile scene ale lumii lirice internaționale.

(…) Un merit aparte al doamnei Teodorini – scrie editorul milanez – este acela de a interpreta, cu aceeași sensibilitate artistică și valoare, orice rol din repertoriul dramatic, reușind să exceleze în toate genurile cu o mare abilitate; de la “Figlia del Risorgimento”  la “L’ebrea” de Fromental Halévy, câte personaje nu a întruchipat cu o forță artistică de neegalat? Teodorini are darul prețios de a îmbina comoara unei voci magnifice – amplă în registrele grave, omogenă în centru și vibrantă în acute – cu un talent muzical și dramatic de prim rang. Numeroase coroane de lauri și flori i-au fost deja oferite acestei eminente cântărețe, dar, fiind încă tânără, va avea ocazia să culeagă multe altele, în onoarea sa și a artei, pe care Teodorini o înnobilează cu strălucirea sa (…)

Un elogiu extraordinar de frumos, care aduce în atenție prestigiul de care se bucura Elena Teodorini în lumea lirică italiană, ea fiind, nu doar prima artistă româncă care a ajuns la studii muzicale în Italia, dar și prima soprană care a urcat pe scena de la Teatro alla Scala, la doar de 22 de ani în 1879 (înaintea sopranei Hariclea Darclee, care a debutat aici în 1890), fiind în același timp, și o deschizătoare de drumuri, prin fondarea mai multor școli și academii de canto, la Milano, Paris, Buenos Aires, Rio de Janeiro, București.

Într-o zi de 26 februarie 1926, Elena Teodorini se stingea la București,  un destin artistic românesc care se leagă de orașul Milano și Italia, pentru mai bine de două decenii (1871- cca. 1903) cât a locuit aici.

S-a născut pe 25 martie 1857 la Craiova într-o familie de artişti. Elena Teodorini a fost fiica lui Theodor şi a Mariei Teodorini şi nepoata actorilor Ion Vlădicescu şi Raluca Stavrescu. Aristizza Romanescu, marea artistă, a fost verişoara ei primară.  Avea doar 14 ani când a lăsat orașul natal, Craiova, pentru a veni să studieze pianul la Conservatorul din Milano, unde  în puțin timp, talentul și vocația sa, au făcut-o să devină  o apreciată pianistă concertistică, întrucât studiul pianului, îl începuse deja de la vârsta de șase ani. Aflată la studii la Conservatorul din Milano, își descoperă talentul și dorința de urma și studii de canto;

Timp de aproape douăzeci de ani cât a durat cariera sa, ca soprană și mezzosoprană, căci, apoi s-a dedicat activității didactice pentru alte încă două decenii, până la moartea sa, a cântat pe toate marile scene din Italia, în Europa, America de Sud etc. Vocea ei se adapta la fel de bine atât  rolurilor dramatice sau de operă, ca mezzosoprană sau contralto, datorită extensiei excepționale, fiind apreciată și pentru calitățile sale scenice.

În 1877, la doar 20 de ani, a debutat ca solistă alături de tenorul Armando di Gondi, în opera Maria di Rohan de Gaetano Donizetti, la Teatro Civico Tosello din orașul Cuneo, iar în următorii doi ani, i s-au încredințat diverse roluri de mezzosoprană la teatrele lirice din Roma, Livorno, Pisa, Napoli, Chieti, Napoli, Palermo, Bologna etc.  Teatrul Civico Tosello din Cuneo, fiind prima sa colaborare ca și soprană în Italia.

În 1879, Elena Teodorini și-a făcut debutul pe scena prestigiosului Teatro dal Verme din Milano, în rolul Maria din opera La Fille du Regiment de Gaetano Donizetti, apoi, a fost distribuită în rolul protagonistei Rachel din opera La Juive de Fromental Halévy, pe un libret scris de Eugène Scribe, care a fost pentru prima oară pusă în scenă la Opera din Paris în 1835.

La Teatro alla Scala din Milano, soprana Teodorini debutează în stagiunea muzicală 1879/1880, ca apoi, să o regăsim pentru trei ani consecutivi, pe afișele stagiunilor muzicale: 1879-1880 în rolul Margaretei din opera Faust de Ch. Gounod; 1881-1882 în trei reprezentații cu opera Hughenoții (rolul Valentina) și Herodiade (Erodiade) – de Jules Massenet (1881).  Va fi prezentă și în stagiunea 1892-1893 în rolul Lucreției din opera Lucrezia Borgia, de Gaetano Donizetti, inspirată din drama cu același nume de Victor Hugo, care avut premiera la Teatro alla Scala, în anul 1833. Din documentele vremii, aflăm că Elena Teodorini a interpretat în premieră  rolul Bianca din opera Bianca da Cervia, de Antonio Smareglia, cu un libret de Francesco Pozza, a cărei premieră a avut loc la Teatro alla Scala pe 7 februarie 1882.

În deceniul 1880-1890 regăsim numele artistei Elena Teodorini pe afișele mai multor reprezentații la Teatrul Costanzi din Roma. Unul dintre rolurile interpretate în premieră aici, a fost opera „Mala Pasqua” care a avut prima reprezentație la data de 9 aprilie 1890 la Teatrul Costanzi, o operă în trei acte compusă de Stanislao Gastaldon cu un libret de Giovanni Domenico Bartocci-Fontana. Libretul este bazat pe piesa lui Giovanni Verga, „Cavalleria rusticana” pe care Verga o adaptase din povestirea sa scurtă cu același nume. Alături de Elena Teodorini care interpreta rolul „Carmela” s-a aflat tenorul Giuseppe Russitano în rolul “Turiddu”. Opera a fost pusă în scenă la Roma de trei ori, pentru un total de patru reprezentații. În seara primei reprezentații, printre spectatorii prezenți, s-au aflat prințesa Odescalchi, Lina Crispi, soția prim-ministrului Francesco Crispi și mulți reprezentanți ai aristocrației romane.  În ciuda scepticismului criticilor, opera a avut succes la public, iar, Elena Teodorini a fost aplaudată îndelung în toate cele patru reprezentații.

Informații despre prestația și succesul Elenei Teodorini, aflăm și din relatările legate de rolurile pe care ea le interpretează pe scenele teatrelor din Madrid, Barcelona, Lisabona, Viena, Montevideo, Rio de Janeiro etc. O operă foarte bine primită în Portugalia,  a fost  I Doria de Augusto Machado, cu un libret semnat de A. Ghislanzoni, a cărei premieră a avut loc la 15 ianuarie 1887 la Teatro Nacional de São Carlos din Lisabona, în care soprana Teodorini a interpretat rolul Leonorei.  Opera a fost receptată cu entuziasm de public,  încât compozitorul ei,  Augusto Machado, a comandat la Milano, tipărirea unei ediții speciale a partiturii operei I Doria, pentru a fi oferită în dar fiecărui interpret principal. Astfel că, pe coperta fasciculului 293 din 11 februarie 1897, găsim fotografia Elenei Teodorini, subliniind prestigiul și recunoașterea carierei sale, ea fiind apreciată pentru profunzimea expresivă și puterea sa vocală, care confirma statutul său de artistă de primă mână în peisajul liric internațional.

Se retrage de pe scena lirică în jurului anului 1900, dar continuă să cânte, întrucât, pe 16 mai 1901, o regăsim la Paris alături de George Enescu care o acompaniază la pian, în cadrul unui recital de arii și lieduri de Fauré, Schumann, Grieg și Schubert.

De la Milano, unde deja ținea cursuri de canto, ajunge la Paris, unde în anul 1908 întemeiază Academia Lirică Română (pe fațada clădirii din Paris unde a fost deschisă Academia, există astăzi o placă memorială). De aici, pleacă spre America de Sud, unde în 1915, devine director al Conservatorului Guvernamental din Buenos Aires, iar în 1918 fondează,  Escola superior de canto „Ars et vox” la Rio de Janeiro.  Cariera ei didactică fiind la fel apreciată atât în Europa cât și în America de Sud, precum la fel ca cea de artistă lirică.

 Deși departe de meleagurile românești, a ținut mereu legătura cu orașul natal Craiova. Dintr-o relatare a Gazetei de Transilvania, aflăm că: “în 1888, peste 100 de persoane au așteptat-o cu la gara din Craiova. Seara, membrii mai multor societăţi din localitate, însoțiți de torţe şi muzică, s-au deplasat la domiciliul cântăreței, unde preşedintele societăţii „Ajutorul“, D. Grecescu, i-a urat bun venit, în aclamațiile mulțumii. Ieșind la balcon, profund mișcată, Elena Teodorini le-a mulțumit concetățenilor săi pentru primirea făcută și s-a declarat mândră că este româncă și, mai ales, craioveancă. (…) A doua zi, a fost, din nou, sărbătorită, la concertul pe care l-a susținut. „Gazeta de Transilvania” informează că, înainte de a pleca la Viena, pentru a susține câteva concerte, Elena Teodorini urma să dea o reprezentație la Craiova în folosul săracilor. Se mai amintește de aprecierea de care se bucură la Casa regală, de la care a primit cadou o diademă. [Lavinia Dumitrașcu, Realități craiovene în paginile Gazetei de Transilvania” 1886-1894]. Contribuția ei la realizarea primelor stagiuni muzicale la Opera Română din București, este marcată prin existența unui bust al artistei, situat în foierul clădirii.

Elena Teodorini este prezentă cu înregistrări în volumul 4 al Colecției Harold Wayne (1902-1904). Acest album, lansat în 2011, include înregistrări istorice ale unor artiști de operă renumiți din acea perioadă. Printre piesele interpretate de Elena Teodorini în această colecție se numără: ‘Habanera’” din opera Carmen de Georges Bizet; “Rondo” din Lucrezia Borgia de Gaetano Donizetti; “Preghiera” din La Gioconda de Amilcare Ponchielli;  “Parla Waltz” de Luigi Arditi; “M’odi, ah m’odi” din Lucrezia Borgia. Colecția Harold Wayne Collection, Vol. 4 (1902-1904) face parte dintr-o serie de înregistrări istorice restaurate și reeditate, care includ interpretări ale marilor cântăreți de operă de la începutul secolului XX.

            În 2026 când se vor împlini 100 de ani de la moartea Elenei Teodorini, Centrul Cultural Italo-Român din Milano, dorește să inițieze mai multe evenimente împreună cu instituții românești si italiene, care să readucă în memoria contemporanilor, personalitatea sopranei Elena Teodorini, figură marcantă a culturii și artei românești care a trăit în Italia, peste două decenii.  Elena Teodorini a avut o contribuție semnificativă la istoria liricii italiene, fiind considerată nu doar una dintre cele mai importante artiste lirice ale secolului XIX, ci și o pionieră, prin inițiativele sale de a fonda școli și academii de canto, atât în Europa cât și America de Sud, într-o epocă,  care prezenta multe dificultăți și bariere.

Violeta Popescu

       Suntem extrem de fericiți – a spus soprana de renume internațional LEONTINA VĂDUVA – care a făcut parte din juriul concursului, că marea noastră soprană rămâne în memoria tuturor celor care iubesc muzica lirică și apreciază adevăratele valori ale României, ea fiind un simbol al culturii românești”.

           Sâmbătă, 26 octombrie 2024, la prestigioasa Villa Borromeo d’Adda din Arcore a avut loc ceremonia de premiere a primei ediții a Concursului Internațional de Operă „Città di Arcore” dedicat lui Giacomo Puccini, cu ocazia Centenarului morții marelui compozitor.

Nu mai puțin de 50 de candidați de diferite naționalități, au luat parte la concursul promovat și organizat de Municipalitatea din Arcore, în parteneriat cu mai multe instituții publice, Regione Lombardia, Fondazione Giacomo Puccini – Lucca, Primăria din Lucca, , manifestare care și-a propus să celebreze opera și moștenirea artistică a lui Giacomo Puccini, aducând în prim-plan tinerii cântăreți de operă din întreaga lume.

Manifestarea s-a bucurat patronajul Ministerului Culturii Italiene, Fondazione Puccini Lucca, Archivio Storico Ricordi, Opera Națională din București, Consulatul General al României la Milano, Centrul Cultural Italo-român din Milano.  Festivalul Puccini a debutat pe 19 octombrie 2024 cu deschiderea unei expoziții documentare dedicată marelui compozitor, expoziție cuprinde și o secțiune cu documente și fotografii despre soprana Hariclea Darclée, dar și două costume de la Teatro alla Scala, pe care care soprana le-a purtat în operele “Tosca” și “Manon Lescaut”.

O noutate remarcabilă a acestei ediții a Concursului liric internațional, o reprezintă instituirea pentru prima dată în Italia, a unui premiu special internațional: Hariclea Darclée” pentru cea mai bună interpretă a operei lui Giacomo Puccini, care a fost acordat de către juriu, tinerei soprane italience LAURA STELLA, ca un omagiu adus uneia dintre cele mai mari soprane ale lumii, prima interpretă a rolului Floria Tosca.

La invitația și solicitarea organizatorilor, Premiul special „Hariclea Darclée” în valoare de 1 200 euro, a fost oferit de Consulatul General al României la Milano, împreună cu Centrul Cultural Italo-român și comunitatea românească din oraș, ca un însemn al aprecierii pe care România îl poartă uneia dintre cele mai mari artiste ale lumii lirice internaționale, un gest simbolic de omagiu adus sopranei născute la Brăila, care a trăit patru decenii în orașul Milano, și unde din 2023 în Via Cernaia 2,  există o placă memorială pe locul fostei sale case,  inaugurată cu sprijinul Primăriei din Milano

Hariclea Darclée a lăsat o moștenire impresionantă, fiind cunoscută pentru tehnica sa vocală impecabilă interpretând peste 50 de roluri în cariera sa artistică, urcând scena prestigiosului TEATRO alla SCALA din Milano de 137 de ori, în cele nu mai puțin, de 12 producții muzicale în deceniul 1890 – 1900, așa cum scrie autoarea Ida Garzonio în volumul său dedicat mari soprane: Hariclea Darclée. Diva muzicii lirice care a fermecat artiștii și publicul”.

Din juriul concursului, au făcut parte Fănel Ignat – director artistic, Opera Națională din  București, Leontina Vaduva, soprană de renume internațional, Gianpaolo Mazzoli director al Conservatorului Boccherini din Lucca, Carlo Balzaretti director al Conservatorului Puccini din Gallarate și Marco Impallomeni, artist liric.

Selecția a fost una extrem de dificilă – se menționează comunicatul de presă al organizatorilor – și s-a încheiat cu 10 finaliști dintre care juriul a desemnat pe soprana Aigerim Altynbek, câștigătoare a concursului „Città di Arcore – G. Puccini” cu o bursă de 1700 de euro oferită de municipalitatea din Arcore împreună cu un concert care va avea loc în 2025 tot în Arcore.

Premiul al doilea de 1 500 de euro oferit de Fondazione G. Puccini a fost acordat italiencei Donatella De Luca, care a primit, de asemenea, un concert la Conservatorul Boccherini din Lucca.

Opera Națională din București i-a oferit tot sopranei Donatelle De Luca un concert pentru următoarea stagiune muzicală din 2025, pe scena Operei Naționale.

Premiul al treilea, în valoare de 1.200 de euro, oferit de orașul Lucca, a fost acordat mezzo-sopranei italiene Elena Antonini.

Între premiile speciale:

Premiul special Hariclea Darclee pentru cea mai bună interpretă a operei lui Puccini, 1 200 euro

Premiul special „Regina Margherita”, oferit de Ordinul Dinastic al Casei de Savoia

secțiunea Lombardia, în valoare de 1 200 de euro, a fost acordat sopranei iraniene Forooz Razavi împreună cu trei concerte oferite de Conservatorul din Gallarate, importantul circuit Brianza Classica- Early Music Italia și Consorzio Brianteo Villa Greppi.

Premiul special „Felice Schiavi” în valoare de 1 200 de euro, oferit de Hyundai F.lli Novara, a fost a fost acordat ex-aequo tenorului Daniele Falcone și baritonului Leonardo Cremona.

LAURA STELLA

S-a născut în 1994 în Alghero, Sardinia. S-a înscris la Conservatorul de Muzică din din Sassari la vârsta de 14 ani, iar apoi, a obținut Diploma în Canto la Conservatorul Luca Marenzio din Brescia în 2015. Își continuă studiile muzicale la Lugano, în Elveția, unde urmează un Master of Arts in Music Performance și un Master of Arts in Music Pedagogy,  sub îndrumarea profesoarelor Barbara Zanichelli și Luisa Castellani. De-a lungul anilor, a participat la cursuri de Master Class cu Gianni Maffeo, Marcin Abela, Yva Barthelemy, Franco Vassallo și Marco Berti. Studentă din anul 2023 a Academiei de Muzică Mascagni, studiază în prezent canto cu baritonul Massimo Cavalletti. Dirijată de M. Francesco Bossaglia în 2019 în „Sieben Fruhe Lieder” pentru voce și orchestră de Berg, în 2020 a interpretat rolul domnișoarei Baggott în „Il piccolo spazzacamino” de Britten în regia lui Lorenza Cantini. La 23 august 2023, debutează în rolul Matilde în opera „Silvano” de Pietro Mascagni, o producție a Teatrului Goldoni în regia lui Carmelo Alù și dirijată de maestrul Lorenzo Tazzieri. În 2024, a debutat în rolul Santuzza din opera Cavalleria Rusticana de Pietro Mascagni, într-o producție realizată Associazione Musica e Scena.

În 2023, a câștigat numeroase premii la concursuri internaționale de operă. Printre acestea se numără:

– Premiul special Rotary Mascagni la concursul de operă „Voci Mascagnane”

– Locul al treilea la prima ediție a Premiului Courir pentru muzică

– Premiul I la cea de-a XIV-a ediție a Concursului Internațional „Città di Brescia” Omagiu Mariei Callas.

– Premiul pentru mențiune de onoare al Concursului Internațional de canto Clasic de la Viena. Tot în 2023, a fost premiată la concursul de operă „Claudio Desderi”, la concursul „Ismaele Voltolini” și la „Festivalul Mimas”.

În ultimii doi ani colaborează în producții muzicale cu mari dirijori precum Lorenzo Tazzieri și Roberto Abbado. În februarie 2025 va interpreta dublul rol al mamei Cenușăresei/Matrigna în opera „Cenușăreasa” de Cristian Carrara, regizată de Sonia Dorigo și dirijată de Eddi De Nadai la teatrele din Pordenone și Udine.