In Memoriam: Pr. prof. dr. Ilie Moldovan (1928-9 februarie 2012)

Joi, 9 februarie 2012, a trecut la Domnul, ilustrul teolog si parinte al neamului romanesc, Preotul Prof. Dr. Ilie Moldovan, conducător de doctorat la Secţia Teologie Morală de la Universitatea din Sibiu și Doctor Honoris Causa al Universităților din Alba Iulia și Baia Mare.

Este unul dintre parintii care a vorbit cu putere despre neam ca “realitate a vietii vesnice” si despre pacatul avortului, definindu-l ca “rana de moarte a iubirii“. Totodata, de-a lungul vietii, cu timp si fara timp, acesta s-a implicat si in proiectele Provita, sustinand mereu conferinte in tara pe teme legate de combaterea avortului.

La implinirea varstei de 80 de ani a pr. Ilie Moldovan

Împlinirea venerabilei vârste de 80 de ani a părintelui prof. dr. Ilie Moldovan ne oferă onorantul prilej de a ne exprima sentimentele noastre de preţuire şi aleasă consideraţie faţă de un distins slujitor al altarului, erudit teolog şi ilustru reprezentant al societăţii civile, şi un mare şi statornic prieten al românilor din Arcul intracarpatic. Printre cei mai apropiaţi şi înţelepţi colaboratori ai Prea Sfinţitului Ioan Selejan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, şi ai încercaţilor săi credincioşi se află, fără putere de tăgadă, părintele profesor Ilie Moldovan, din Sibiu.

Cu puterea-i recunoscută de a sesiza marile provocări care stau în prezent în faţa Neamului românesc şi a Bisericii strămoşeşti, părintele profesor Moldovan, a inclus în rândul acestora şi problematica păstrării şi afirmării identităţii naţionale şi a credinţei ortodoxe a românilor din Arcul intracarpatic. În acest sens, s-a apropiat statornic şi benefic de credincioşii românii din Eparhia Covasnei şi Harghitei, identificându-se cu destinul acestora.

În buna tradiţie a marilor înaintaşi – de la mitropolitul Andrei Şaguna la academicianul George Popa-Lisseanu şi savantul Nicolae Iorga –, părintele Ilie Moldovan, a fost şi este un demn susţinător şi apărător al românilor din această parte a ţării, în relaţiile lor cu ierarhia bisericească, unităţi de cult din celelalte zone ale ţării, mediul universitar şi academic, tinerii săi discipoli, cu mass-media şi cu marea masă a credincioşilor din întreaga ţară, pe unde a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu.

A „ars” şi „arde” ca o torţă vie, cu toată fiinţa sfinţiei sale, pentru cauza românilor de la izvoarele Oltului şi Mureşului. S-a numărat printre iniţiatorii înfiinţării Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, iar după începerea activităţii acestui adevărat dar dumnezeiesc, în anul 1994, se numără printre cei mai cunoscuţi colaboratori, susţinători şi binefăcători ai tinerii eparhii şi a Prea Sfinţitului Ioan.1

În toţi aceşti ani, a participat la cele mai importante momente din viaţa eparhiei, la nenumărate manifestări ştiinţifice, de cultură şi spiritualitate românească, la sfintele liturghii din parohiile cu mulţi credincioşi, dar şi acolo unde numărul celor plecaţi la Domnul şi înmormântaţi în cimitirele comunităţilor, este mai mare decât a celor aflaţi în viaţă (Anexa nr. 1). Cu tot programul său bogat părintele profesor şi-a făcut timp să fie prezent în localităţile judeţelor Covasna şi Harghita din primăvară, de la Serile Filocalice, până în buchetul de sărbători scumpe românilor: Sfântul Andrei – Ziua Naţională – Sfântul Nicolae. Prezenţa sfinţiei sale a fost şi este întotdeauna aşteptată cu dragoste şi interes, mesajul intervenţiilor părintelui întipărindu-se adânc în inima şi cugetul participanţilor. Au rămas antologice prezenţa părintelui Ilie Moldovan, întotdeauna înconjurat de studenţii săi la Odorheiul Secuiesc când s-a marcat 400 de ani de la zidirea bisericii ortodoxe, participarea la cursurile Universităţilor de Vară Făgeţel şi Izvorul Mureşului. Sfinţia Sa este nelipsit de la pelerinajele tinerilor studenţi, membrii ai Asociaţiei „Pro Vita” şi ASCOR din Sibiu şi din alte oraşe din ţară, efectuate în parohiile din eparhie de sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei şi de la cinstirea, aşa cum se cuvine, a Zilei Naţionale a României, la Sf. Gheorghe şi Miercurea-Ciuc. Întrezărind o predare de ştafetă între generaţii, întru continuarea proiectelor purtând pecetea înţelepciunii părintelui profesor, la ultimele ediţii a acestor manifestări de spiritualitate ortodoxă şi adâncă simţire românească, a fost însoţit de către unul din fii săi, prof. Sebastian Moldovan, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu.

Părintele profesor Ilie Moldovan este unul din întemeietorii Universităţii de Vară de la Făgeţel şi apoi de la Izvorul Mureşului. Continuând tradiţia Universităţilor de Vară de la Recea şi Jacul Românesc ţinut să înscrie în circuitul acestor manifestări şi judeţele Covasna şi Harghita. De-a lungul celor nouă ediţii, părintele profesor a prezentat cu harul şi elocinţa cunoscute, teme de mare interes pentru auditoriul format din tineri şi reprezentanţi ai asociaţiilor culturale româneşti din ţară şi de peste hotare. (Anexa nr. 2)

În cadrul unor sesiuni ştiinţifice, simpozioane, colocvii, dezbateri şi conferinţe organizate în judeţele Covasna şi Harghita, părintele profesor Ilie Moldova a prezentat aproape 30 comunicări (Anexa nr. 3). Simpla lecturare a titlurilor comunicărilor prezentate în toţi aceşti ani, pune în evidenţă, pe de o parte diversitatea şi complexitatea problemelor abordate, iar pe de altă parte continuitatea şi prioritatea puse pe marele provocări care stau în faţa Bisericii şi a Neamului Românesc în această perioadă. O bună parte din acest autentic izvor de înţelepciune se regăseşte în coloanele publicaţiilor din zonă, părintele profesor Ilie Moldovan fiind un colaborator de bază al redacţiei revistei „Grai Românesc”, al anuarului „Angvstia” şi a presei locale în limba română. (Anexa nr. 4)

Toate cărţile purtând semnătura părintelui Ilie Moldovan au fost prezentate cititorilor din judeţele Covasna şi Harghita, iar recenziile lor prezentate în presa locală, publicaţii în care au apărut numeroase ştiri, articole şi interviuri despre participarea părintelui Moldovan la manifestările din cele două judeţe. (Anexa nr. 5)

Datorăm părintelui profesor Ilie Moldovan, printre multe altele, introducerea în circuitul public a unor concepte precum „bodogaismul” – semnificând procesul de pierderea identităţii naţionale româneşti dintr-o comunitate, prin maghiarizare, precum şi unele proiecte cum este „solidaritatea versanţilor” – a cărui finalitate o reprezintă intensificarea legăturilor dintre românii trăitori, de o parte şi de alta a Carpaţilor. La Sfântu Gheorghe şi Miercurea-Ciuc, la Topliţa şi Poiana Sărată, sau cu ocazia prezenţei sfinţiei sale în mănăstirile, parohiile şi centrele universitare din Moldova şi Muntenia, părintele profesor a fost un autentic „ambasador” al credincioşilor români din Arcul intracarpatic şi un neîntrecut susţinător al necesităţii solidarităţii cu aceştia a românilor din întreg spaţiul naţional.

După apariţia volumului de sinteze monografice Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură a iniţiat prezentarea sa în mai multe centre culturale ale ţării, transformând aceste ocazii în adevărate evenimente editoriale, aşa cum a fost cel din cadrul Facultăţii de Teologie din Baia Mare, din primăvara anului 2003.2

Numeroşi discipoli ai părintelui profesor ascultând de îndemnurile sfinţiei sale, au pus umărul la truda Prea Sfinţitului Ioan Selejan şi ai colaboratorii săi de revigorarea a fiinţei naţionale prin Biserică. Amintim în acest sens pe foştii săi studenţi şi cursanţi la universităţile de vară; Violeta Pătrunjel, Alin Câmpean, Constantin Stroilescu, Codrina Şandru, Teodora Roşca, Daniela Dumbravă, Eugen şi Dana Popescu şi mulţi alţii. În amintirea acestora, chipul părintelui profesor a rămas ca un odor de preţ dăruit de bunul Dumnezeu ca merinde sufletească pentru întreaga viaţă. (Anexa nr. 6)

Acordarea de către Senatul Universităţii 1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, la propunerea Î.P.S. Andrei Andrecuţ, a titlului de „Doctor honoris causa”, părintelui profesor dr. Ilie Moldovan, din Sibiu3, constituie o binecuvântată şi pe deplin meritată recompensă morală acordată unei personalităţii care şi-a identificat întreaga viaţă cu Biserica ortodoxă şi Neamul Românesc.4

Cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Ioan, din partea tuturor celor care îl cunosc şi îl preţuiesc, îi transmitem distinsului patriot, eruditului teolog şi eminentului profesor, de Dumnezeu şi Neam românesc iubitor, părintelui Ilie Moldovan, sincere felicitări cu ocazia împlinirii frumoasei vârste de 80 de ani, asigurându-l de întreaga noastră dragoste, preţuire şi consideraţie. Bunul Dumnezeu să-i dăruiască sănătate, tinereţe spirituală şi putere de a-şi materializa multiplele şi generoasele sale proiecte, inclusiv pe cele referitoare la credincioşii români de la curbura interioară a Carpaţilor. La mulţi ani, părinte profesor Ilie Moldovan, alături de toţi cei dragi şi apropiaţi!

Dr. Ioan Lăcătuşu, Erich-Mihail Broanăr

Chipul Profesorului de lângă noi

Părintele Ilie Moldovan

Dacă din cei 80 de studenţi prezenţi era întrebat cum ar fi fost acest periplu al colindei strămoşeşti fără prezenţa părintelui profesor Ilie Moldovan probabil cu greu am fi putut da un răspuns, însă un răspuns scurt pentru ceea ce a însemnat această prezenţă a profesorului nostru, ar fi venit prompt şi fără nici o ezitare: totul.

Nu este nici o exagerare, nici măcar o măgulire cât un adevăr pe care îl rostim noi actualii studenţi şi foşti studenţi ai săi, care avem o unică şi irepetabilă calitate, aceea de a fi iubiţi cu adevărat de profesorul şi îndrumătorul nostru pe drumul credinţei şi adevărului.

Profesorul pentru marea majoritate este cel care stă la catedră şi prin cursul său deschide noi orizonturi de cunoaştere studenţilor săi, pentru noi însă, profesorul trece de această barieră, iese din cadrul sălii de curs, coboară de la amvon, lasă masa de scris producându-se o simbioză între ceea ce aflăm şi vedem, căci cursul continuă pentru noi studentii sai, pe drumurile Jacu-lui român, a mănăstirilor Recea, Făgeţel, Cârţişoara etc., cu rostirile sale ne „învecinăm” şi „vieţuim” dincolo de sala de curs într-o participare vie şi rodnică.

Toate ieşirile, toate locurile călcate împreună cu parintele Ilie nostru au devenit pentru noi studenţii săi, mai vii şi mai rezonante intrând în conştiinţele noastre cu adevărate locuri sacre, pline de duhul istoriei neamului românesc.

Toate aceste locuri cărora li s-a adăugat anul acesta după Universitatea de la Făgeţel şi acest admirabil periplu de colindă şi gând românesc pe meleagurile Harghitei şi Covasnei, au mărturisit cu prisosinţă cuvintele părintelui, adeseori răsunătoare ca lanţurile grele, conştientizarea a câta oară dacă mai era nevoie, a responsabilităţii ce cade pe umerii noştri. Nimic din cele auzite de noi nu a rămas neversificat în latura trăirii şi participării maxime a profesorului nostru, pe fiecare palmă de pământ aimtita şi transfigurată de rugăciune şi pioşenie.

Acum am înţeles cu adevărat spusele părintelui nostru: nu te poţi defini român dacă nu rezonezi cu pământul românesc din Secuime, cu pământul Bucovinei şi Basarabiei, şi tot acum ne-am dat seama de ce părintele absolvent de teologie, a cerut parohie în zonă. Vitalizarea părintelui am dedus-o tocmai din această mărturisire continuă asemenea unei flăcări care nu se stinge şi parcă devine în ciuda timpului tot mai puternică.

Că am fost la Târgu Secuiesc, Covasna, Zăbala, Zagon, Păpăuţi, Poiana Sărată, Breţcu, Miercurea-Ciuc etc. cuvintele părintelui aveau rostul de a pecetlui momentul prezenţei noastre într-un mod plenar căci orice s-ar mai fi spus era parcă aproape de prisos. Rostirea sa mărturisea nu numai o cunoaştere a locului, oamenilor cât şi o legătură de suflet şi o rezonanţă deplină a fiecărui moment în parte. Fiecare cuvânt era menit să sfinţească timpul şi spaţiul şederii noastre acolo. Dacă pentru majoritatea dintre noi era o „primă venire” pe aceste meleaguri pentru părintele totul mărturisea o reîntoarcere, revenire şi o regăsire. Îi observam pasul hotărât alături de al nostru care deşi tânăr nu era atât de viguros ca al său, îi auzeam vocea cântând alături de-a noastră, dar nimic nu întrecea în admiraţia noastră ca vederea chipului său în momentele de bucurie. Nici un cuvânt nu putea exprima însufleţirea ce a pus stăpânire pe sufletele tuturor ca privirea şi chipul profesorului nostru. Acest chip plin de bucurie era maxima certitudine a reuşitei noastre în manifestarea organizată şi semnul de nădejde şi certitudine în perpetuarea acţiunilor în această zonă.

Nu aş putea încheia modesta prezentare fără să includ în portretul profesorului nostru un alt chip ce stăruie în mod delicat dar convingător în paşii părintelui nostru – e maica preoteasă pe care o intuim în toate aceste preumblări pline de îmbogăţire sufletească pentru noi studenţii. Chipul profesorului de lângă noi – e însemnul unei tinereţi fără bătrâneţi.

Violeta Pătrunjel

PS. Articolul a fost scris in 1998 cand impreuna cu pr. prof. Ilie Moldovan am inaugurat la Sf. Gheorghe pelerinajul de Sf. Andrei in parohiile din Episcopie, traditie care continuna si acum.

(Oituzul, Foaie de cuget şi simţire românească, în „Cuvântul Nou”, anul IX, nr. 2351, 22 decembrie 1998)

Please follow and like us: